Exista companii care nu scot prea multi bani din buzunar atunci cand se instaleaza in Romania, dar care stiu sa-i faca pe altii sa cheltuiasca.
Firma italiana X a investit opt milioane de euro intr-o fabrica in Timisoara, in timp ce compania austriaca Y a deschis, cu 2,5 milioane de euro, un supermarket in Cluj. Ce sa mai vorbim de americanii de la Z, care au cheltuit nu mai putin de 15 milioane de euro pentru o cladire de birouri in Bucuresti. Citim destul de des astfel de stiri, iar nota de entuziasm care transpare printre randuri este intotdeauna direct proportionala cu suma care a fost investita.
Totusi, exista cazuri carora presa nu le acorda prea mare atentie, tocmai din cauza sumelor mici implicate, dar care ar putea fi cel putin la fel de importante, pentru economie, ca situatiile de genul celor enumerate mai sus. Reteta e simpla: compania straina implicata este importanta pe un anumit domeniu sau pe o anumita piata, insa, fie pentru ca aceasta este strategia ei de business, fie din alte motive, nu investeste cine stie ce in Romania, ci se bazeaza pe know-how, experienta si relatii construite in ani buni de parteneriat pentru a atrage alti investitori straini sau pentru a pune firmele romanesti sa lucreze pentru ea, stimulandu-le, implicit, dezvoltarea.
Francezii de la GEFCO, de exemplu, furnizeaza servicii complexe de transport in peste 80 de tari si au avut, anul trecut, o cifra de afaceri de trei miliarde de euro. Potrivit directorului general al filialei din Romania, Denis Renard, compania activeaza aici din 2005 si are, in prezent, doar circa 15 angajati. “Insa, exista cateva sute de persoane care lucreaza pentru noi, fie ca e vorba de firme locale de transport, care ne pun la dispozitie camioanele, fie de companii care ne ofera spatii de depozitare”, explica Renard. De altfel, la nivel global, doar cateva sute din cele circa 10.000 de camioane care lucreaza pentru GEFCO apartin companiei, cu toate ca cele mai multe sunt inscriptionate cu sigla acesteia. “Incheiem contracte ferme cu firme de transport romanesti sau straine, si acest lucru este foarte bun pentru ele, caci pot sa-si mareasca flota, fiind siguri ca vor avea comenzi in perioada urmatoare”, spune directorul filialei romanesti. El ne-a mai dezvaluit ca exista in proiect constructia unui depozit al Gefco, sumele necesare fiind asigurate de un partener strain, convins sa investeasca aici tocmai de increderea pe care o are in firma franceza.
si Western Union ar putea fi inclusa in categoria celor care se feresc de investitii mari, dar cantaresc greu la capitolul impact. Compania cheltuieste pentru decorarea birourilor agentilor, materiale promotionale si software, dar si pentru programe de training pentru operatori, insa cam atat – afacerea cu foarte multe zerouri se deruleaza prin intermediul bancilor, al caselor de schimb valutar sau al Postei Romane, iar profitul se imparte.
Chiar si un gigant ca Auchan, care are 365 de hipermarketuri si 654 de supermarketuri in 11 tari si care a inregistrat in 2005 o cifra de afaceri de 41 de miliarde de euro, a decis sa intre pe piata romaneasca prin intermediul unor developeri imobiliari. Conform surselor din piata, cea mai mare parte a banilor pentru teren si constructie au fost pusi la dispozitie nu de compania-mama, ci de o serie de investitori romani, francezi si maghiari, care ii vor recupera treptat, din profitul societatii ce va administra centrul comercial.
Germanii de la Kuehne + Nagel, unii dintre cei mai importanti jucatori in domeniul transporturilor si logisticii, au aici o filiala cu doua reprezentante si circa 140 de angajati. “Lucram cu 300 pana la 500 de parteneri, in 90% din cazuri fiind vorba de firme romanesti”, explica directorul financiar Mircea Lazar. Cu alte cuvinte, sute de firme locale au de lucru si multumita comenzilor primite de la compania straina ale carei investitii ar putea sa le para multora neglijabile.
“Nu trebuie sa uitam faptul ca acelasi efect de antrenare il produc si marii investitori. Uitati-va, de exemplu, la ce se intampla in jurul Dacia Renault. Este adevarat ca, in cazul firmelor care vin cu bani mai putini, acest efect este deseori trecut cu vederea”, spune analistul economic Liviu Voinea.
Directorul executiv al Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania (AOAR), Cristian Parvan, crede ca exista si reversul medaliei. “Exista companii de constructii straine care au aici un birou si cativa angajati, dar care se bazeaza pe experienta pentru a castiga contracte publice importante. Contracte pe care apoi le duc la bun sfarsit cu firme romanesti si forta de munca locala, dar pe care le factureaza la tarife occidentale. Nu e tocmai un castig pentru noi”, explica el.
RETETA INVESTITIILOR MICI CU EFECTE MARI
FIRMA implicata este puternica in zona din care provine, are o experienta de cel putin cativa ani si detine cunostinte valoroase despre domeniul de activitate.
COMPANIA are o serie de parteneriate bine consolidate in tara (tarile) de provenienta. Partenerii cu pricina sunt, asadar, usor de convins sa vina sa investeasca in Romania.
AFACEREA initiata in Romania are, in cele mai multe cazuri, nevoie de parteneriatul unor companii autohtone.
AFACEREA dezvoltata in Romania este, de obicei, integrata intr-o retea internationala, fie ca e vorba de servicii, fie de productie.
SE EVITA investitiile costistoare (birouri, depozite, spatii de productie, utilaje etc.) – se prefera inchirierea lor si, mai ales, gasirea unor parteneri care sa plateasca din fonduri proprii, fie ca e vorba de chirii, leasing, achizitia de terenuri si constructia unor cladiri, achizitia de utilaje sau vehicule etc.
