Echipa de fotbal preferată a lui Ion Iliescu
Ion Iliescu, fostul președinte al României, rămâne la fel de tânăr, cu toate că are o vârstă înaintată.
De-a lungul vieții sale, el a trecut prin diverse probleme și experiențe. El a început ca un simplu muncitor pe șantier, dar a reușit să ocupe cea mai înaltă funcție în stat.
Fostul președinte al României a oferit un interviu pentru ProSport, în cadrul căruia a vorbit despre mai multe aspecte ale vieții sale.
Întrebat dacă a făcut sport în tinerețe, el a precizat că nu a fost de performanță, însă a făcut de toate.
”Nu de performanță, dar am făcut de toate, începând cu mingea de cârpă, de fotbal, pe maidan. Pe vremea mea, când eram la Oltenița și aveam opt ani, erau multe terenuri virane. Ăsta era avantajul copilăriei noastre, cam acolo se desfășura toată energia copilăriei și a tinereții. Am jucat și volei, ping-pong, am înotat, am patinat, am schiat”, spune acesta.
De asemenea, el a mai spus că fotbalul este sportivul care i-a plăcut cel mai mult, precizând că era și cel mai popular și cel mai accesibil. În plus, el spune că ocupa postul de mijlocaș.
”Da, fiindcă era sportul cel mai popular și cel mai accesibil, pe lângă țurcă și toate astea (…) De regulă, eram mijlocaș. Pasam bine și înscriam”, continuă acesta.
Ion Iliescu a jucat și tenis de masă
Fostul președinte al României a mai precizat că în perioada în care era la liceu era la modă tenisul de masă. Acesta mai spune că atunci nu existau săli, așa că toate campionatele naționale de ping-pong se desfășurau în sala de sport a liceului.
”Când eram la liceul Spiru Haret, era la modă tenisul de masă. Pe vremea aia nu existau săli, nici nu se construise sala Floreasca.
Deci campionatele naționale de ping-pong se desfășurau în sala de sport a liceului Spiru Haret. Era cea mai arătoasă. Atunci am
cunoscut-o pe Angelica Ruzeanu, care a dominat ping-pong-ul mondial vreme de zece ani. M-am dus la o finală la băieți.Era Vladone, care devenise campion național, asta era prin anii ’46-’47, și Naumescu finalist. Vladone era un tip ofensiv care trăgea șuturi puternice și Naumescu le scotea de la zece metri distanță. Ne fascina calitatea asta defensivă, ce vezi acum la chinezi”, a mai spus el.
Nu în ultimul rând, acesta a mai precizat că soția sa era mult mai bună decât el, precizând că aceasta a fost în echipa de volei a liceului.
”Soția era mai bună ca mine la liceu, atunci am și cunoscut-o. Ea a fost și în echipa de volei a liceului ei, Iulia Hașdeu. Urmăream în general toate competițiile, printre ele și gimnastica. Am văzut-o la lucru pe Elena Leușteanu, era cea mai tare”, continuă acesta.
Fostul președinte și-a pierdut mama
Întrebat dacă părinții săi au dorit ca el să facă sport, el a răspuns că a fost autodidact. El a mai spus că viața l-a obligat să fie didactic, având în vedere greutățile prin care a trecut.
”Am fost autodidact. În copilăria mea, am locuit la bunici în Oltenița, cum am zis, tata fiind la închisoare.
În 1945 a murit, iar mama, cu trei băieți pe cap, s-a îmbolnăvit, așa că eu am rămas bărbatul în casă.
Mă cam autoconduceam, la mine nu venea nimeni la școală. Viața m-a obligat să fiu responsabil”, a mai spus el.
De asemenea, acesta a mai fost întrebat ce făcea în calitate de șef al sportului școlar, iar răspunsul nu a întârziat să apară.
”Am organizat atunci Olimpiada elevilor, care a avut finala în iunie 1948. Aveam o conlucrare foarte bună cu ministerul, nu era birocrația de azi. Era o direcție pentru educație fizică și sport, iar director era Leon Teodorescu, fost baschetbalist. Eram puștani, dar nu ne tratau cu aroganța profesorului către elev.
(…) În 1957, când eram președintele UASR-ului, am preluat clubul sportiv Știința. Atunci sportul de performanță era grupat pe cluburi. Era clubul Armata pentru sportul militar, Dinamo, pentru tot ce însemna Ministerul de Interne, cele sindicale și studențești. Clubul Știința grupa toate sporturile: rugby, atletism, baschet, volei, fotbal.
(…) Lucescu a venit ceva mai târziu. Erau Știința Cluj, Știința Timișoara, iar ulterior au venit Știința Craiova, Știința Iași și
Sportul Studențesc”, mai spune fostul președinte.
Iliescu, despre Nicolae Ceaușescu
Ion Iliescu a vorbit și despre Nicolae Ceaușescu, precizând că acesta era pătimaș de fel.
Acesta ținea cu Armata având în vedere că lucrase în domeniu.
De asemenea, el a mai spus că cei care jucau volei cu Nicolae Ceaușescu trebuiau să piardă.
”Era pătimaș de felul lui. Pentru că a lucrat în Armată, a devenit susținătorul ei. Nu intram în polemici cu el (…) La volei trebuia să pierzi neapărat. El își permitea să pună mâna pe plasă. Era sportul lui preferat, juca volei totdeauna la vila de la Neptun. N-am fost apropiați, în 1971 m-a și măturat”, spune el.
Echipa preferată a lui Iliescu
Ion Iliescu a menționat că echipele studențești erau foarte îngrijorate, deoarece sportivii cei mai talentați alegeau să se alăture cluburilor Steaua și Dinamo.
Aceste cluburi, oferind condiții superioare, acordau și grade sportivilor. Această poziție de seniorat a Armatei irita pe toată lumea. Totuși, Iliescu a subliniat că, în ciuda acestor aspecte, reprezentarea sportului la nivel internațional nu era afectată negativ.
De asemenea, el a mai spus că a ales să susțină echipa Rapid în copilărie, fiind fiu de ceferist și locuind în apropierea Podului Grant.
El a relatat că în 1939 a asistat la inaugurarea stadionului din Giulești. În acea perioadă s-a desfășurat o acțiune denumită Ceferiada.
”Apoi, când m-am ocupat de Sportul, am ținut cu ei. Când m-am ocupat de echipele studențești, o vreme Timișoara era spaima Stelei. Vreo zece ani, Steaua nu reușea să câștige la Timișoara. Când m-am dus acolo în 1971, Timișoara slăbise.
Se afirma însă Craiova. Am fost atunci la meciul Timișoarei de pe teren propriu cu Craiova. Jos pălăria, era echipa de glorie a Craiovei cu Ștefănescu, Ungureanu, Oblemenco, erau Bălan și Crișan extreme. Au câștigat pe merit, iar timișorenii i-au aplaudat la sfârșit pe craioveni, fiindcă le-au dat o lecție de fotbal.
La Cluj era un centru de atletism foarte puternic. Baza era pe lângă Universitatea din Cluj. Cel mai bun antrenor de atletism din România era profesorul Arnăutu.
Acolo, Moina a stabilit recordul național la suta de metri: 10,4. Printre altele, Arnăutu se ocupa de pregătirea fizică a fotbaliștilor. Îmi plăcea această atmosferă de solidaritate și de conlucrare între ei”, spune el.
