«ING sparge gheaţa la Cluj: investiţie de 250 de milioane de euro şi peste 1.000 de angajări.“ Aşa sunau majoritatea titlurilor care împânzeau ziarele în septembrie 2010, la lansarea unuia dintre cele mai valoroase proiecte investiţionale din ultimii doi ani din România.
„A fost vorba de criterii bine stabilite, pe care oraşe din alte ţări nu le-au întrunit: o bună infrastructură, combinaţia de limbi străine vorbite, calitate şi costuri competitive, forţă de muncă specializată“, ne explica atunci Koen Vanvinckenroye, directorul general al ING Service Center Europe, de ce a ales România pentru această investiţie.  După nici şase luni, compania anunţa că a decis să înceteze operaţiunile centrului de la Cluj, vinovate fiind, oficial, „schimbările economice şi legislative din ultimii ani“.
Neoficial, potrivit informaţiilor apărute în presa locală, decizia a fost rezultatul presiunii venite din partea filialelor ING din alte state, care îşi pierdeau departamentele operaţionale în favoarea Clujului. Alte voci arată cu degetul spre autorităţi, considerate incapabile să atragă şi să păstreze investiţii străine.
„Cine îşi imaginează că o companie ca ING pleacă de la Cluj din cauza unei autorităţi publice, pentru că nu-i dă sprijinul, se înşală. Noi oferim aceleaşi condiţii investitorilor, companiile îşi fac o prognoză pe un număr de ani, iar celelalte chestiuni sunt speculaţii“, vine replica preşedintelui CJ Cluj, Alin Tişe.
Retrageri masive
Plecarea ING este, probabil, cea mai spectaculoasă retragere a unui investitor străin din ultima perioadă. Nu este însă, nici pe departe, singura. La finalul lui decembrie trecut, asistam la cel mai notabil exit al unui jucător din sectorul financiar, de la debutul crizei şi până acum. GE Money intrase pe piaţa autohtonă în 2005, prin achiziţionarea a trei IFN-uri, contra sumei de 140 de milioane de euro. Cinci ani mai târziu, timp în care a investit aici încă o sută de milioane de euro, divizia de servicii financiare a GE a decis să părăsească România, pe fondul lipsei de rezultate. 
La mai puțin de o lună, giganţii energetici GDF Suez, RWE şi Iberdrola anunţau că nu vor mai participa la proiectul de realizare a reactoarelor 3 şi 4 ale centralei Cernavodă, evaluat la circa patru miliarde de euro şi considerat cea mai mare investiţie din istoria României. Când vine vorba de retragerea investitorilor, este greu să decelezi vreun tipar.
Drept dovadă, dacă în unele luni din 2010 au fost radiate doar câteva zeci de societăţi, în altele, „dezertările“ au fost de ordinul miilor. În plus, plecările au afectat toate domeniile, de la textile la energia regenerabilă (dezvoltatorul austriac de parcuri eoliene Bewag a anunţat recent că îşi vinde activele deţinute în România) şi de la producţia de echipamente auto la cea de îngheţată. Totuşi, mai sunt şi veşti bune.
Aşa cum declara pentru Capital Sorin Vasilescu, director în cadrul Centrului Român pentru Promovarea Comerţului şi Investițiilor Străine (CRPCIS), de la începutul anului şi până acum, 11 companii şi-au exprimat interesul de a face investiţii în România, în valoare totală de peste 900 de milioane de euro. În ce măsură se vor concretiza aceste proiecte, rămâne de văzut.