Singurul efect autentic al demersului va fi, probabil, creșterea numărului de cocalari cu aspirații profesionale pe zona Internelor. Astfel, media intelectual-culturală a subordonaților ministrului de Interne va scădea și mai mult, apropiindu-se simțitor de scorul acestuia.

În rest, tot scandalul nu pare decât o subțire încropeală, inutilă din toate punctele de vedere pentru inițiatori. Explic mai jos de ce.

Să luăm protagoniștii pe rând:

1) Klaus Werner Iohannis. În opinia mea, e greu de crezut că un personaj cu 6 case obținute din meditații, cu o avere substanțială inclusiv din vânzarea propriei opere literare (acele timide încercări școlare din colecția „Pas cu pas”), care se află în felurite concedii, vacanțe și deplasări de 8 ani de zile, care a avut nevoie de Viorica Dăncilă în turul 2 pentru a câștiga al doilea mandat, ar fi putut interveni în vreun fel pentru a influența licitația.

Dacă nu din dezinteres, măcar din comoditate, și tot nu mi-l pot imagina pe „omul cu geaca roșie” în stare să se deranjeze pentru a susține această achiziție. În concluzie, nu cred ca poate fi acuzat de nimic.

2) Lucian Bode. Poreclit pe bună dreptate de către USR „Dorel de la Interne”, acest „om bun la toate”, care „se pricepe, deși nu are pregătire” nu putea interveni pentru a truca o licitație decât în urma vreunui ordin. Care ordin putea veni doar de la Cotroceni sau de la premier.

Așa cum am spus, nu cred că întâiul schior și jucător de golf al țării i-a poruncit așa ceva, din motivele amintite, iar Nicolae Ciucă lasă impresia unui om onest și onorabil. Pentru a presupune că Lucian Bode a comis vreun gest incorect înseamnă să presupunem că ar fi un om cu voință proprie.

Dar pentru asta ar trebui să uităm cum dormea el liniștit pe bancheta din spate a mașinii care mergea pe contrasens și făcea accident, cum o slăvea nu demult pe Elena Udrea sau cum a fost deja ministru la vreo 5-6 ministere, dovadă a polivalenței profesionale și excelenței pluridisciplinare. Tot în concluzie, nu cred că poate fi acuzat de nimic.

3) USR (personaj colectiv). Politic vorbind, „oamenii noi” caută motive și mize să își calibreze discursul de opoziție. Opoziție în care s-au dus singuri, în timp ce își aplaudau decizia ieșirii de la guvernare. Scorul de 15% obținut în 2020 pare să fie azi măsurat cu o singură cifră în intenția de vot. Drept pentru care încearcă să se reabiliteze în fața „noului proletariat” pe care îl reprezintă.

Doar că se pare că și „trotinetiștii” au cam înțeles ce înseamnă USR și că lozincile nemestecate, ura și discursul fascist nu țin loc de politici publice sau experiență administrativă. Electoral vorbind, #rezistenții comit o a doua eroare: când vrei să capacitezi voturi, te bați cu cei puternici, nu cu cei slabi. Klaus Iohannis are sub 15% încredere, iar pe Lucian Bode nici nu cred că îl măsoară cineva în vreun sondaj.

De ce să latri la lună, când te poți lupta cu Marcel Ciolacu, Nicolae Ciucă, Alexandru Rafila sau Gabriela Firea? Sau dacă au neapărat ceva cu Iohannis și Bode, chiar nu pot cei de la USR să găsească teme serioase? Sau chiar comice, că potențial de ridicol au amândoi, Slava Domnului!

Concluzia: Așadar, toată risipa de resurse și energie a formațiunii conduse de liderul-rangă sau ministrul-reportofon nu va conduce doar la minima afectare a unor personaje deja falimentare imagologic, deși evident nevinovate în acest scandal. Din păcate, va păta pe nedrept și imaginea unei firme cu tradiție, asociind-o cu cei doi.