Calcule: Pretul unei sticle care are o istorie deosebita poate depasi o suta de mii de euro

Cotatii internationale, contracte futures, analize de piata. Nu este vorba despre bursele internationale de valori, ci despre industria vinului premium, ce valoreaza anual sute de milioane de euro.




O sticla de Chateau Lafitte din 1789 figureaza in Cartea Recordurilor ca fiind cel mai scump vin achizitionat la o licitatie. Vinul respectiv a apartinut lui Thomas Jefferson, al treilea presedinte american, care a fost un colectionar asiduu de raritati din regiunea Bordeaux, pe vremea cand era ambasador la Paris. Mai mult ca sigur, lichidul din interiorul sticlei nu mai poate fi consumat, dar prestigiul detinerii unei piese istorice justifica pretul astronomic.


De altfel, prestigiul joaca un rol cheie in viata oricarui colectionar de vinuri. Renumele unui producator, anul recoltei sau un posesor celebru al unei butelii pot ridica “cotatia” unui vin la niveluri de neimaginat. Totusi, colectionarea vinurilor nu inseamna doar preturi cu cinci zerouri.
“In celebra regiune Bordeaux, preturile pentru vinurile de colectie pleaca in mod obisnuit de la cateva zeci de euro, pentru o sticla de vin de calitate, dar pot depasi o suta de euro pentru apelatiuni celebre, cum ar fi Saint Emilion, ce produc cantitati extrem de limitate de vin de cea mai inalta calitate”, arata Catalin Paduraru, directorul Vinexpert, un lant specializat de magazine.
In Occident, colectionarii beneficiaza de o infrastructura inexistenta la noi. “Specialistii apreciaza valoarea fiecarui an pentru vinurile albe si rosii, dand astfel primul semnal in piata cu privire la limitele in care va varia pretul”, arata Paduraru. Licitatiile, o alta absenta de pe piata noastra, creeaza “cota” fiecarui vin si dau un prim indiciu despre valoarea acestuia dupa invechire. De exemplu, la Bordeaux se tine bianual expozitia de vinuri, iar negociatorii “en primeur” activeaza pe principiul Bursei din New York pentru vinuri.


Vinul ramane chiar si cativa ani la producator, dupa care comerciantii incep sa il distribuie in locatii atent selectionate si sa il vanda colectionarilor prin intermediul altor licitatii. In Romania, retelele specializate suplinesc partial lipsa licitatiilor.
Invechirea propriu-zisa este poate cea mai importanta etapa din viata vinului de calitate. Fara conditii optime, vinul nu plateste dividende. In aprecierea lui Nick Filip, directorul general al magazinului Vinlux, exista cateva mii de colectionari in Romania. “Achizitionarea unei celule de invechire de 250 de sticle costa cam trei mii de euro. Pentru amenajarea completa a unei camere ce poate gazdui zeci de ani circa o mie de vinuri, investitia pleaca de la cinci mii de euro”, arata Filip.



Alegerea vinurilor tine atat de calculul economic, cat si de subiectivismul fiecarui colectionar. Printre sortimentele cu potential mare de crestere a valorii se numara vinurile fortificate (cu adaos de alcool) din Spania si Portugalia sau sortimentele din centrul Italiei, ce s-au lansat intr-o “cursa de urmarire” a marilor nume frantuzesti. Alte ponturi pentru colectionari sunt Chardonnay produs in Africa de Sud si Australia sau soiurile salbatice din Chile.
Pentru ca nu exista o traditie a colectionarii vinului autohton, multe comori zac inca in depozite sau magazine. Cine cumpara acum vinurile celebre de peste cativa ani nu poate decat sa faca un bun plasament.

Ce vinuri devin “de colectie”

• Lotul sau sticla trebuie insotite de un certificat de garantie pentru a fi siguri ca marfa cumparata nu este falsificata. Eticheta marcata cu numarul de productie al sticlei sau mentiunea “limited edition” indica, dar nu garanteaza, o productie exclusivista.


• Producatorii bine cotati vor fi intodeauna mai scumpi, dar vinurile lor cresc in valoare chiar si dupa multi ani de pastrare.


• Vinurile invechite in pivnitele institutelor de cercetare, precum cele de la Murfatlar, Valea Calugareasca sau Minis,
si-au pastrat in timp calitatile de exceptie si reprezinta o investitie sigura.


• Expertii spun ca pe masura ce producatorii autohtoni se concentreaza pe vinurile seci si rosii, sortimentele mai vechi, din soiuri albe si dulci se vor scumpi in timp.


• Potrivit expertilor, vinurile provenite de la producatorii de exceptie din Oltenia ar putea deveni foarte populare peste patru, cinci ani, fapt care le va spori considerabil valoarea.


• Soiurile autohtone, precum Cramposia, au si ele potential ridicat.