Una dintre explicații – mi-a zis Viorel Hrebenciuc, unul dintre cei mai mari politicieni postdecembriști, poate și pentru că are talentul de a nu-și urî adversarii, preferînd să-i invingă prin inteligență și nu prin patimă – stă în lectura atentă, în fiecare zi, a României libere.
Am pufnit în rîs, crezînd că-i o glumă. România liberă era la vremea respectivă, ca și acum, o gazetă de perete anti-PSD, nu un ziar, ci o foaie de luptă definită printr-un bolșevism întors pe dos.
Nu, nu rîdeți! – m-a potolit Viorel Hrebenciuc – am citit-o zilnic, pentru că aflam astfel, fără să plătesc o sursă, tot ce gîndeau și pregăteau adversarii PSD.
Într-adevăr, cum îi stă bine unei foi de luptă, România liberă nu publica articole gazetărești, ci texte otova, rupte din programul politic al partidelor de Dreapta.
Viorel Hrebenciuc a intrat în malaxorul Binomului SRI-DNA.
Îmi tot spun c-ar trebui să-l sun, dar de fiecare dată mă iau cu altceva.
Eu însă n-am uitat lecția lui Viorel Hrebenciuc.
Și o aplic la articolele semnate de ofițerii acoperiți pe site-urile finanțate de Noua Securitate.
Din lectura lor, îmi dau seama imediat ce Operațiuni de Poliție politică sunt în desfășurare.
Nu e prea greu să-mi dau seama.
Ofițerii acoperiți sunt mediocrități din punct de vedere profesional, plasați de Noua Securitate în posturi de ștabi, evident nemeritate, la publicații ale căror finanțări obscure trimit la banii negri ai Serviciilor (de ce credeți c-au rămas în libertate și cu banii furați de la stat Claudiu Florică și Dinu Pescariu? Ca să aibă Noua Securitate bani negri pentru operațiile de Poliție Politică), și pentru care ei, mediocrii, sunt recunoscători.
În mediocritatea lor, ei se dovedesc incapabili să facă dintr-un Ordin pe unitate o încercare de gazetar.
Pur și simplu trec pe curat ideile și chiar vorbele care li se transmit să le semneze.
Și atunci apar năstrușnicii care mă amuză.
Scrie unul un text într-o publicație?
La nici o oră după, ca și cum ar fi fost înțeleși, vine un altul, la o altă publicație, și scrie un text în care se regăsesc pur și simplu nu numai ideile, dar și cuvintele din primul text.
Orice condeier adevărat știe că și atunci cînd împărtășește cu un alt condeier adevărat aceeași poziție față de un politician, față de un partid, față de o întîmplare, e practic imposibil ca ei să scrie articole de o asemănare izbitoare, de la idei pînă la cuvinte. Și asta din simplul motiv că un jurnalist adevărat își are propria personalitate, care se regăsește în stil, în arhitectura textului, în argumentele folosite.
Două articole semnate de jurnaliști diferiți nu pot avea aceleași idei, aceleași argumente și aceleași cuvinte, decît dacă sunt scrise de ofițeri acoperiți în urma unui ordin pe unitate.
Credincios acestei reguli, am citit ce-au scris ofițerii acoperiți despre relația dintre Victor Ponta și Liviu Dragnea.
Am vrut să aflu astfel ce Operațiune desfășoară Noua Securitate.
Ce scriu ofițerii acoperiți?
Denunțări ale așa zisei situații umilitoare în care a ajuns Victor Ponta după revenirea lui Liviu Dragnea din vacanță.
Că Victor Ponta e premier doar cu numele.
Că Liviu Dragnea conduce nu numai PSD, dar și Guvernul.
Că ei – ofițerii acoperiți – se întreabă uluiți:
De ce nu demisionează Victor Ponta?
Trebuie să vină Liviu Dragnea și să-l ia de turul pantalonilor pentru a-l arunca pe scările Palatului Victoria în stradă?
Ce fel de bărbat e Victor Ponta dacă poate să înghită asemenea umilințe?
Nu e prea greu de ghicit Operațiunea la care participă Divizia Presă a Noii Securități.
Evident, rezolvarea ideală a problemei Victor Ponta rămîne în continuare pentru Poliția politică demisia premierului.
Pentru aceasta, Liviu Dragnea are misiunea de a-i da lui Victor Ponta bocanci în gură în fața întregii națiuni.
Felul mitocănesc în care Liviu Dragnea se poartă cu Victor Ponta nu-l caracterizează.
E limpede că îndeplinește ordinul de a-l umili cît poate de tare.
