Există două aterizări planificate pe Marte în 2021. Primul este roverul Perseverance al NASA, care urmează să aterizeze pe Planeta Roșie la sfârșitul acestei luni, amintește publicația NationalInterest.

Apoi, în mai este programat roverul Tianwen al chinezilor Ambele misiuni intenționează să caute pe planetă semne de viață.

Există însă o problemă la care încearcă acum experții să afle răspunsul. Odată cu aterizarea pe suprafața Planetei Roșii, oamenii nu vor aduce cu ei și diverși viruși sau bacterii? Există precedentul 2019, când o navă spațială s-a prăbușit pe suprafața Lunii, cu o încărcătură de forme de viață minuscule, aproape indestructibile, numite tardigrade.

Vestea bună este că există politici și legi pentru a împiedica acest lucru. De fapt, există o întreagă secțiune a legii spațiale, numită protecție planetară, concepută pentru a preveni contaminarea planetelor, a Lunii, cometelor și asteroizilor.

De 50 de ani, organizațiile guvernamentale au adoptat reguli și legil general acceptate. Dar în prezent, tot mai mare de misiuni spațiale comerciale decolează.

Există două variante de protecție planetară, numite „înainte” și „înapoi”. Prima se referă la contaminarea altor planete cu material luat de pe Pământ. Asta protejează orice formă viață care ar putea fi pe acele planete. Dar înseamnă și că oamenii de știință trebuie să fie siguri că orice semne de viață pe care le descoperă sunt de fapt semne ale vieții „extraterestre” și nu transplantate de pe Pământ.

Pentru asta, camerele amplasate în nave spațiale sunt unele dintre cele mai curate locuri de pe Pământ. Iar instalațiile sunt testate în mod regulat pentru orice contaminare biologică.

Varianta ”înapoi” nu permite ca Pământul să fie contaminat de material extraterestru, după revenirea pe pământ. În 1969, când astronauții Apollo 11 au aterizat pe Pământ, au stat trei săptămâni în carantină pentru a se asigura că nu aduc nimic periculos de pe Lună.

Dar, spun experții, șansele de a aduce ceva înapoi pe Pământ ar fi mult mai mari dacă misiunile ar aduce cu ele mostre, sau oameni de pe Marte.

Protecția planetară are o istorie veche. Comitetul pentru Cercetare Spațială (COSPAR), o organizație internațională neguvernamentală, s-a ocupat de asta încă din anii 50. Misiunile planificate pe Lună au ridicat îngrijorări cu privire la potențialul contaminării.

De atunci, politica de protecție planetară a COSPAR, cu orientările și recomandările sale științifice, a devenit „standard de aur” recunoscut la nivel internațional.

Clasifică planetele și Luna pe baza potențialului lor de viață sau a semnelor de viață, trecute sau prezente. Și, cu cât e mai mare potențialul de viață, cu atât sunt mai mari măsurile de protecție. Prin această clasificare, Marte este mai bine protejată decât Luna.

Protecția planetară este importantă pentru menținerea valorii științifice a spațiului cosmic. Dar interesul științific nu este singurul motiv pentru explorarea spațiului cosmic, de accea este necesară o analiză mai profundă privind găsirea unui echilibru.