Ziad Alhadad, seful misiunii Bancii Mondiale la Bucuresti, a declarat raspicat ca Romania trebuie sa-si reformeze sistemul judiciar si sa clarifice problemele legate de proprietate. La randul sau, Fokion Fotiadis, seful Delegatiei Comisiei Europene la Bucuresti, ne-a avertizat spunand ca nu vom atinge niciodata indicatorii economici necesari aderarii, daca nu facem ceva pentru a atrage investitii straine.
Un studiu recent, realizat la cererea Guvernului, arata si el ca, in ultimii ani, legislatia ce guverneaza investitiile s-a deteriorat.
Desi nimeni nu o spune raspicat, semnificatia declaratiilor este ca nu conteaza cati bani arunca Occidentul in Romania, daca Romania nu este in stare sa-si stabileasca si sa-si respecte prioritatile.

Ce gasesc investitorii straini atunci cand pun pentru prima oara piciorul in Romania? Recent, un consultant povestea cum unul dintre clientii sai, om de afaceri german cu greutate, a incercat sa cumpere o firma romaneasca. Firma se afla in patrimoniul faimoasei institutii numita Fondul Proprietatii de Stat. Omul de afaceri german s-a deplasat la Bucuresti cu o intreaga delegatie, inclusiv avocati. A stabilit o intalnire cu unul dintre directorii FPS. S-a prezentat la ora stabilita, opt dimineata, la sediul din Stavropoleos si a asteptat. Dupa vreo ora, timp in care nimeni nu l-a bagat in seama, a aflat, stupefiat, ca directorul se afla, de fapt, in concediu. Povestea nu se opreste aici, pentru ca neamtul, insistent, a stat cateva saptamani in Romania, timp in care a cheltuit 10.000 dolari fara nici un rezultat. In final, a cumparat o fabrica in Bulgaria, tara mult mai civilizata atunci cand este vorba de investitori.

Probabil ca fiecare dintre cei care au venit aici pentru a demara o afacere au trecut prin experiente similare. Mai nou, Romania nu mai are nici o institutie specializata care sa dea informatii cu privire la regimul investitiilor straine. Agentia Romana de Dezvoltare, cea care avea aceasta sarcina, a fost inglobata in Agentia Nationala de Dezvoltare Regionala. Adica, a disparut. Oricine incearca acum sa obtina informatii despre investitiile straine primeste raspunsuri de genul: „doamna este in concediu”, „nu stim, noi tocmai zugraveam”, „nu ne mai ocupam de aceste detalii” etc.
Reprezentam, probabil, un caz unic in toata Europa Centrala si de Est. In timp ce ne plangem ca investitorii vin aici cu ridicola suma de 4.000 dolari (la atat se cifreaza capitalul mediu investit in iunie), atunci cand sunt, ii plimbam pe la toate usile.

Inchipuiti-va un strain cu bani in cont, ajuns in Romania sa se apuce de afaceri. Mai intai, la Otopeni, este obligat sa stea la coada ca sa fie primit in tara. Apoi il jecmanesc cei de la casele de schimb ale Bancii Columna, care afiseaza cursuri mult inferioare cotatiilor din Bucuresti. Dupa care il fura taximetristii. Hotelurile de Doamne-ajuta sunt pline si, oricum, camerele sunt le fel de scumpe ca la New York. In final, incearca sa dea de urma cuiva care sa-i spuna cum poate incepe aici o afacere. Zadarnic, caci nimeni nu se mai ocupa cu asa ceva, intr-o tara cu 214 dolari investiti pe cap de locuitor. Singurii in care, conform confesiunii unui om de afaceri, poti avea incredere, sunt avocatii. Nu oricare, ci cei care taxeaza consultanta cu 500 dolari pe ora. Macar acestia cerceteaza temeinic inainte de a se pronunta.
Daca, pentru cinci minute, autoritatile ar incerca sa se puna in pielea strainilor, ar intelege de ce acestia au adus doar trei milioane de dolari in Romania.