De ce se pregătește Rusia să invadeze Belarusul

Potrivit președintelui Belarusului, ar fi ajuns la un acord cu Putin, care va permite Rusiei să intervină în fostul stat sovietic pentru a pune capăt tulburărilor. Moscova a confirmat că acordul există.

Cel mai probabil, Lukașenko speră că o astfel de amenințare va ridica moralul forțelor sale de securitate și îi va convinge pe protestatari să renunțe. Zilnic, în ultimele săptămâni, Lukașenko a transmis mesaje de încurajare pentru forțele de securitate, și pentru protestari, cerându-le să renunțe la manifestații. Nu se știe însă ce și cum va face de aici înainte.

Belarus nu e Ucraina

Asta reprezintă o problemă majoră pentru Kremlin. Belarus a fost mult timp un membru-cheie al Uniunii Economice Eurasiatice – o prioritate majoră pentru Putin și un partener de încredere al Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC), care se învecinează cu NATO, și nu e departe de enclava rusă Kaliningrad.

În timp ce Putin și Lukașenko au avut o relație oarecum incomodă, Putin vede înlăturarea unui lider „ales” în urma revoltei oamenilor ca pe o anatemă. De aceea, Rusia se va asigura că regimul din Belarus va rămâne la putere.

În acest moment, Lukașenko este în situația de a fi ordoant o reprimare violentă, care însă nu a reușit. Legitimitatea lui este tot mai compromisă și pierde controlul.

În plus, poporul din Belarus nu are o tradiție puternică a atitudinii anti-ruse. Opoziția nu vrea aderarea la NATO sau la Uniunea Europeană. În plus, manifestațiile sunt cultivate la nivel local și nu au nicio influență occidentală. Spre deosebire de protestul EuroMaidan din Ucraina, drapelele UE nu sunt primite cu aplauze la mitinguri. Mai mult, Maria Kolesnikova, o lideră a opoziției a spus chiar că e prea curând ca UE să impună sancțiuni oficialilor din Belarus implicați în reprimări.

Efect de bumerang

O invazie rusească pentru a-l sprijini pe Lukașenko sau pentru a instala un locotenent al acestuia ar putea schimba atitudinea poporului din Belarus.

Anexarea Crimeii de către Rusia și conflictul din Donbas au servit la consolidarea sentimentului naționalismului ucrainenilor în fața agresiunii Kremlinului.

Un astfel de impact ar putea avea intervenția Rusia și asupra Belarusului. Chiar dacă lui Putin nu îi place să vadă lideri autoritari obligați să renunțe la putere prin manifestații, a existat un precedent. În 2018, Putin a fost de acord cu plecarea de la putere a premierului armean Serzh Sargsyan, după ample manifestații conduse de Nikol Pashinian, ales apoi prim-ministru.

Este clar că trupele rusești nu ar avea nici o problemă în a restabili controlul. Dar acest lucru nu va fi ușor de realizat. În Belarus nu există o conducere centrală care să poată fi decapitată sau cooptată. Demonstrațiile continuă nu doar la Minsk, ci în multe orașe din țară. Deci Moscova, ar trebui să desfășoare zeci de mii de militari în întreaga țară.

Un alt element demn de luat în seamă este că ceața mediatică așternută în 2014, care a permis Rusiei să preia controlul peninsulei Crimeea și să înceapă războiul hibrid din Donbas, s-a spulberat. O invazie a Kremlinului în Belarus și consecințele acesteia vor fi anunțate pe rețelel social media din țara respectivă. Forțele ruse ar putea fi la fel de demonizate pe rețelele de socializare, așa cum au fost trupele președintelui Bashar al-Assad în timpul reprimării protestatarilor la începutul Primăverii Arabe din Siria.

Nu e exclus ca rușii și regimul Lukașenko să treacă la închiderea Internetului, dar aceasta ar fi o măsură temporară.

Moscova își pierde răbdarea?

În același timp, Putin trebuie să țină cont și de situația din Rusia. Timp de șase săptămâni, manifestațiile împotriva arestării popularului guvernatoru Serghei Furgal au zguduit Khabarovsk-ul. În ultimele două săptămâni, manifestanții din Khabarovsk și-au exprimat solidaritatea cu oamenii din Minsk.

Peste toate astea, a survenit otrăvirea liderului opoziției, Alexei Navalny, în timp ce se afla în Siberia. Un indiciu clar că regimul de la Kremlin e sătul de manifestații și de posibilul lor impact asupra alegerilor regionale.

Până acum, Moscova nu a luat măsuri în cazul manifestanților din Khabarovsk, dincolo de reținerea unora dintre liderii protestatarilor. Putin va trebui să ia în considerare consecințele imprevizibile în Khabarovsk și în alte regiuni când va decide să trimită trupe în Belarus.

Dar va mai dori Putin ca trupele sale să se implice în Belarus dacă situația scapă de sub control în Khabarovsk? De asemenea, este adevărat că ulii de la Kremlin ar putea susține că folosirea forței în Belarus i-ar intimida pe protestatarii din Orientul îndepărtat.

Toate aceste elemente sugerează că Putin îi va oferi lui Lukașenko ceva timp pentru a restabili comanda.

Apariția steagurilor cu Sfântul Gheorghe – asociate cu războiul Moscovei din regiunea ucraineană Donbas – la micile mitinguri pro-Lukașenko din ultimele două zile poate fi, de asemenea, un avertisment că Moscova își pierde răbdarea.