Când nu poţi cumpăra acţiuni BCR, nu-ţi rămâne decât să iei titluri Erste la Bursa din Viena. Pentru românii deveniţi investitori „străini“ în propria ţară, plasamentul nu este unul exotic: BCR are o pondere mare în afacerile băncii mamă, iar evoluţia instituţiei financiare autohtone poate fi urmărită uşor de la Bucureşti.
Mai multe companii autohtone sunt inaccesibile investitoriilor români, dar există o modalitate de a le exploata. Plecarea Dacia, Terapia sau Arctic de la Bursă a adus multe regrete la Bucureşti, în condiţiile în care la împărţirea profiturilor rezultate din dezvoltarea ulterioară a acestora nu au mai participat decât companiile mamă din străinătate. Pentru români a rămas, totuşi, o modalitate de a investi în firmele respective, indirect însă. Tranzacţionând titluri ale societăţilor care le-au achiziţionat, la bursele unde acestea sunt cotate. În plus, investitorii mai beneficiază şi de o lichiditate mai bună, de o siguranţă ceva mai mare, dar şi de posibilitatea de a tranzacţiona acţiunile în marjă.
Pentru cei care se decid să intre pe pieţele externe, tranzacţionarea unor titluri care le sună deja familiar, cum sunt OMV, Raiffeisen, Renault sau MOL, oferă un teren puţin mai sigur. Cunoaşterea evenimentelor din viaţa companiilor respective, care ar putea influenţa mersul acţiunilor, este mai facilă, şi costă mai puţin timp decât să te informezi din media străină.
Pentru unele domenii, investiţia în acţiuni ale firmelor străine este singura variantă. Cel mai bun exemplu sunt imobiliarele, rezervate în România buzunarelor mari. Acţiunile fondurilor de investiţii orientate către piaţa de real estate autohtonă pot aduce randamente apropiate de cele ale pieţei respective şi sunt, în acelaşi timp, mult mai accesibile decât un apartament sau un teren.
Dacă eşti în România, poţi avea un acces mai rapid la informaţii, cum ar fi preluarea unei companii locale sau desfăşurarea unor investiţii de anvergură, şi poţi profita de aceste momente. De exemplu, pe data de 3 mai 2005, Vienna Insurance Group (în acel moment, Wiener Städtische) a anunţat preluarea pachetului majoritar de acţiuni al Omniasig, iar titlurile companiei austriece s-au majorat cu circa 10% în preajma anunţului.
Intrare mai ieftină pe piaţa imobiliară
Există şi mai multe cazuri în care atât companiile din străinătate, cât şi subsidiarele lor din România sunt cotate la Bursă. Alegerea poate, în acel caz, ţine cont de mai multe aspecte. „Dacă ai de ales, este mai bine să investeşti în subsidiarele din România ale companiilor, pentru că acestea aduc de obicei profituri mai mari, fiind într-o economie în plină creştere“, este de părere Răzvan Paşol, preşedintele SSIF Intercapital Invest. „Uneori, nu ai însă de ales. Dacă nu poţi să investeşti direct în companiile româneşti care merg bine, merită să te uiţi şi la proprietarii lor din străinătate. Mai ales că prezenţa lor pe o piaţă emergentă dovedeşte că sunt firme dinamice, şi este de anticipat să aibă o evoluţie crescătoare“, explică el.
Totuşi, există şi alte avantaje în investiţiile externe, comparativ cu cele în companii autohtone. „Este mai sigur să plasezi banii în străinătate şi, de asemenea, se plătesc dividende mai mari decât la firmele româneşti. OMV, de exemplu, înglobează şi dividendele Petrom“, spune Marius Ghişea, administrator de portofolii.
Unul dintre cele mai bune domenii pentru a investi este cel imobiliar, vedetă în ultimii ani în România. Cel mai mare fond cu investiţii importante în ţara noastră şi care se tranzacţionează la bursă este Immoeast, cotat la Bursa din Viena. Fondul are plasamente care însumează circa 500 de milioane de euro pe piaţa românească, iar capitalizarea sa pe bursa de la Viena este de 6,2 miliarde de euro.
Premisele sunt de altfel extrem de favorabile pentru acest domeniu. „Mă aştept la cel puţin zece investiţii de peste 200 de milioane de euro fiecare în acest an“, estimeză Markus Piuk, avocat coordonator al Schoenherr şi Asociaţii, casă de avocatură consultant în cardul unor tranzacţii ale fondurilor de investiţii imobiliare austriece. „Vom vedea primii investitori instituţionali (companii de asigurări etc.) care vor cumpăra nu numai proiecte în stadiu de dezvoltare, ci şi unele deja funcţionale“, adaugă acesta.
Acces la bursele străine prin brokeri români
La ritmul în care a crescut în ultimii ani piaţa de televiziune din România şi având în vedere anticipările de creştere a preţurilor în publicitate, companiile de media ar putea fi şi ele o ţintă pentru investitorii români. Cum la noi în ţară nu există, deocamdată, nimeni atât de transparent încât să se poată lista la Bursă, se poate investi în companii precum CME, deţinătorul PRO TV, sau Dogan, proaspăt intrat în România. În cazul CME, afacerea din România are o influenţă importantă, reprezentând circa un sfert din total, iar preţul acţiunilor a crescut de 4,5 ori în ultimii trei ani. În cazul turcilor de la Dogan, în ultimul an, creşterea a fost de 65%, dar afacerea din România reprezintă mai puţin din total.
