Nu știu cine e Daniel Horodniceanu, cel propus de ministrul Justiției, Robert Cazanciuc, pentru a fi Procuror Șef al DICOOT și avizat pozitiv de CSM, forul de specialitate al magistraților.
Nu știu cine e Daniel Horodniceanu, cel propus de ministrul Justiției, Robert Cazanciuc, pentru a fi Procuror Șef al DICOOT și avizat pozitiv de CSM, forul de specialitate al magistraților.
De aceea nu m-am pronunțat și nu mă pronunț asupra acestei numiri.
În 2013, în cazul Tiberiu Nițu, m-am pronunțat, exprimîndu-mi îndoieli nu față de profesionalismul propusului, ci față de etica sa.
Obținuse pe nemeritate un Certificat de revoluționar, pe vremea cînd era procuror la Ploiești, care-i adusese avantaje materiale. Cînd au apărut în presă dezvăluiri despre asta, n-a catadicsit să renunțe la el.
Am scris la vremea respectivă că un asemenea personaj n-are probitatea morală cerută de funcția de Procuror general al Republicii.
Îmi mențin și azi părerea.
Despre Daniel Horodniceanu n-am aflat nimic rău din punct de vedere moral, singurul punct asupra căruia mă pot pronunța ca jurnalist.
E drept, la ședința CSM, o persoană, pentru că nu-i pot spune astfel, a încercat să-l lege cumva de cazul Gheorghe Nichita, parcă special declanșat de abia acum, după ce plîngerea împotriva primarului a fost depusă de ibovnică în noiembrie 2014, preluată în mod ciudat de DNA, parte componentă a Binomului SRI-DNA.
Șmecheria n-a ținut.
CSM i-a dat aviz pozitiv lui Daniel Horodniceanu.
Chiar dacă doar consultativ, avizul e important pentru mine, ca jurnalist, în aprecierea că Daniel Horodniceanu merită postul din punct de vedere profesional.
După decizia CSM, înaintată lui Klaus Iohannis, în presă s-a declanșat ceea ce seamănă a fi executarea ordinului pe Unitate.
Semnalul l-a dat, ca de obicei, Dan Tapalagă.
Spun, ca de obicei, pentru că în toate cazurile de Ordin pe unitate, Dan Tapalagă e cel care dă semnalul.
Șeful de la Hotnews l-a somat pe Klaus Iohannis să nu cumva să-l desemneze pe cel care a trecut de două examene cerute de Lege: Propunerea de către Ministrul Justiției și Obținerea avizului pozitiv de la CSM.
Două instituții de specialitate, chemate să judece profesionalismul lui Daniel Horodinceanu, au decis că e bun pentru funcția de procuror general.
Dan Tapalagă e jurnalist.
Are legătură cu Justiția cît are sula cu prefectura.
E drept, a fost consilierul ministrei Monica Macovei, dar rolul său pe lîngă distinsa era să-i ridice ciorapii, nu s-o consilieze în chestiuni juridice.
După Dan Tapalagă de la Hotnews au ridicat pe rînd împotriva propunerii Ioana Ene Dogioiu de la Ziare.com și Sabina Fati de la România liberă.
Atît, trei ziariști și nu dintre cei care impun opinia.
Noi, aștia de trudim pe ogorul presei suntem suficient de individualiști ca să avem păreri diferite despre un om, despre un subiect.
Chiar și atunci cînd mai mulți avem o părere comună despre cineva – proastă sau bună – argumentele folosite diferă de la jurnalist la jurnalist.
Ei bine, în cazul Daniel Horodniceanu, nu numai argumentele, dar și cuvintele sunt asemănătoare la cei trei care s-au ridicat împotriva numirii făcute de ministrul Justiției și a avizului dat de CSM.
Textele celor susțin că Daniel Horodniceanu e slab profesional.
Între noi fie vorba, niște jurnaliști se pronunță în cor într-un domeniu la care nu se pricep, contrazicînd o decizie a profesioniștilor din CSM.
Toate textele îl somează pe Klaus Iohannis să nu cumva să-l numească pe Daniel Horodniceanu.
Televiziunea Nașul i-a scris lui Klaus Iohannis despre abuzurile ANAF.
Klaus Iohannis nu i-a răspuns.
Nici nu cred că- i va răspunde în acest veac.
În schimb, de cum l-au somat trei jurnaliști s-a și executat.
A zis că-l va verifica el personal pe Daniel Horodniceanu, deși profesor de Fizică fiind, nu se pricepe la Drept nici cît curca la matematici superioare.
Asta, deși, repet, instituția menită prin Constituție să aprecieze profesionalismul unui magistrat e CSM.
De ce s-a executat atît de repede Klaus Iohannis, el care ne-a arătat pînă acum din plin că-l doare în cot de ce spune presa?
Mai ales că Daniel Horodniceanu a fost contestat de doar trei jurnaliști.
N-au fost campanii de presă împotriva numirii, n-au fost dezvăluiri compromițătoare, n-au fost intervenții ale televiziunilor de știri, cum s-a întîmplat în alte cazuri.
Dvs cum vă explicați?
Să fi înțeles semnalul care i s-a dat prin intermediul jurnaliștilor mai sus amintiți?