Fostul președinte al României, Ion Iliescu, a vorbit într-un interviu recent despre cum a fost influențat de experiențele sale de viață și de valorile stângii în drumul său către politică.
„Vedeam lumea printr-un spectru al valorilor insuflate de stânga, și am ales întâi cu inima o judecată de credință: aceea că fără egalitatea dintre indivizi nu poți crea o lume rezonabilă în care alegerile și libertățile lor să conteze.
Ca să văd rolul acestei valori, a trebuit să îmi privesc cu atenție propria viață”, a declarat fostul președinte potrivit ionutvulpescu.ro.
Născut într-o perioadă marcată de turbulențe politice și sociale, el mărturisește că a fost crescut mai mult de bunici. A învățat de la o vârstă fragedă importanța valorilor familiale și a echității într-o lume plină de nedreptăți.
Am înțeles ce înseamnă groaza când lumea îți scapă de sub control
În plus, experiența tragică a detenției tatălui său în lagărele de la Caracal și Târgu Jiu a lăsat o amprentă adâncă în mintea lui Iliescu. Acestea i-au arătat atrocitățile regimului legionar din anii ’40 și i-au stârnit conștiința socială și politică.
„L-am vizitat în lagărele de la Caracal și Târgu Jiu. Și am înțeles atunci ce înseamnă groaza când lumea îți scapă de sub control: am văzut ce poate face răul regimului legionar din anii ’40. Am învățat foarte bine, dar pentru că certificatul meu de bună purtare era afectat de detenția tatălui meu, târziu am reușit să îmi continui educația la un liceu industrial, „Polizu”.
În vara anului ’43, profesorul Cristian, de matematică, mai târziu cadru didactic la Politehnică, m-a pregătit, pe mine și alți doi colegi, fără costuri, pentru examenele de diferență, pentru a urma un liceu la zi. Primele mele examene serioase au fost în vara lui august 1944. Cerul era un spectacol inuman de bombardamente.
Tata a fost eliberat, dar exclus din partid, pentru diferențe de opinie cu Gheorghiu-Dej. Și mama mea adoptivă a fost exclusă din partid. Or asta a declanșat o serie de dificultăți din perspectiva locurilor de muncă”, a mai povestit acesta.
Prima sa întâlnire a lui Ion Iliescu cu politicul a avut loc în timpul liceului
Toate aceste evenimente l-au motivat să îmbrățișeze valorile stângii, mai spune fostul președinte.
„Am cerut împreună cu alți colegi, printr-o scrisoare deschisă către Ministerul Educației – pentru că atunci, paradoxal, ele funcționau constructiv, nu ca monede de schimb în răfuieli publice – ca elevii să aleagă un comitet de clasă – democratizam, în felul nostru, viața publică de care aveam parte.
Am inițiat și un campionat de șah – campion era colegul Emanuel Reicher, la seniori, pe țară”, spune Iliescu.
Fostul președinte spune că prima dată a ieșit din țară în 1947, atunci când un grup de elevi din care făcea și el parte au sprijinit construirea primei căi ferate din Albania. Atunci a văzut ce înseamnă Europa postbelică și că „lumea aceasta e mai mare decât ceea ce vezi și crezi în rutina ta, zi de zi”.
Ulterior, studiile sale la Universitatea Politehnică din București și în Uniunea Sovietică i-au oferit oportunități de a se implica în diverse activități politice și sociale, consolidându-i convingerile de stânga.
Și-a dorit să facă mai mult pentru generația sa
Prin Uniunea Asociațiilor de Elevi din România (UAER) a coordonat compartimentul sportiv și organizatoric, la nivel de țară. A fost o experiență educativă pentru că atunci a învățat să se uite la oameni ca fiind talente, deși „astăzi sună a lozincă din lumea corporate”, mărturisește fostul președinte.
„Am făcut apoi Politehnica, iar în 1950 am primit o bursă pentru a continua studiile în URSS. Eram unul din cei 500 de studenți plecați la Moscova. Școala rusească era atunci o elită. A trebuit să învăț rusa și să mă acomodez cu un climat – o să vi se pară ciudat – intercultural.
Prietenii mei buni acolo au fost un ceh care a făcut carieră în sistemul energetic, Vitek Vitold, și un chinez, Li Peng, viitor ministru al Energiei și premierul Chinei”, a mai spus Iliescu.
Ion Iliescu punctează că în contextul acestui trecut și cu această experiență de viață, nu avea cum să nu fie atras de socialism, iar subiectul „aștepta o mărturie personală”.
