Ochii albastri ai fostului sef al serviciilor externe romanesti incadreaza bine parul alb. Vorbirea controlata in amanunt te trimite cu gandul la un individ care-si controleaza la secunda viata. Acuzat de Dinu Patriciu ca i-a inscenat dosarul Petromidia, Ioan Talpes vorbeste despre imoralitatea actului de privatizare de la Navodari.
Capital: Ati declarat ca 600 de milioane de dolari, datorii pe care Petromidia le acumulase la un moment dat si care au fost transformate in obligatiuni, reprezinta accize (fonduri pentru drumuri, pentru invatamant, pentru persoane cu handicap) si TVA, adica fonduri obligatoriu retinute la sursa (este vorba de retinerea la plata combustibililor de la fiecare cumparator). Detaliati aceasta idee.
Ioan Talpes: In primul rand, nu este vorba despre o idee, ci despre realitati obiective care au fost consemnate de catre institutii abilitate, inclusiv in nota de fundamentare a OUG nr. 118/24 octombrie 2003 privind masurile pentru reglementarea unor obligatii bugetare ale “Rompetrol Rafinare”- SA Constanta. Prin faptul ca aceasta companie nu a prezentat nici un fel de obiectii referitoare la acest act normativ, deducem ca avem de a face cu date recunoscute ca fiind corecte. Relativ la acest fapt, nu cred ca mai este ceva de spus in plus. Remarca pe care am facut-o in documentul de care amintiti, se refera la faptul ca pentru Romania in acest moment este absolut esential sa recupereze sumele restante de la toate companiile care au datorii, fie la bugetul statului, fie la fondurile speciale, fara nici un fel de discriminare.
Capital: Da, dar sa se recupereze toate datoriile. si Rafo, de exemplu, este in aceasta situatie.
Ioan Talpes: In data de 27 februarie 2006 am depus o interpelare adresata primului-ministru, in care ii solicitam ca in cel mai scurt timp sa adopte un act normativ prin care sa faca posibila recuperarea cat mai rapida a tuturor datoriilor, atat catre bugetul de stat, cat si catre fondurile speciale, acumulate de cele doua mari rafinarii – Rafo si Petromidia. In situatia in care Guvernul nu va intreprinde nimic in acest sens, voi initia eu un proiect de lege prin care sa fie abrogata Legea nr. 89/2005 referitoare la creantele Petromidia si prin care voi solicita ca atat creantele bugetare interne ale celor doua rafinarii, cat si creantele externe incasate de Rompetrol sa fie recuperate de statul roman in cel mai scurt timp. Acest demers este cu atat mai necesar cu cat, in acest moment, Romania este constransa sa faca un imprumut extern de 600 de milioane de euro pentru a lua masurile necesare impotriva inundatiilor. Referitor la drumuri, pot sa va spun ca la sfarsitul anului 2003, de exemplu, Rompetrol avea o datorie la fondul de drumuri de aproximativ 6.000 miliarde lei, mai mult decat intreg bugetul Administratiei Nationale a Drumurilor in acel an. Trageti dumneavoastra concluziile.
Capital: Citez din Ioan Talpes: “Referitor la compania Akmaya Sanayi VE Ticaret, consider ca s-a actionat foarte bine, cu un inalt profesionalism in ceea ce priveste alungarea acestei societati din Romania”. Ce ati vrut sa spuneti prin aceasta afirmatie?
Ioan Talpes: Am vrut sa spun exact ce am spus. Daca ati citit in integralitate si cu atentie documentul la care faceti referire, ca in momentul in care statul roman a luat hotararea privatizarii acestei rafinarii a avut de optat intre doua variante. Este vorba de o comparatie pur cantitativa si pragmatica. In cazul Akmaya, urmau sa se incaseze aproximativ 238 milioane de dolari, suma integral garantata de o banca de renume international si agreata de FPS. Cealalta varianta, ulterioara, a fost Rompetrol, care a achizitionat aceeasi rafinarie cu suma de aproximativ 51 milioane de dolari, negarantata de nimeni si care urma, oricum, sa fie platita pe parcursul mai multor ani. In conformitate cu contractul de privatizare, Rompetrol isi asuma o serie de obligatii care, ulterior, nu au fost respectate. Ba mai mult, a reusit sa acumuleze datorii catre bugetul de stat de aproximativ 600 milioane de dolari, care, dupa cum probabil stiti, i-au fost reesalonate. Pentru intelegerea deplina a situatiei, va reamintesc ca este vorba de una si aceeasi rafinarie si ca cele doua variante s-au succedat la un interval de doar cateva luni. Trageti, din nou, dumneavoastra concluziile.
