Lovitură pentru Ion Iliescu. S-ar putea redeschide Dosarul Mineriadei
Ion Iliescu primește o nouă lovitură. Alex Florența, Procurorul General al României, va solicita aprobarea Președintelui Iohannis pentru a demara procedurile de urmărire penală în dosarul Mineriadei.
Personajele publice principale acuzate în acest caz sunt Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu, Mugurel Florescu, Miron Cozma, Adrian Sârbu și Cazimir Ionescu.
În anul 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a returnat Parchetului Militar rechizitoriul din Dosarul Mineriadei din luna iunie a anului 1990. Această restituire a reprezentat un moment de cotitură în procesul judiciar. Dosarul Mineriadei a fost inițial trimis în instanță în iunie 2017 și a fost supus unei perioade de trei ani de analiză în camera preliminară, reflectând complexitatea și sensibilitatea acestui caz istoric.
Un grup de 13 persoane, condus de Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu, Mugurel Florescu, Miron Cozma, Adrian Sârbu și Cazimir Ionescu, se confruntă cu acuzații grave din partea procurorilor în cadrul acestui dosar. Infracțiunile incluse sunt considerate ca încălcări grave ale drepturilor omului, sancționate fie cu închisoarea pe viață, fie cu pedepse între 15 și 25 de ani de detenție.
Conform anchetatorilor militari, în cursul zilelor de 11 și 12 iunie 1990, autoritățile statale au decis să inițieze un asalt violent împotriva manifestanților prezenți în Piața Universității din București. Acești manifestanți susțineau, în principal, adoptarea punctului 8 al Proclamației de la Timișoara și își exprimau pașnic opiniile politice, care contraveneau celor ale majorității care dețineau puterea politică în acea perioadă.
În cadrul acestei confruntări, au fost mobilizate în mod ilegal resurse din cadrul Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naționale și Serviciului Român de Informații, împreună cu peste zece mii de mineri și alți muncitori din diverse regiuni ale României.
Urmările atacului din 13 iunie 1990
În dimineața zilei de 13 iunie 1990, s-a desfășurat atacul, care a avut următoarele repercusiuni:
1. Pierderea tragică a vieții a 4 indivizi prin acte de violență armată.
2. Suferința fizică sau psihologică a un număr total de 1388 de persoane.
3. Încălcarea gravă a dreptului fundamental la libertate, motivată de considerente politice, în cazul a 1250 de persoane.
În timpul acestei intervenții, peste două sute de indivizi au fost capturați și transportați la o unitate militară a Ministerului de Interne din Măgurele. Acolo au fost reținuți până în după-amiaza aceleiași zile, când au fost eliberați după o investigație sumară.
În același timp, s-a efectuat o intrare forțată, ilegală, în sediul Institutului de Arhitectură și în incinta Universității din București. Mai multe birouri au fost percheziționate, iar persoanele prezente au fost evacuate în mod brutal, prin utilizarea violenței.
Potrivit deciziei luate de către președintele Consiliului Provizoriu de Uniune Națională, prim-ministrul României, viceprim-ministrul, oficiali ai instituțiilor de aplicare a legii, precum și de către membri ai conducerii Frontului Salvării Naționale, în Piața Universității au fost aduși muncitori de la Întreprinderea de Mașini Grele București, sub coordonarea directorului acestei întreprinderi.
Muncitorii au recurs la violență, agresând brutal oamenii întâlniți în apropierea Institutului de Arhitectură. Ulterior, aceștia au ocupat Piața Universității împreună cu forțele de securitate, cu scopul de a împiedica reluarea manifestațiilor de către protestatari.
Reacția dură a opoziției față de acțiunile autorităților a condus la violențe extinse, inclusiv incendierea sediilor Poliției Capitalei, Ministerului de Interne, Televiziunii Române și Serviciului Român de Informații.
Forțele de ordine au folosit arme cu muniţie de război
Forțele de ordine au recurs la utilizarea armelor cu muniție de război în această situație, rezultând pierderea tragică a vieții a patru persoane și rănirea altor trei, toate în urma împușcăturilor.
În cursul zilelor de 14 și 15 iunie 1990, autoritățile au continuat represiunea printr-o serie de acțiuni coordonate împreună cu mineri și muncitori din diverse județe ale țării. Acești participanți au devenit o forță de ordine alternativă, cu un rol paralel cu cel al forțelor recunoscute și organizate legal.
Minerii aduși la București au vandalizat sediile partidelor politice recent înființate sau refăcute după Revoluția din decembrie 1989 și care se aflau în opoziție.
Pe lângă aceste acțiuni, i-au atacat pe locuitorii orașului și alte persoane implicate în manifestațiile din Piața Universității. Scenele de violență realizate de către mineri pe străzile capitalei au fost larg mediatizate pe plan internațional, conform anchetatorilor.
