În timp ce proiectele din industria agroalimentară românească cresc exponenţial, producătorii autohtoni se plâng de un potenţial faliment, determinat de concurenţa produselor europene. Reinert a investit 17 milioane de euro, Campofrio peste 15 milioane de euro, în timp ce Hame a alocat mai bine de şapte milioane de euro, iar Principal, cinci milioane de euro. Toate aceste companii au ceva comun: investiţii în industria alimentară românească. Oficial, lucrurile merg
În timp ce proiectele din industria agroalimentară românească cresc exponenţial, producătorii autohtoni se plâng de un potenţial faliment, determinat de concurenţa produselor europene.
Reinert a investit 17 milioane de euro, Campofrio peste 15 milioane de euro, în timp ce Hame a alocat mai bine de şapte milioane de euro, iar Principal, cinci milioane de euro. Toate aceste companii au ceva comun: investiţii în industria alimentară românească.
Oficial, lucrurile merg bine. În realitate, majoritatea organizaţiilor patronale sunt îngrijorate de alimentele din Uniunea Europeană care, prin dispariţia barierelor vamale, pătrund pe piaţa autohtonă, mai ieftine şi de calitate superioară. Din acest motiv, producătorii au lansat o campanie de promovare a consumului de alimente româneşti, cu scopul de a stopa scăderea producţiei autohtone şi de a evita falimentul afacerilor locale.
De ani buni, România este un mare importator de carne. În 2006, s-au importat 158.000 tone de carne de pasăre şi s-au produs numai 106.000 tone, iar pentru carnea de porc, 200.000 tone au fost asigurate din import şi numai 90.000 tone din intern. Este vorba, desigur, de producţia industrială, autoconsumul fiind foarte greu de evaluat.
Porcii noştri pierd şi la raportul calitate-preţ, pentru că au multă grăsime şi puţină carne. Puţine ferme specializate pot furniza procesatorilor carne de calitate superioară. O carcasă de porc trebuie să aibă mai puţină grăsime şi un conţinut cât mai mare de carne, situat la un nivel de cel puţin 55% din volumul total. În timp ce unii producători încearcă să-şi dezvolte propriile capacităţi de producţie, cei care sunt nevoiţi să achiziţioneze materia primă apelează la importuri. „Materia primă utilizată de noi trebuie să fie de cea mai bună calitate, şi este structurată astfel: 80% import, iar restul achiziţionat din România“, declară Ştefan Pădure, director de vânzări la Angst, producător elveţian de mezeluri.
Compania germană Reinert, nou jucător pe piaţa românească, a inaugurat recent o fabrică de mezeluri la Feldioara (Braşov) şi s-a confruntat cu aceeaşi problemă. „O mare parte din materia primă o aducem din afara ţării, pentru că în România sunt puţine ferme care oferă carnea la calitatea de care avem noi nevoie“, afirmă Corina Teslaru, director de marketing Reinert România. Producătorul spaniol Campofrio apelează în proporţie mai redusă la importuri; acesta a investit peste patru milioane de euro în două ferme în Tulcea şi se pregăteşte să înfiinţeze o nouă unitate de producţie în Dâmboviţa, pentru care va aloca între 11 şi 15 milioane de euro.
Aproximatix 75% din carnea de porc folosită de procesatori vine din import, asta cu toate că cel mai mare producător mondial, Smitfield, a preluat combinatul Comtim în 2004, iar în trei ani producţia acestuia a crescut de aproape şapte ori. Până acum, americanii au investit aproape 350 de milioane de dolari, iar până în 2012 îşi propun să mai aducă în România încă 450-500 de milioane. Motivul? „În România consumul mediu de carne de porc pe cap de locuitor este de aproximativ 24 de kilograme, în timp ce în vest este pe undeva pe la 64 de kilograme. Astfel, consumul intern este de aşteptat să crească în următorii ani“, spune Mircea-Ioan Cotoşman, Corporate Affairs Director Smithfield. Cât timp în ceea ce priveşte carnea de porc lucrurile sunt destul de clare – din cauza pestei porcine, exporturile sunt interzise – restul industriei alimentare autohtone are aceleaşi simptome.
Majoritatea produselor „fabricate în România“ sunt destinate pieţei interne. Puţini producători sunt în stare să atace pieţele străine. Orkla Foods România exportă margarină şi intenţionează, în scurt timp, să exporte şi pate. Producătorul de lactate Danone exportă iaurturile Activia şi Delicios în Serbia şi Republica Moldova. La rândul său, Campofrio vizează sud-estul Europei, dar reprezentanţii companiei susţin că, pentru moment, această intenţie nu reprezintă un obiectiv prioritar. „Avem în vedere Bulgaria, Ucraina, Moldova, chiar şi Grecia, dar aşteptăm momentul oportun pentru începerea exporturilor“, afirmă Ovidiu Vencz, director general Campofrio. La „pândă“ stă şi Angst, care intenţionează să-şi distribuie mezelurile în UE, unde există cerere din partea comunităţilor de români. În schimb, cehii de la Hame fac deja primii paşi, investind peste şapte milioane de euro în modernizarea fabricii de la Caracal, cu intenţia de a produce mai mult, în special pentru export. Intenţii similare are şi Orkla, care a investit anul trecut trei milioane de euro în extinderea capacităţii de producţie. Compania Principal estimează, în 2007, investiţii de patru milioane de euro pentru fabricile de la Salonta şi Filipeştii de Pădure.
Una peste alta, majoritatea companiilor anunţă investiţii în producţie, dar puţine îşi expun strategiile, deoarece aşteaptă să vadă cum evoluează piaţa internă şi cea externă.
Poftele românilor
«În România consumul mediu de carne de porc pe cap de locuitor este de aproximativ 24 de kilograme, în timp ce în vest este pe undeva pe la 64 de kilograme. Astfel, consumul intern este de aşteptat să crească în următorii ani.»
Mircea-Ioan Cotoşman, Corporate Affairs Director Smithfield România