România are angajamente luate față de Comisia Europeană în ceea ce privește depozitarea deșeurilor din cărbune și reducerea emisiilor de dioxid de sulf, dar cere amânări pentru că nu sunt bani
Când vine vorba de investiții de mediu în ecologizarea zonelor distruse de exploatări sau în reducerea emisiilor de gaze poluante, România este codașa Europei. Problema este că nu am reușit nici să atragem fondurile europene destinate investițiilor de mediu.
Spre exemplu, CupruMin Abrud, care deține pentru exploatare zăcământul de cupru de la Roșia Poieni și unde se află 64% din totalul rezervelor de cupru ale României, are nevoie de 15 milioane de euro pentru investiții de mediu. Mai exact, pentru o stație de neutralizare a apelor acide și pentru gestionarea haldelor de steril rezultate din procesul de extracție realizat până în 2011. De altfel, autorizația emisă de autoritatea pentru mediu a și expirat la sfârșitul lui 2011. Statul român încearcă să privatizeze CupruMin, dar până acum nu a reușit să găsească un investitor serios. Iar între timp statul trebuie să găsească soluții pentru ecologizarea zonei. Printre puținele zone în care se mai fac investiții de mediu se găsesc termocentralele, care reușesc să obțină finanțare prin forțele proprii. Recent, au fost începute lucrările la două proiecte care prevăd reducerea emisiilor de dioxid de sulf și respectarea cerințelor Uniunii Europene în ceea ce privește depozitarea deșeurilor rezultate în urma arderilor de cărbune. Ambele proiecte sunt făcute de Termocentrala Paroșeni, producătorul de energie electrică din Valea Jiului; valoarea investiției este de 65,3 milioane euro, jumătate din sumă fiind susținută de la bugetul de stat.
Nu sunt bani pentru termocentrale
Numai că suntem departe de termenele asumate în fața autorităților europene. Ministrul delegat pentru energie a declarat că România va solicita Comisiei Europene amânarea cu doi ani a termenului până la care termocentralele au obligația de a finaliza investițiile de mediu vizând emisiile poluante. Printre exemplele enumerate de ministrul Constantin Niță sunt centralele de la Craiova, Turceni și Minita, la cea din urmă fiind necesară retehnologizarea totală. Și termenul pentru instalațiile de la grupul 1 de la Rovinari expiră anul acesta, iar pentru grupul 2 a expirat din 2011.
Problema este majoră în condițiile în care Complexul Energetic Hunedoara importă cărbune pentru a-și completa necesarul de consum. Dacă minele din Valea Jiului ar fi integral retehnologizate, complexul nu ar mai avea nevoie de importuri, după cum spune Constantin Niță, care susține că fondurile necesare, circa 60 milioane euro, pentru investițiile de mediu ar trebui realizate din fondurile proprii ale minelor.
Situația ideală ar fi cea de la Complexul Energetic Oltenia (CEO), al cărui director general susține că are în derulare investiții de un miliard de euro, din care jumătate reprezintă obligațiile de conformare la normele europene de mediu, alte 300 milioane euro sunt alocate activităților miniere, iar restul pentru investiții tehnologice. Să nu uităm totuși că CEO este cel mai mare furnizor de energie electrică al României, cu o cotă de piață de circa 30% din consumul național anual.
Investiții mari de la privați
Cele mai mari investiții de mediu din țara noastră rămân cele făcute de OMV Petrom și de Rompetrol. De-a lungul anilor, sumele destinate modernizărilor din punctul de vedere al protecției mediului sunt de ordinul sutelor de milioane de euro pentru fiecare companie. Petrom a făcut și lucrări de eliminare a deșeurior și ecologizare pe platforma de la Arpechim, lucrări evaluate, în 2008, la peste 500 milioane euro. Compania speră să recupereze de la statul român aproximativ 22 milioane euro, pentru care a deschis o acțiune la Curtea Internațională de Arbitraj de la Paris. Suma rezultă din lucrări derulate în 2009 și 2010, de decontaminare a unor terenuri de la combinatul chimic Doljchim și de la rafinăria Petrobrazi.
Un lucru este clar: statul român nu are bani pentru investiții de mediu dacă acestea nu se numesc „Programul Rabla“.
Dar este nevoie de bani și pentru susținerea sau reabilitarea zonelor miniere care nu sunt în exploatare. Inclusiv pentru zona Roșia Montană, în cazul în care proiectul de exploatare nu pornește, statul român ar trebui să găsească peste 300 milioane euro pentru galeriile care trebuie consolidate, pentru reabilitarea mediului și pentru susținerea patrimoniului. Evident că statul nu are acești bani, ceea ce înseamnă că soarta zonei este problematică dacă nu se găsește o soluție pentru o dezvoltare sustenabilă.
65 milioane euro este valoarea investiției de mediu de la termocentrala Paroșeni, una dintre puținele investiții susținute de bugetul de stat
22 milioane euro este suma pe care OMV Petrom vrea să o recupereze de la statul român pentru lucrările de ecologizare de la Doljchim și Petrobrazi