Divizia Presă are misiunea de a zădărî orgoliul lui Victor Ponta.
Dacă nu pentru a demisiona, măcar pentru a-i răspunde lui Liviu Dragnea cu un lat de palmă peste gură.
Nu-l îndemna Traian Băsescu pe Victor Ponta nu demult la B1Tv să-l cheme pe Liviu Dragnea și să-i zică, uite acesta e Guvernul, spală-te pe cap cu el, dacă vrei să fii șef, că eu plec?!
Victor Ponta s-a prins de Operațiune.
În consecință, și el, la rîndu-i, ne oferă un spectacol comic, de un comic nebunesc:
Spectacolul celui care rămîne imun la orice zădărîre a orgoliului.
E un banc cu Ion și nevastă-sa:
– Măi, Ioane, nevastă-sa e în porumb cu Gheorghe.
– Și ce mă interesează pe mine, doar nu-i porumbul meu, e porumbul CAP-ului!
Cam așa răspunde și Victor Ponta la toate zădăririle publice ale orgoliului său, pus la grea încercare de bădărăniile lui Liviu Dragnea.
Luni, de exemplu, strădaniile jurnaliștilor de a-i smulge lui Victor Ponta o supărare, o revoltă, mă rog, o tresărire de orgoliu, pentru că șefii de partide ai Coaliției, incitați de Liviu Dragnea, l-au dat deoparte pe premier pentru a se da ei în spectacol ca decidenți în privința Codului fiscal, s-au dovedit zadarnice.
Victor Ponta a dat o nouă probă strălucită de lunecare printre întrebări pentru a scăpa de un răspuns precis.
Dialogul dintre premier și jurnaliști e o capodoperă de ocolit răspunsurile cu probleme fără riscul de a trece drept lipsit de coloană vertebrală:
„Realizator: Face declaraţii Ponta la sediul PSD.
Reporter: … Codul Fiscal pînă la urmă…
Victor Ponta: Păi, discuţia între liderii politici.
Reporter: Asta în condiţiile în care sînteţi de acord cu ce s-a discutat pînă acum sau vor interveni şi modificări?
Victor Ponta: Eu nu mi-am schimbat deloc părerea, şi anume: forma propusă de guvern, cu 20% TVA şi cu foarte multe prevederi bune pentru mediul de afaceri, pentru cei care creează locuri de muncă. Deci eu vreau să avem Cod Fiscal şi vreau să avem TVA 20%, pentru că din toate calculele şi strategia guvernului sînt lucrurile de care avem nevoie. Celelalte chestiuni le stabilesc liderii politici.
Reporter: Dar ce s-a mai convocat, domnule prim-ministru, sesiunea extraordinară, dacă are nevoie totuşi de o întîlnire politică?
Victor Ponta: Dar nu mă întrebaţi pe mine chestia asta. Eu mi-am făcut treaba. Eu am pus pe masa Parlamentului un Cod foarte bun, şi sînt convins că pînă la urmă va fi votat.
Reporter: Dar ce a intervenit, tehnic vorbind? Sînt nişte argumente care nu au fost luate…
Victor Ponta: Discuţiile între liderii politici.
Reporter: Adică sînt neînţelegeri sau… De ce? Ce ar mai fi de lămurit?
Victor Ponta: Să se întîlnească, doamnă.
Reporter: Credeam că s-a lămurit.
Victor Ponta: Păi nu trebuie să se întâlnească…
Reporter: Vă veţi întîlni cu sindicaliştii din educaţie la guvern, la ora 14:00?
Victor Ponta: Sigur că da, acuma plec. Da, da. Vă mulţumesc, o zi bună.
Reporter: Dar vă deranjează această mică amînare, să spunem?
Victor Ponta: De ce să mă deranjeze? Doamne fereşte! Dacă se ajunge la adoptarea Codului Fiscal şi cu 20% TVA sînt cel mai fericit. E foarte bine să se întîlnească. Poate află şi doamna Gorghiu că a votat Codul Fiscal, de aceea. Cred că trebuie să-i aduc aminte.
(… )
Reporter: Dumnevoastră consideraţi oportună această discuţie la nivelul liderilor politici?
Victor Ponta: Da, da.”
A fost Victor Ponta în plin efort de a dovedi că deciziile umilitoare, luate dinadins brutal, fără minimă perdea, de Liviu Dragnea în chestiunea Codul Fiscal, nu-l ating nici măcar cu o adiere.
Credeți că joacă teatru sau așa e el, Victor Ponta, fără un minim orgoliu bărbătesc?!