Capital: Cat anume din cei 7% cu care Dinu Patriciu spune ca sustine bugetul de stat reprezinta accize (fonduri speciale), TVA, in conditiile in care toate acestea sunt platite de cumparatorii de carburanti?
Ioan Talpes: In primul rand, nu la contributiile dlui Patriciu cred ca va referiti, ci la cele ale companiilor pe care le conduce sau in care este actionar. Este o foarte mare diferenta. si asta in conditiile in care dl Patriciu face aceasta declaratie, in mod public, de mai bine de un an. Nu pot sa nu ma intreb care este motivul pentru care pana la acest moment nu ati avut niciodata curiozitatea de a intreba institutiile abilitate din Romania – Ministerul de Finante, ANAF – referitor la veridicitatea acestei afirmatii. Sunt absolut convins ca aceste institutii v-ar fi spus cu exactitate care este suma care pleaca din companiile dlui Patriciu catre bugetul statului si cat anume reprezinta taxe si impozite rezultate din activitatea companiilor si cat accize, TVA etc., doar colectate de aceste companii si care nu au apartinut, nu apartin si nici nu vor apartine acestor companii, ci, repet, sunt doar colectate si platite de noi toti. Faceti, va rog, diferenta dintre pretul benzinei la iesirea din rafinarie (aproximativ 12.000 lei/litru) si cea de la pompa (aproximativ 34.000 lei/l).
Capital: Se acrediteaza ideea ca va aflati in spatele tertetului Iancu / Tender / Iacobov?
Ioan Talpes: Aceasta idee nu “se acrediteaza”, ci a fost acreditata de Dinu Patriciu. Din punctul meu de vedere, este foarte important sa ne reamintim acest lucru si faptul ca a coincis cu trimiterea celebrului memorandum catre institutiile abilitate sa il analizeze. Ceea ce omiteti, si sper ca nu cu bunastiinta, este faptul ca deja in 2004, moment la care aveam functia de vicepremier, se aflau in cercetare atat dosarul Petromidia, cat si dosarul Rafo. Faptul ca primul este mult mai mediatizat si ca pe tot parcursul cercetarii au existat o serie de declaratii politice, asta nu inseamna ca in fata procurorilor au tratamente diferite. Eu sunt de parere ca fiecare trebuie sa raspunda in fata legii pentru propriile fapte, indiferent despre cine este vorba. In nici un caz nu trebuie uitata atitudinea publica a domnului Patriciu. Cred ca nu puteti trece peste campaniile de presa ce sunt sustinute, dirijate si concentrate intru si spre inducerea in eroare a opiniei publice.
Capital: Care este rolul domnului Paul Sirbu in aceasta afacere?
Ioan Talpes: In primul rand, nu este vorba despre o “afacere”. Este vorba despre faptul ca dl Paul Sirbu ocupa functia de consilier de stat in cadrul departamentului pe care il conduceam la Administratia prezidentiala. In toata aceasta perioada, a intocmit zeci de memorandumuri similare celui referitor la Rompetrol, care au urmat acelasi parcurs institutional. Pe baza acestor memorandumuri, au fost deschise cercetari si multe dintre aceste dosare se afla in acest moment in instante. Faptul ca doar acesta a ajuns sa aiba notorietate, asta nu inseamna ca atributiile dlui Sarbu erau legate de sicanarea Rompetrol, cum s-a insinuat de nenumarate ori. Mai mult, in conditiile in care informatiile consemnate in cadrul respectivului memorandum nu erau veridice, in acest moment nu cred ca se mai putea discuta despre un dosar de urmarire penala si nici nu mai urmaream in direct pe posturile de televiziune felul in care evolueaza.
Eu nu pot sa inteleg cine si cum si-a permis sa accepte deturnarea de fonduri colectate de la populatie pentru cheltuieli bugetare cu destinatie speciala.
Ioan Talpes
