Ce poate determina un patron sa-si vanda afacerea si sa lucreze pentru altcineva? Dorinta de a invata si de a pune mai apoi bazele unei afaceri adevarate, intr-o stransa colaborare cu adevarati profesionisti. Asa a procedat Ioana Judea, care dupa ce a condus propria firma de recrutare si selectie timp de trei ani, a decis ca este mai bine pentru ea daca afacerea ar fi preluata de o companie puternica. Si a inceput sa caute un partener. La randul lor, cei de la Adecco aveau nevoie, pentru a intra pe piata romaneasca, de o baza de date. Rezultatul? In urma cu trei luni si dupa mai bine de un an de negocieri, Adecco a venit in Romania. Daca politica firmei i s-a potrivit ca o manusa, Ioana s-a obisnuit mai greu sa se consulte cu cineva inainte de a lua o decizie. Ioana mai este o exceptie si din alt motiv: a preferat sa lase o cariera in finante pentru una in managementul resurselor umane.
Nici o zi de lucru nu seamana cu cealalta. Programul incepe la 8.30 dimineata si se termina de obicei la ora 18.00. In ziua precedenta interviului, Ioana avusese dimineata o intalnire la Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, apoi a urmat o alta intalnire, de data aceasta de prezentare a firmei Adecco. O data ajunsa inapoi la birou, a primit de la colegele ei situatia interviurilor si a programarilor pentru zilele urmatoare. Dupa aceea a pregatit un material pentru un client din alta tara, apoi alte materiale pentru doi clienti care au urgent nevoie de serviciile Adecco. Ultima oprire a fost pe Internet, pe site-ul Adecco. „De fiecare data cand avem o solicitare de la o firma care este client Adecco la nivel international, ma uit in baza noastra de date, unde exista informatii despre toti clientii la nivel mondial.”
„Le-am zis ca vreau sa plec si m-au avansat”
Cu toate acestea, Ioana nu uita si nici nu se rusineaza de debutul carierei ei: „A trebuit sa lucrez din primul an de facultate – am terminat sectia de Finante din ASE – si cand esti student nu conteaza prea mult ce faci. Asa ca m-am angajat casiera la un fast-food din centrul Capitalei.
Eram in tura de noapte, pentru ca dimineata trebuia sa ma duc la scoala”, isi aminteste Ioana. De ce Finante? Pentru ca de mica era buna la matematica si retinea cu usurinta cifrele. In anul doi a gasit o slujba mai convenabila din punctul de vedere al programului: educatoare la gradinita de copii bolnavi de SIDA, unitate ce tinea de Spitalul Colentina. „N-am rezistat psihic mai mult de un an, desi lucram doar cinci ore pe zi. Ma atasasem de ei si copiii mureau sub ochii mei. Insa lucrul cu ei mi-a folosit mai tarziu si am invatat multe despre complexitatea si importanta relatiilor umane”.
A urmat anul trei de facultate si a treia slujba: contabil la Marcon Corporation, adica la fast-food-ul Sydney Bar&Grill. „La ei m-am angajat initial pe post de picolita. Dupa trei zile, mi-am zis ca nu e de mine si le-am spus ca vreau sa plec. M-au avansat la postul de chelnerita. Dupa trei zile le-am spus din nou ca nu sunt multumita si m-au avansat. Eram deja in anul trei, stiam sa fac destule lucruri si am ajuns sa fiu casiera. Dupa trei saptamani, am avansat in final pe postul de contabil”.
In acelasi timp, a inceput sa colaboreze cu o organizatie neguvernamentala, Casa Ioana, unde indeplinea atributiile unui director financiar. Pe langa contabilitate si alcatuirea bugetelor, redacta impreuna cu colegii proiecte pentru obtinerea de finantari externe. Aici a avut ocazia de a-i contacta pe cei de la Medecins sans Frontieres (tot organizatie neguvernamentala) si in 1997 s-a mutat la ei, pe post de responsabil resurse umane si logistica. „Nu am mai vrut sa fac finante, pentru ca am simtit o alta chemare. Pe langa faptul ca m-am ocupat de angajarea personalului, eram responsabila de logistica: asta inseamna ca, indiferent ca era vorba de achizitionarea unui ac sau a unei case, eu trebuia sa gasesc cea mai buna oferta la cel mai bun pret. In plus, am invatat foarte repede sa aduc sponsorizari si am reusit sa sensibilizez multe companii, care au donat persoanelor fara casa produse pe care le aveau in stoc. Insa am descoperit ca imi place foarte mult sa-mi vand marfa si am calitatile necesare unui bun vanzator”. Ioana vine dintr-o familie de comercianti: strabunicii ei au avut o fabrica de lactate si dupa nationalizare au continuat sa munceasca acolo. La fel si bunicii ei. „De la cinci-sase ani mergeam cu bunica in piata si vindeam unt. Cred ca atunci am invatat cum sa vand ceva si cum sa negociez cu un client. Latura psihologica a vanzarilor ma incita foarte mult”.
Colaborarea cu Medecins sans Frontieres s-a incheiat pentru ca Ioana a obtinut o bursa de trei luni la Londra, pentru un stagiu de pregatire in domeniul managementului. La intoarcere si-a infiintat firma de recrutare. A inceput absolut singura, iar dupa cateva luni a reusit sa angajeze un psiholog, apoi un specialist in resurse umane, dupa care au urmat si altii.
Puterea de convingere este atuul Ioanei
Crescand numarul clientilor, s-a marit si numarul angajatilor. Incetul cu incetul, dupa batai nenumarate la multe usi, a reusit sa puna pe picioare firma. „Am invatat ce inseamna sa iei o decizie si sa-ti asumi responsabilitatea ei. Nu pentru tine, ci pentru angajatii tai si pentru firmele fata de care te-ai angajat sa faci un anumit lucru. De asemenea, am invatat sa am rabdare si sa perseverez. Am ajuns insa intr-un punct in care mi-am dat seama ca trebuia sa invat multe lucruri si nu aveam de la cine. Mai mult, Adecco e un nume care deschide toate usile. Asa ca m-am hotarat ca e cazul sa invat de la profesionisti”. Daca ar fi sa o ia de la inceput, Ioana n-ar mai repeta greseala de a acorda prea mult credit angajatilor sai. Insa ambitia si puterea de convingere nu i-ar scadea nici cu un dram. „Eu nu vreau sa am un butic, ci o afacere adevarata. Este o permanenta nevoie de a te autodepasi”, spune Ioana. Cum se explica succesul Ioanei? Ambitie, putere de convingere, arta de a-si mentine relatiile, spirit de echipa. Toate combinate cu planificarea fiecarui pas.
Cel mai important sacrificiu facut de dragul carierei este faptul ca isi vede foarte rar familia, care se afla la Turda. O alta consecinta a orelor petrecute la birou este o schimbare de caracter: „Am devenit mai introvertita in relatia cu amicii mei”. Cat despre putinul timp liber pe care il are la dispozitie, prefera sa citeasca, sa iasa cu prietenii si sa mearga la cinema.     

Portretul robot al unui bun manager
· este intotdeauna bine informat
· isi cunoaste prioritatile
· simte pulsul pietei si al echipei sale
· stie sa se faca inteles
· este capabil sa-si coordoneze angajatii astfel incat sa atinga scopul propus
· are curajul sa aduca in echipa oameni mai buni decat el
· isi cunoaste limitele