Suntem înconjurați de tehnologii pe care nu le băgăm în seamă. Ni se pare la fel de normal să aprindem lumina, să deschidem televizorul, să conducem un automobil sau să zburăm cu avionul, ca și să culegem o floare sau chiar să respirăm. Puțini sunt cei care se gândesc că în spatele tuturor lucrurilor care ne înconjoară și ne sunt atât de utile a stat, cândva, o mare descoperire, un om sau mai mulți care au muncit zile, luni sau chiar ani pentru a găsi soluții la probleme care astăzi ni se par simple detalii.
Arhimede, Leonardo da Vinci, Galileo Galilei, Thomas Edison, Alexander Bell, Aurel Vlaicu, Petrache Poenaru, Henri Coandă, Nicolae Paulescu sau Thomas Savery sunt doar câteva nume care, atunci când vorbim despre tehnologia de astăzi, ar trebui să aibă o rezonanță aparte în mintea noastră. Fără invenții precum becul, telefonul, avionul cu reacție, stiloul, insulina sau motorul cu abur, omenirea ar fi avut puține șanse să comunice, să zboare, să ajungă în cosmos sau chiar să supraviețuiască. Desigur, puriștii care condamnă evoluția, considerând că ar fi fost mai bine să rămânem la nivelul descoperirii focului, pot găsi suficiente motive pentru a estompa valoarea invențiilor transformate astăzi în tehnologii. Cu toate acestea, nici chiar cel mai habotnic adversar al tehnologiei nu poate renunța în secolul XXI la obiectele care îi oferă un minim confort.
Este imposibil să scriem în câteva rânduri o istorie a tehnologiei. Acest domeniu este atât de vast și cu atât de multe implicații, încât nici chiar Enciclopedia Britannica nu are pretenția de a alcătui un compendiu atotcuprinzător. Dar încercăm să vă prezentăm câteva cuceriri ale tehnicii care sunt sau au mari șanse să devină puncte de cotitură în viața noastră.
Accesoriu devenit mai puțin necesar odată cu apariția aparatelor de radio portabile și, mai nou, a telefoanelor mobile, ceasul, în special cel de lux, rămâne un apanaj al pasionaților și al celor care apreciază măiestria celor care perfecționează și dezvoltă ingenioasele mecanisme menite să ne evidențieze trecerea timpului. Dar cine a inventat această tehnologie? În majoritatea cazurilor, inventarea ceasului este atribuită germanului Peter Henlein, care, în 1511, a prezentat primul ceas mecanic acționat de un arc. Alții spun că abia anul 1657, când primul arc în spirală a intrat în componența ceasurilor – invenție disputată de Robert Hooke și Christiaan Huygens -, poate fi considerat momentul zero al ceasurilor moderne. Desigur, măsurarea timpului datează de mult mai mulți ani. Babilonienii aveau ceasuri bazate pe poziția soarelui, apoi au apărut primele mecanisme bazate pe curgerea apei… Cert este însă că, în secolul al XVI-lea, cineva a descoperit prima metodă mecanică de dimensiuni reduse prin care putea fi măsurat timpul și că, de atunci, ceasurile au devenit tot mai performante, mai exacte și mai frumoase.
Ultimele expoziții auto mondiale majore au arătat tot mai clar trei tendințe urmate de toti marii constructori auto: propulsia „verde”, conectivitatea și conducerea autonomă. Până însă ca mașinile să nu mai polueze deloc și, în același timp, să meargă singure în timp ce pasagerii urmăresc ultimele știri pe tablete interconectate, acestea trebuie să fi fost inventate de cineva. Ei bine, ca și în cazul ceasurilor, menționarea unui inventator cert al automobilului este dificilă. Majoritatea îl creditează pe Karl Benz, care a înregistrat patentul unui vehicul autopropulsat cu trei roți în 1886, însă precursori care să dezvolte vehicule au fost mulți, iar primele desene îi aparțin chiar lui Leonardo da Vinci.
Asemeni ceasurilor sau mașinilor, toate lucrurile care ne înconjoară astăzi, de la mâncare până la bijuterii, ochelari, telefoane mobile sau chiar aparate pentru fitness, au pornit de la o mare invenție și un om sau mai mulți care au pus bazele civilizației de astăzi.