Prima parte a lunii iunie a fost o perioada destul de aglomerata pentru ministrul agriculturii, Ioan Avram Muresan, care a trebuit sa faca fata atat organizarii campaniei electorale a CDR, cat si secetei. Chiar in aceasta perioada insa, ministrul semneaza un ordin care se ocupa de problema cainilor de rasa – problema foarte urgenta, se pare.
Daca judecam dupa felul in care este elaborat ordinul (nr. 92 din 9 iunie 2000), plin de greseli si nepotriviri, este clar ca nu a fost vorba de o actiune pregatita din vreme, gandita cu grija, de un act caruia, acum, i-a venit randul la semnat, ci, mai degraba, de ceva care s-a petrecut precipitat.
Prin acest act se infiinteaza ceva numit „Autoritatea Nationala Canina din Romania”, organism al ministerului, care sa coordoneze si sa supravegheze intreaga activitate chinologica din tara.
Autoritatea este „decretata” ca fiind membru al Federatiei Chinologice Internationale. Numai ca, in aceasta federatie nu te inscrii, ci esti primit daca ei vor sa fii primit. Mai mult, intr-o tara nu poate fi decat o singura organizatie membra a Federatiei Internationale. in prezent, tara noastra este deja reprezentata de Asociatia Chinologica din Romania, care in ultimul numar al Buletinului editat de organizatia internationala este laudata pentru progresele facute. Pretentia ca aceasta Autoritate sa fie inscrisa poate duce la excluderea Romaniei din Federatie.
Chiar daca Autoritatea Canina Nationala nu exista – ordinul nu a aparut in Monitorul Oficial – zor-nevoie sa fie inscrisa in Federatie. Asa ca Ministerul Agriculturii trimite o traducere in engleza a Ordinului catre Federatie, aproape poruncindu-i sa ii primeasca. Lasand la o parte calitatea traducerii, facuta de cine stie ce Chirita din provincie, apare intrebarea de ce nu a fost macar anuntata de acest demers Asociatia Chinologica din Romania, care a primit vestea chiar de la Federatia Internationala, stupefiata de ceea ce se intampla.
in plus, exista nepotriviri chiar in redactarea actului. Ordinul dat de dl Muresan invoca Legea nr. 40/1975, HG nr. 1223/1996 si HG nr. 6/1999, care n-au nici in clin, nici in maneca cu activitatea chinologica. Ele vorbesc de animale de ferma, de albine, viermi de matase etc., dar nimic despre cainii de rasa. Sesizandu-se de aceasta nepotrivire, ministrul a amanat publicarea ordinul pana va reusi sa impuna o hotarare de guvern care sa modifice aceste acte normative pe care ordinul semnat de Domnia-sa deja le invoca.
Lucrurile seamana foarte bine cu ceea ce s-a petrecut acum cateva luni cu Autoritatea Hipica.
Ar mai fi multe de spus despre continutul acestui ordin, privind, de exemplu, dreptul la proprietate al fiecarui detinator de caini de rasa sau calificarea de chinologi a celor ce vor face parte din comisiile Autoritatii, dar mai important e mobilul. „Este un interes in spatele acestei afaceri, opineaza Petru Muntean, presedintele Asociatiei Chinologice din Romania. Noi am fost la adresa sediului acestei Autoritati, indicata in Ordin, dar n-am gasit nimc acolo. Mai mult, se pare ca e adresa unui apartament particular.” Afacerile cu caini de rasa, la noi in tara, nu sunt extraordinar de rentabile, dar afacerile cu accesorii, hrana pentru caini, importul si exportul exemplarelor de valoare pot aduce un profit enorm. Autoritatea aceasta poate fi primul pas pentru controlul profiturilor firmelor ce actioneaza in domeniu. Un
exemplu poate fi impunerea, intr-un viitor apropiat, Federatiei Internationale, ca fiecare caine inregistrat sa poarte un microcip de identificare. Cine va alege firma care sa realizeze aceste microcipuri? Asociatia nu are acest drept; ea poate doar sa faca recomandari. Dar Autoritatea Canina va putea, fara indoiala.