Ministrul Energiei, Sebastian Burduja, a afirmat marți seară, pe 16 iulie, că până la finalul anului viitor, România ar trebui să aibă capacități de stocare de cel puțin 2.500 MW, iar până în 2026, să depășească 5.000 MW.
România ar trebui să aibă capacități de stocare de cel puțin 2.500 MW până la finalul anului
Sebastian Burduja a anunțat, de asemenea, reluarea proiectului hidrocentralei cu acumulare prin pompaj Tarniţa-Lăpusteşti.
„În total, la finalul anului viitor ar trebui să avem capacităţi de stocare de cel puţin 2.500 MW, iar până în 2026 să depăşim 5.000 MW. Ţintele acestea sunt ambiţioase, dar sunt aliniate cu recomandările şi analizele Transelectrica, din care reiese un necesar de stocare de minimum 4.000 MW.
Nu în ultimul rând, am reluat proiectul hidrocentralei cu acumulare prin pompaj Tarniţa-Lăpusteşti şi susţinem constant acest tip de investiţii, care vor asigura servicii esenţiale pentru sistemul energetic naţional”, a postat acesta pe pagina sa de Facebook.
Ministrul Energiei a adăugat că investițiile atrase în sistemul energetic național în ultimul an au fost de 13,6 miliarde de euro în fonduri nerambursabile, depășind toate investițiile realizate în toți anii de după 1989.
„Realitatea tristă este că timp de trei decenii statul român a investit extrem de puţin în sistemul energetic naţional. În ultimul an, am reuşit să atragem 13,6 miliarde de euro pentru sector, bani europeni nerambursabili.
Mai mult decât în toţi anii de după 1989. Aceste investiţii nu se vor finaliza de azi pe mâine şi de multe ori nici de pe un an pe altul”, a scris el.
El a menționat că în aceste zile prețurile la energie au fost mari din cauza producției insuficiente, deoarece România a pierdut jumătate din capacitatea de producție din 1989 în aceste trei decenii.
De asemenea, spune Burduja, nu avem acces la o capacitate de interconectare suficientă, fiind lucrări majore în desfășurare în Ungaria și alte țări. Hidrocentrala de acumulare prin pompaj Tarnița-Lăpuștești nu este încă finalizată și abia în ultimul an au început să fie încurajate investițiile în stocare.
„Imediat după preluarea mandatului de ministru, constant am arătat că stocarea e prioritatea zero a sectorului energetic naţional. Ce am făcut într-un singur an? Din PNRR am alocat 80 milioane de euro pentru schema pentru stocare, din care anticipăm că vom încheia contracte pentru 1.800 MW stocare. P
roiectele sunt în evaluare şi anticipăm semnarea contractelor în septembrie a.c. Este un apel pe care l-am salvat şi reluat prin discuţii succesive cu Comisia Europeană, susţinând constant că nu suntem de acord cu propunerile anterioare privind renunţarea la această investiţie din PNRR.
Din Fondul pentru Modernizare avem pregătită o nouă schemă de finanţare, de până la 300 de milioane de euro, câte 150 de milioane pentru anul acesta şi anul viitor, care vor însemna încă minimum 3.000 MW stocare – urmează să lansăm în toamna aceasta, imediat după obţinerea aprobărilor de la Comisia Europeană”, a precizat ministrul.
Punctaj de 10% pentru stocare
Sebastian Burduja a adăugat că în cele două apeluri din Fondul pentru Modernizare, care sunt deschise în acest moment și care marți au fost prelungite cu 30 de zile în urma solicitărilor pieței – producție de energie cu și fără autoconsum – s-a acordat în premieră un punctaj suplimentar de 10% pentru stocare (total buget de 815 milioane euro) și se estimează că vor fi puși în funcțiune încă cel puțin 500 MW de stocare prin aceste apeluri.
Totodată, în programul Electric-Up 2, cu un buget de 450 milioane lei, a fost introdusă în premieră obligativitatea de stocare a 30% din puterea instalată, iar pentru stocarea a 50% se acordă un punctaj suplimentar de 10%.
Pe de altă parte, mai precizează ministrul Energiei, piața pentru Ziua Următoare (PZU) a mai înregistrat perioade de creșteri semnificative ale prețurilor, influențate de factori precum condițiile meteorologice, cererea de energie, disponibilitatea resurselor de producție și factori economici externi.
„Exceptând perioada de război, când a început şi criza energetică pe continent, exemple de creşteri de preţ pe PZU, din cauza diverşilor factori (în special ger şi hidraulicitate scăzută), sunt: finalul lunii ianuarie – începutul lunii februarie din 2017, când energia se tranzacţiona cu 700 lei/MWh în orele de vârf (preţ foarte mare în acea perioadă), comparativ cu preţurile normale de 200-250 lei/MWh; jumătatea lunii decembrie 2020 (17 decembrie, peste 700 lei/MWh). Niciodată, în perioada recentă, nu a fost o perioadă de condiţie meteorologică extremă (fie ger, fie caniculă) care să se întindă pe mai mult de 7-10 zile. Totodată, preţurile mari sunt doar pentru 2-3 intervale din zi, cele care determină creşterea preţului mediu zilnic”, a scris el.
Potrivit lui Sebastian Burduja, furnizorii de energie nu îşi achiziţionează toată energia electrică aferentă portofoliului de consum de pe PZU, „astfel impactul în preţul mediu de achiziţie al unui furnizor nu este puternic influenţat de câteva ore de tranzacţionare la preţuri mai mari decât media normală”.
„Încă o chestiune: faptul ca avem mai multe capacităţi de producţie de energie regenerabilă este un lucru bun, per total. Altfel, am fi plătit foarte probabil şi mai mult, pentru ca energia electrică ar fi costat şi mai mult în timpul zilei”, a punctat el.