Anul acesta va fi unul decisiv pentru cei care vor să investească în producerea de energie din surse regenerabile în România. Asta, deoarece aşteaptă să primească clarificări privind sprijinul de care vor beneficia de la stat, dar şi referitoare la Planul Naţional de Acţiune în domeniu, până în 2020.

„Toată lumea stă cu planurile, cu autorizaţiile în mână, bancherii – cu banii în conturi şi nimeni nu are curaj să facă un pas înainte până nu apar aceste clarificări”, a declarat, astăzi, Valeriu Binig, director în cadrul Deloitte, la o conferinţă organizată de firma de avocatură Muşat şi Asociaţii.

Astfel, Ministerul Economiei are ca termen luna iunie să trimită Comisiei Europene (CE) planul de acţiune. Totodată urmează să fie definitivat cadrul legal de sprijinire a sectorului, respectiv câte certificate verzi se vor acorda pentru fiecare tip de energie şi ce se va întâmpla cu surplusul de certificate verzi. De asemenea, Transelectrica, operatorul reţelei de transport al electricităţii, trebuie să publice un nou plan de investiţii pe termen lung, dată fiind capacitatea redusă a reţelei care împiedică preluarea unei capacităţi prea mari de energie eoliană în reţea. După ce aceste lucruri se vor clarifica, va avea loc o „limpezire a peisajului: unii investitori vor abandona proiectele imature, alţii vor căpăta în sfârşit finanţările bancare întârziate în aşteptarea acestor clarificări”, a completat Binig.

Interes ridicat

Interesul investitorilor pentru sectorul de producţie a energiei din surse regenerabile, în special eoliene, în România este extrem de ridicat. Proiecte care însumează peste 8.000 MW eolieni sunt în dezvoltare, în diverse faze, potrivit lui Binig. Pe de altă parte, Transelectrica nu poate prelua la acest moment decât 2.660 MW, a declarat Dana Duică, director executiv al Asociaţiei Române pentru Energie Eoliană. Conform estimărilor asociaţiei, anul acesta urmează să fie puşi, totuşi, în funcţiune 540 MW eolieni în România, majoritatea prin proiectul companiei CEZ de la Fântânele (jud. Constanţa), care se vor adăuga celor 14 MW existenţi acum.

Cererile de racordare la reţea sunt însă mult mai mari, în special în Dobrogea. Pentru evacuarea puterii din zonă şi reglarea sistemului la nivel naţional, Ministerul Economiei plănuieşte de ani buni realizarea a două proiecte majore: centrala de pompaj Tarniţa-Lăpuşteşti (judeţul Cluj) şi cablul submarin de transport al energiei România-Turcia. Ambele ar putea rămâne însă ca până acum – la stadiul de idee.

Deşi este necesară şi pentru reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă, ce ar urma să fie puse în funcţiune în 2016-2017, centrala de la Tarniţa ar putea fi gata abia după 2020. Potrivit lui Binig, nici acum nu s-a stabilit lista scurtă a consultanţilor pentru proiect şi numai construcţia centralei va dura opt ani. De asemenea, cablul submarin trebuie să treacă prin zona maritimă economică exclusivă a Bulgariei, care are propriile interese, dat fiind că şi statul vecin este un exportator de electricitate în Turcia. Construcţia de noi linii electrice întâmpină, de asemenea, dificultăţi, din cauza procedurilor extrem de greoaie de expropriere.

Centralele pe gaz, investiţii profitabile

Astfel, cei care vor decide să investească în centrale electrice pe gaze, foarte bune pentru reglajul sistemului energetic, vor trage cartea câştigătoare. Compania petrolieră Petrom, de pildă, va pune în funcţiune în 2012 o astfel de centrală, de 860 MW. „Dintr-o dată, investitorii în eoliene fac coadă la uşa Petrom. Alţii se gândesc să investească în centrale pe gaze. Businessul cu capacităţi de reglaj devine din ce în ce mai atractiv”, a mai spus Valeriu Binig.

În ceea ce priveşte legislaţia, Comisia Europeană îşi va da avizul pe formele de sprijinire a energiei regenerabile propuse de România abia la finele anului, ne-a declarat Valentin Mircea, consilier la Consiliul Concurenţei. „Finalul de an este un termen realist pentru primirea avizului de la CE. Între timp, ar trebui să se lucreze la normele de aplicare, ca să fie gata împreună”, a spus acesta. Deocamdată, pe propunerile actuale de stimulente, CE analizează dacă statul nu acordă o posibilă supracompensare: „Nu s-a demonstrat că valoarea certificatelor verzi alocate pe fiecare tip de energie regenerabilă este corespunzătoare costurilor din România ale investitorilor”, a spus Valentin Mircea.