Faptul că eşti aproape de companiile româneşti nu înseamnă întotdeauna că poţi obţine informaţiile înaintea altora. „În preajma preluării OMV şi Erste, preţurile au crescut, evident datorită activelor SNP şi BCR. Este posibil să fi fost persoane publice care au luat acţiuni la Viena în acel moment, însă micul investitor român nu a ştiut manevrele din culisele privatizării“, spune Marius Ghişea.
Accesul la marile pieţe de capital din lume, cele pe care sunt listate acţiuni precum Erste, OMV sau Renault, se obţine odată cu deschiderea unui cont la un broker specializat, jucător pe marile burse internaţionale. În România, doar câteva firme de brokeraj au acces direct la bursele din afara ţării. WBS Holding are, de exemplu, acces pe mai toate marile pieţe financiare ale lumii, iar Vanguard poate intermedia tranzacţii la bursele din Viena şi Sofia. Mai multe societăţi din ţară au însă contracte de colaborare cu marile case de brokeraj ale lumii şi pot facilita accesul românilor pe pieţele externe. Astfel, investitorul autohton va trebui să îşi deschidă un cont, de regulă prin internet, după care urmează trimiterea prin poştă sau cu semnătură electronică a actelor necesare. Contul trebuie apoi alimentat printr-un transfer bancar electronic (wire transfer), comisioanele în acest caz variind în funcţie de banca românească şi suma trimisă, între 20 şi 30 de dolari.
Pentru validarea contractului, trebuie făcută dovada ordinului de transfer a investiţiei iniţiale către banca depozitară a brokerului. La lichidarea plasamentelor şi retragerea banilor trebuie ales acelaşi drum ca şi la depunere, pentru a evita suspiciunile de spălare a banilor.
În prezent, investitorii români cu plasamente în afara ţării pot fi număraţi pe degete. Specialiştii consideră însă că, în doi-trei ani, numărul românilor cu acţiuni străine în portofoliu ar putea ajunge la câteva mii. Acum, plasamentul mediu al românilor pe bursele străine nu depăşeşte câteva mii de euro.
Companii dinamice
«Dacă nu poţi să investeşti direct în companiile româneşti care merg bine, merită să te uiţi şi la proprietarii lor din străinătate. Prezenţa lor pe o piaţă emergentă dovedeşte că sunt firme dinamice şi este de anticipat să aibă o evoluţie crescătoare.»
Răzvan Paşol, preşedinte Intercapital Invest
Portofoliu global cu parfum local
Capital a alcătuit un portofoliu virtual format din acţiunile a zece firme străine ale căror filiale din România au atât o dimensiune importantă, cât şi o pondere semnificativă în afacerile grupului.
Valoarea însumată a celor zece companii se situează în jurul a 29 de miliarde de euro. Adică, aproape o treime din produsul Intern brut al României, sau mai mult decât valorează întregul grup Renault.
Ponderile companiilor au fost calculate în funcţie de mărimea subsidiarelor româneşti. De exemplu, în cazul OMV, ponderea a fost cea mai mare, deoarece aceasta are cea mai importantă afacere în România: Petrom, cu o valoare de piaţă de 9,3 miliarde de euro. A doua pondere o are Erste Bank, proprietarul Băncii Comerciale Române. Ponderi ceva mai mici au Zentiva, MOL şi Immoeast, cu afaceri de dimensiuni mai reduse în România comparativ cu celelalte.
Desigur, se poate face şi un portofoliu orientat mai mult spre profit, caz în care fondul imobiliar, de exemplu, ar avea o pondere ceva mai mare, iar printre criterii şi-ar face loc preţul de moment de la bursă şi alţi indicatori.
Luând în calcul variaţia preţurilor acţiunilor în ultimul an, „portofoliul patriotic“ ar fi crescut în această perioadă cu 10,33%, fără ca investitorul să mişte un deget. Creştere care ar fi fost obţinută mai mult pe mâna băncilor şi a operatorului de telefonie grec OTE.
Anul viitor nu va fi neapărat la fel. De exemplu, Romtelecom aşteaptă un profit nesemnificativ pentru acest an şi chiar posibile pierderi în 2008, iar acest aspect va avea, probabil, o influenţă negativă asupra acţiunilor OTE. „Performanţele Romtelecom sunt urmărite cu interes de investitorii în acţiunile emise de OTE. Acest lucru se datorează ponderii Romtelecom în grupul OTE, Romtelecom fiind a doua filială a OTE ca mărime, după Cosmote“, spune Cătălin Dima, corporate and legal affairs manager Romtelecom.
Pe de altă parte, este foarte probabil ca acţiunile companiilor petroliere să revină pe creştere după scăderea din ultimul an.
Click pe imagine pentru versiunea marita
