trecatorilor. Daca unii spun ca le aduce aminte de locatiile de dinainte de 1989, cei mai in varsta raman ferm pe pozitie si sustin ca spatiul arata intocmai celor in care isi desfasurau activitatea micii meseriasi de dinainte de razboi. Senzatia ca timpul s-a oprit in loc o are oricine paseste pragul micii pravalii. Nici o legatura insa cu sediul central al Partidului National Taranesc aflat peste drum. Atelierul lui Ion Burcea este unul dintre putinele din Bucuresti in care se mai restaureaza mobilier vechi.Desi in Occident meseria de restaurator de mobilier este una banoasa, in Romania lucrurile nu stau chiar asa. Mica pravalie de pe Bulevardul Carol ii asigura lui Ion Burcea doar un trai decent. „Daca ar trebui sa fiu angajat la o firma care mi-ar propune un salariu de zece milioane de lei, cu siguranta as considera ca este prea putin pentru meseria asta. Mie insa nu imi raman zece milioane de lei pe luna din activitatea acestei pravalii”, spune Burcea.A inceput sa practice meseria de restaurator de mobilier in anul 1956, pe cand avea doar 12 ani. Ion Burcea s-a angajat ca ucenic la un particular care avea o pravalie langa cinematograful Patria din centrul Bucurestiului unde se repara si se restaura mobilier vechi. Mai ramasesera doar trei sau patru astfel de magazine particulare in Capitala, care au fost inchise destul de repede de regimul de atunci. A trebuit sa se angajeze la o mica fabrica de mobilier. „Cred ca mi-a prins foarte bine ca m-am ocupat si de productia de mobila noua”, spune Burcea.A trecut apoi in cooperatia mestesugareasca, de unde a primit repartitie la o pravalie din centrul Bucurestiului care se ocupa cu reparatiile de mobilier. Desi trebuia sa indeplineasca un plan lunar, in timpul liber mai executa si lucrari de restaurare de mobilier. Deja incepuse sa aiba propria clientela pentru care lucra in afara programului. „Imi placea ce faceam. La mine veneau in general oameni de cultura sau din lumea buna, care ma invitau la ei acasa pentru a vedea mobilierul pe care trebuia sa il restaurez. Faptul ca intram in casa unor astfel de oameni ma fascina”, povesteste Burcea. In anul 1973 a fost numit sef de unitate si a preluat actuala locatie de pe Bulevardul Carol. Avea zece oameni in subordine si lucra foarte mult pentru export.Pe Ion Burcea, Revolutia din 1989 l-a prins la serviciu. „Nu am putut iesi pentru ca aveam foarte mult de lucru. Angajatii din subordinea mea vroiau sa iasa, insa le spuneam ca trebuie sa facem planul sa ne luam salariile. Nici nu ma gandeam ca se va schimba ceva”, spune Ion Burcea. Primul pas de dupa 1989 a fost sa iasa din cooperatia mestesugareasca.A preluat mica pravalie si a inceput sa functioneze ca persoana fizica autorizata platind chirie pentru spatiul in care functiona. Prima problema care a aparut a fost legata de personal. Daca inainte de Revolutie avea zece oameni in subordine, acum majoritatea au preferat sa plece la locuri de munca ceva mai banoase. Gusturile incepeau si ele sa se schimbe, tot mai multi preferand achizitionarea de mobilier nou si modern. „Din aceasta cauza foarte multe piese de mobilier vechi si de valoare s-au vandut in strainatate”, spune Ion Burcea.In acest moment in atelierul de restaurare de pe Bulevardul Carol intra zilnic 10-15 de persoane. Majoritatea doar se intereseaza de preturi. Putini dintre ei devin si clienti, si asta pentru ca la prima vedere preturile par foarte mari. De exemplu, pentru a restaura un scaun stil Rococo destul de vechi poti plati cinci milioane de lei. Pretul variaza insa in functie de starea piesei de mobilier.Sumele de la magazinul lui Burcea nici nu se compara cu cele practicate de un restaurator occidental. „A venit la mine un elvetian care avea cateva castele pe care vroia sa le transforme in hoteluri. Avea nevoie sa restaureze mobilierul din toate aceste locatii. Cand i-am facut un deviz estimativ, a spus ca ma angajeaza pe loc numai sa merg in Elvetia pentru a ma apuca de treaba. I-am cerut insa sa imi dea jumatate din suma la inceput. Nu m-a mai cautat de atunci”, povesteste Ion Burcea.Cifra de afaceri anuala a atelierului s-a apropiat in 2003 de 10.000 de euro. De curand insa a reusit sa incheie contractul de preluare in rate a spatiului in care functioneaza si a achitat prima transa. Cu toate ca nu detine cel mai profitabil business de pe Bulevardul Carol, Burcea crede ca din meseria aceasta s-ar putea scoate bani frumosi. O mica firma cu zece angajati, in care sa repare si sa restaureze mobilier, cu siguranta ar fi cu mult mai profitabila. Pe piata externa de unde ar putea veni multe comenzi ar putea intra prin intermediul unui site care sa ii promoveze oferta si preturile scazute. Lipsa banilor este insa ceea ce il opreste pe Burcea sa isi puna planurile in aplicare. Solutia despre care crede ca il poate scoate din acest impas este gasirea unor fonduri europene nerambursabile.
Business Start
Investitia initiala: O afacere bazata pe restaurarea de piese de mobilier poate fi cu siguranta profitabila, in situatia in care este gandita in amanunt. Investitiile nu sunt chiar asa de mari, majoritatea banilor trebuind investiti in unelte pentru tamplarie si masini de cusut pentru tapiterii. Ion Burcea crede ca 300 de milioane de lei constituie o suma suficienta pentru un atelier functional.
Pozitionarea: Un atelier de reparatii si restaurari de mobilier este bine sa fie pozitionat in centrul orasului. Motivul? Majoritatea oamenilor cu bani care detin piese de mobilier vechi stau in centru. Pozitionarea in centru atrage insa chirii mai mari pentru spatiul in care urmeaza sa functioneze atelierul.
Concurenta este destul de slaba, pe piata ramanand foarte putine ateliere specializate, majoritatea apartinand unor restauratori in varsta.
Personal: Este nevoie de cinci angajati pentru o functionare optima: doi tamplari, doi tapiteri si un slefuitor. In cazul in care nu va pricepeti la restaurari, angajarea unui specialist in domeniu este insa absolut necesara.
Promovarea: Sunt foarte multe persoane care detin piese de mobilier vechi si care nu stiu unde le pot restaura. Promovarea printr-un site pe Internet este cea mai putin costisitoare. In plus, multi dintre potentialii clienti din strainatate care stiu ca in Romania preturile sunt mai mici pot afla informatii despre serviciile oferite.
