Un Consiliu special a fost creat sub conducerea cunoscutului om de afaceri Ion tiriac, in ideea de a apropia mediul economic din Romania de cerintele si intentiile investitorilor straini. Dupa toate aparentele, insa, tara noastra a pierdut un tren si este pe cale sa-l piarda si pe cel care tocmai se apropie.

Anul de gratie al investitiilor straine a fost anul 2000, moment in care tarile Organizatiei pentru Cooperare Economica si Dezvoltare (OECD) au atras 1.300 miliarde de dolari si au investit, la randul lor, o suma echivalenta in economii ale unor state nemembre. In anul respectiv, in Cehia au intrat peste cinci miliarde de dolari, iar in Romania putin peste un miliard. Din acel moment, declinul economic a inceput sa-si spuna cuvantul, iar banii au inceput sa circule mult mai greu. Pentru noi, anul 2000 nici macar nu a reprezentat vreo performanta notabila, de vreme ce, conform datelor Institutului de Statistica, anul 1998 a adus in tara peste doua miliarde de dolari. Acelasi an, tot dupa statisticile OECD, a constituit varful freneziei de fuziuni si achizitii care a marcat ultima decada a secolului trecut. Asadar, dupa cum cifrele globale arata, a fost un timp cand banii circulau cu mai multa usurinta prin economia mondiala.

In ultimul an, de cand ne-a intrat in cap ca investitiile straine sunt esentiale, restul lumii a luat o pauza. Pauza care, se pare, se va prelungi pe o perioada nedeterminata, atata timp cat marii investitori se tem nu numai de incetinirea motoarelor economiei mondiale, dar, mai nou, iau in calcul pericolele unui fenomen de deflatie in cele mai dezvoltate economii ale lumii. Inceputul anului 2003 a agravat sentimentul de nesiguranta al investitorilor si a facut viitorul mai imprevizibil. Aceste evolutii sunt importante pentru ca, asa cum arata toate studiile, transparenta si predictibilitatea sunt criterii pe baza carora investitorii isi bazeaza deciziile. Fata de varful din anul 2000, fluxul de capital dinspre tarile OECD a scazut la jumatate.

Exista unele opinii conform carora evolutiile recente sunt un lucru bun pentru Romania; inrautatirea conditiilor din Europa si America ar putea indrepta mai multi bani catre tara noastra. Opinia este oarecum gresita, in primul rand pentru ca o cantitate mult mai mica de capital este alocata investitiilor, iar in al doilea rand, pentru ca intr-un mediu instabil, investitorii cauta cu mai multa atentie oportunitati care sa le satisfaca pretentiile. Europa Centrala si de Est a incetat sa mai fie o tinta: dintre tarile regiunii, doar Cehia si Slovacia au atras anul trecut mai multe investitii. Restul au consemnat o scadere dramatica a fluxurilor de investitii straine. China a devenit, in schimb, un paradis al capitalului strain: in 2002 a fost, fara indoiala, cel mai mare receptor de fonduri.
Investitiile, cele care au fost, s-au indreptat mai ales catre sectorul infrastructurii, al energiei, al telecomunicatiilor si al industriei alimentare (cea mai mare achizitie, de 14,5 miliarde de dolari, a fost cumpararea de catre grupul HSBC a unui grup financiar din SUA, o exceptie in peisajul anului trecut).

Care ar putea fi concluzia? Fluxul investitiilor scade si nu sunt perspective prea incurajatoare pe termen scurt. Banii se indreapta catre piete mari, cu potential imens, cum este China (unele dintre cele mari achizitii au avut ca obiect companii din aceasta tara), si spre sectoare care aduc profituri mai reduse, dar mai sigure pe termen lung. Daca Romania vrea o bucata din acest tort, de altfel mult micsorat, singura sansa de a o obtine ar fi privatizarea utilitatilor si a sectorului energetic. Daca nu, nu.