Inca de anul trecut, romanii au fost cu ochii pe Dacia, ca noua mireasa a lui Renault. Dar preconizatul mariaj nu s-a infaptuit nici pana astazi. Pus la colt (pentru ca alte oferte nu mai are), Guvernul a lansat varianta unei ordonante cu facilitati numai pentru Renault. Si poate ca lucrurile s-ar fi rezolvat astfel, daca exemplul mirelui capricios nu ar fi fost urmat de alti pretendenti. La scurt timp, firma turceasca Akmaya realiza ca lipsa unor scutiri de taxe si impozite ii face imposibile investitiile anuntate la Petromidia, de 226 milioane USD. Prin urmare, refuza sa achite prima transa a platii, 119,5 milioane USD, incalcandu-si angajamentele si blocand contractul. Mesajul este clar: fara inlesniri speciale, investitorii spun adio colosilor romanesti.
Executivul joaca
pe doua fronturi
Stransi cu usa, negociatorii romani au purces la treaba. In graba mare, Agentia Romana pentru Dezvoltare (ARD) a ticluit un proiect prin care promova facilitati speciale pentru investitiile directe de cel putin 50 milioane dolari. „In proiect se regasesc majoritatea facilitatilor care au fost promise firmei Renault pentru privatizarea uzinei Dacia. Acestea vizeaza atat investitorii romani, cat si pe cei straini”, preciza, cu o luna in urma, Sorin Fodoreanu, presedintele ARD. Tergiversat cateva saptamani, proiectul a fost impins, in cele din urma, spre aprobare Guvernului.
Dar acesta nu si-a dat avizul, demonstrand, prin aceasta atitudine, ca i-a devenit clar un lucru: intelegerea cu Fondul Monetar International (FMI) nu permite abateri, altfel, adio acord stand-by!… Dar atunci, de ce atatea promisiuni? Florin Georgescu, membru al Comisiei buget-finante a Camerei Deputatilor si fost ministru al finantelor, considera ca Guvernul joaca pe doua fronturi: „In nota duplicitara cu care ne-a obisnuit, Guvernul flutura prin fata investitorilor o lege cu facilitati, pentru a mai potoli spiritele, caci, pe de alta parte, semneaza cu FMI un memorandum prin care sunt interzise orice stimulente”.
Bugetul plange dupa
miliardele din privatizare
Desi ambalate intr-o alta forma, promisiunile se mentin. Dupa respingerea proiectului initiat de ARD, Executivul nu a exclus posibilitatea ca o mare parte din facilitati sa se regasesca intr-un alt act normativ, care sa vizeze dezvoltarea activitatii economice.
Pretentiile FMI isi au ratiunea in respectarea deficitului bugetar planificat – de 2,5% din PIB. Dar, pe termen scurt, ratarea unor privatizari importante ar priva bugetul de 150-180 milioane USD (circa 2.500 miliarde lei), promisi pentru Petromidia si Dacia (119,5 milioane USD, prima transa pentru Petromidia, 30-60 milioane USD, banii promisi de Renault). Proiectul de ordonanta, asa cum fusese conceput de ARD, ar fi salvat aceste privatizari. In schimb, ar fi redus drastic veniturile bugetare.
Fata de Legea nr. 241/1998, proiectul privind investitiile majore era mai restrictiv in privinta categoriilor vizate: facea referire doar la investitiile de peste 50 milioane USD, realizate in doi ani, sau, cu conditii suplimentare (crearea de locuri de munca, capital social de peste 50 milioane USD), la investitiile de peste 100 milioane USD, respectiv 200 milioane USD, realizate in decurs de cinci ani. In schimb, la capitolul facilitati, ARD avusese cu adevarat dare de mana. Iata doar cateva dintr-o lista intreaga: scutirea de la plata impozitului pe profit timp de 5-10 ani, scutirea de la plata impozitului pentru profitul reinvestit, scutirea de la plata TVA a activitatilor respective pe o perioada de pana la trei ani scutirea de la plata taxelor vamale si TVA a bunurilor achizitionate ca aport la capitalul social, scutirea de la plata taxelor vamale si TVA pentru materiile prime, dobandirea cu titlu gratuit a dreptului de proprietate sau folosinta asupra terenurilor si cladirilor aferente investitiei.
Cat s-ar fi pierdut efectiv la buget, am incercat, in lipsa unor estimari din partea Ministerului Finantelor, sa evaluam prin prisma Legii nr. 241/1998 (de aprobare a Ordonantei nr. 92/1997). La vremea controverselor pe marginea ei, MF anunta ca facilitatile ar fi „atins” veniturile bugetare cu 9.000-10.000 miliarde lei. La circa jumatate s-ar fi situat efectele ordonantei privind investitiile majore, nu doar din cauza scutirilor de impozit pe profit, cat si din pricina scutirii de TVA. Mai ales ca bugetul a fost construit, in acest an, pe incasari de 28.016 miliarde lei din TVA, fata de 11.245 miliarde lei, din impozitul pe profit. E adevarat, conditiile nu ar fi fost indeplinite de foarte multe societati. Dar nu numarul este important in acest caz, ci marimea veniturilor lor.
Facilitati pe linie
Pe langa Renault si Akmaya, o serie de alte companii corespund criteriilor. Lafarge Romcim, societate ce exporta jumatate din productie, a investit pana acum circa 80 milioane USD, iar planul pentru 1999 include 50 milioane USD.
Compania greaca OTE a anuntat ca va investi 2,7 miliarde USD in urmatorii cinci ani in modernizarea RomTelecom. Concernul german Continental AG preconizeaza investitii de peste 100 milioane DM (peste 50 milioane USD), ceea ce va duce la crearea a peste 1.000 noi locuri de munca.
Un miliard de dolari se estimeaza a fi investit in modernizarea retelei bucurestene de apa, de indata ce va fi incheiata licitatia pentru concesionare, planificata in iunie. Mobil Rom proiecta doar pentru anul in curs investitii de 70 milioane USD. Si exemplele pot continua. Scutirea de profit, in cazul acestor companii, ar provoca gauri semnificative la buget, tinand cont de profiturile lor mari.
Practica facilitatilor a functionat in toata perioada tranzitiei. Legile nr. 12/1991 privind impozitul pe profit si nr. 35/1991 privind regimul investitiilor straine, au acordat facilitati fiscale si vamale pe o perioada de doi-cinci ani de la infiintarea firmei. In 1994, doar facilitatile pentru investitorii straini ramaneau in vigoare, sporite de Legea nr. 71/1994. Trei ani mai tarziu, cabinetul Ciorbea anula discriminarile intre companiile din tara si cele externe, acordand aceleasi privilegii si unora, si altora. Incepand cu martie 1999, aveau sa fie suspendate, pe intreg anul in curs. De atunci, nici o privatizare importanta nu s-a finalizat. Motivul? Lipsa facilitatilor, dar nu numai.
Putini, dar buni!
In unanimitate, firmele acuza instabilitatea legislativa. „O lege este gandita pentru a rezolva o problema, dupa care, prin aplicarea ei, apar alte 20 de probleme”, declarau recent reprezentantii Consiliului Investitorilor Straini.
Cu fiecare act nou-adoptat, ghemul legislativ devine si mai incalcit. Nici o speranta din aceasta directie. Decisiva pentru soarta investitiilor majore ramane acordarea de facilitati. Statul nu se poate lipsi nici de miliardele din privatizare, nici de cele de la FMI.
Cum va rezolva Guvernul dilema? Probabil favorizand doar Renault si Akmaya. De altfel, prin colturile Palatului Victoria, deja se susoteste despre acte normative ce vor fi adoptate special pentru investitorul francez, respectiv cel turc.
Banii dupa care Guvernului ii arde buza
l Akmaya, pentru Petromidia 239 milioane USD (actiuni), in doua transe egale: prima, in acest an, a doua, anul viitor
215 miliarde USD (datorii)
l Renault, pentru Dacia 30-60 milioane USD (actiuni).
