Iată ce scria Gazeta Municipală din 8 februarie 1945 despre această fabrică construită din bani publici:

În timpul verii fabrica este închisă pentru reparații, iar pe timp de iarnă pentru că gheață este pe toate drumurile.

Fabrica are un director și un lucrător: pe d. ing. Șef Ioan Constantinescu, directorul fabricii cu 66.000 lei lunar și pe d. mecanic Ilie Keiser.

Din cauza lipsei de activitate, d. director Gionny (care a fost băiat frumos pe vremuri…) nici nu mai dă pe la serviciu.

Condica de prezență o semnează la telefon.

Primăria Municipiului București având nevoie de venituri tot mai mari pentru a putea plăti salarii și diurne la toată ploaia de directori și subdirectori cu care a fost blagoslovită în ultimele zile, cititorii ne propun soluții pentru mărirea veniturilor fabricii de gheață.

Una ar fi ca d. inginer șef Ioan Constantinescu să fie trimis pe teren la adunare de gheață natural.

Să i se dea o casma și o lopată cu care să taie și să pună gheața în bordeie.

Din vânzarea gheții naturale astfel colectată s-ar putea realiza la vara măcar o parte din salariul pe care domnia sa îl mănâncă Primăriei de atâta amar de vreme, fără a da ceva real în schimb.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric