Capital: Am ieşit din recesiune?
Ionuț Dumitru: Cea mai populară definiţie a ieşirii din recesiune este să ai două trimestre consecutive de creştere, şi probabil vom avea, dar creşterea va fi firavă. Evaluarea intrării şi ieşirii din recesiune este însă un proces mai complex, care ia în considerare mai multe aspecte şi variabile economice.
Mi se pare extrem de periculos mesajul „am ieşit din recesiune, revenim la ce-a fost“, să desfacem şampania înainte de a fi cazul, mai ales că mai avem nevoie de eforturi substanţiale de a pune bugetul pe baze sănătoase. E foarte periculos ca în an preelectoral să proclami ieşirea din recesiune, care e discutabilă şi pe baze extrem de firave, şi să creezi nişte aşteptări nerealiste, de genul: că poţi să duci salariile la nivelul de dinaintea ajustării, că poţi reduce fiscalitatea în mai multe locuri – CAS, cotă unică, accize. România este abia la jumătatea drumului în ceea ce priveşte procesul de consolidare fiscală.
Capital: Reduceri CAS, creşteri de salarii, diminuări de accize etc.?
Ionuț Dumitru: Zvonuri, discuţii există. Să vedem care este realitatea. Angajamentul pe care-l are Guvernul în acest moment este să reducă deficitul bugetar la 4,4% din PIB în 2011 şi la 3% în 2012, ceea ce este un obiectiv foarte ambiţios, mai ales pentru la anul. E posibil chiar să avem nevoie de măsuri suplimentare, fie pe partea de venituri, fie pe partea de cheltuieli, pentru a atinge  3% în 2012.
Putem spune că reduceri de fiscalitate şi/sau creşteri de cheltuieli bugetare sunt posibile numai dacă îmi creşte spaţiul fiscal printr-o revenire mai rapidă a economiei. Sau îmbunătăţesc colectarea, pentru care am nevoie de o reformă la nivelul administraţiilor fiscale. Acest proces e la nivel de intenţie, sper să se şi realizeze, dar încep să devin din ce în ce mai sceptic.
Pentru 2012 avem prevăzută în proiecţiile bugetare o creştere a fondului de salarii cu circa 5%, dar asta nu înseamnă că dau ceva în plus, dimpotrivă, continui ajustarea acestora, dacă ne gândim că inflaţia medie va fi de 6%-7% în acest an şi de circa 4% anul viitor, iar ponderea în PIB a salariilor  chiar se va reduce în 2012 la 7,1%, de la 7,5% în acest an.
Capital: Continuă reforma personalului bugetar?
Ionuț Dumitru: Problema e destul de complexă. Dacă e să raportăm numărul bugetarilor la nivelul populaţiei, România este undeva pe medie sau sub media europeană. Problema esenţială este că veniturile bugetare sunt cele mai mici din Europa raportat la PIB – 32% faţă de 40% media în UE. Mai mult, avem prea puţini lucrători în sectorul privat raportat la personalul bugetar. Aici, iar suntem în „top“, din păcate. Din acest punct de vedere, putem spune că avem încă mulţi bugetari raportat la ce buget avem şi la numărul de contribuabili.
Sper să se facă o reformă în zona admi­nistraţiei fiscale. Vedem ce reformă a fă­cut Bulgaria, cu rezultate peste aşteptări. A rămas cu şapte-opt administraţii fiscale, o parte importantă a declaraţiilor fis­cale făcându-se online. Noi avem 400. La noi colectarea bugetară e foarte slabă, iar la ei e pe media europeană. E clar că schema de personal în administraţiile fiscale este destul de încărcată, iar birocraţia aferentă plăţii taxelor e dezarmantă. Reforma administraţiei fiscale nu e simplă, pentru că are şi implicaţii sociale.
Dăm vina pe FMI, dar facem reformă
Capital: Cine con­duce ţara? Guvernul sau FMI?
Ionuț Dumitru: În momentul de faţă, Guver­nul nu-şi permite să deraieze de la înţelegerile cu instituţiile financiare internaţionale. Ajustările încă nu s-au încheiat. Ele sunt o necesitate. Cu ei sau fără ei, oricum trebuia să le facem. Cu ei e mai uşor, pentru că avem un import de credibilitate. Fără ei, ajustarea economiei ar fi fost mult mai dură şi haotică.
Fără măsuri de ajustare a deficitului bugetar, acesta se îndrepta spre 10% din PIB. Cine ni-l finanţa? Eram forţaţi să plătim salarii şi pensii din veniturile pe care le aveam. Ajustarea ar fi fost mult mai dură.
Acum, e destul de confortabil să ­arunci vina pe FMI. Spui noi nu vrem, vin ăştia şi nu ne lasă.
Capital: Privatizări prin bursă?
Ionuț Dumitru: Companiile cu capital majoritar de stat reprezintă o povară din ce în ce mai mare pentru buget. Conform regulilor europene, o companie cu capital majoritar de stat care e finanţată de la buget peste 50% mai mult de trei ani va fi consolidată în deficitul bugetar. După calculele noastre, datoriile acestor companii la bugetul de stat însumează circa 2% din PIB, iar arieratele totale ajung la 5% din PIB. Am trei opţiuni: să le privatizez, să le restructurez sau să le lichidez. Dacă aleg să le privatizez, soluţia cea mai bună şi cea mai transparentă este prin bursă – obţin preţul corect al pieţei, eliminând suspiciunile de implicare politică, şi dezvolt şi piaţa de capital.
Dacă nu le privatizez, problema rămâne ce fac cu managementul. Este anormal să nu am un contract de management foarte clar, bazat pe ţinte de performanţă şi sancţiuni.
Capital: Ce facem cu preţul car­buranţilor?
Ionuț Dumitru: E un subiect delicat. Discutăm de un bun ce poate fi comer­cializat oriunde. În ultima perioadă, consumul intern de combustibil a scăzut destul de mult, în timp ce exporturile de combustibili au crescut. Cât de normal este însă să avem 40% din petrolul pe care-l consumăm din producţia internă la costuri de exploatare foarte mici, dar să plătim la pompă un preţ ca şi cum nu am avea deloc producţie internă, asta e absolut discutabil şi ţine de contractul de privatizare. Odată ce ţi-ai vândut compania şi ai cedat drepturile de exploatare, cred că lucrurile sunt clare.
Noi ne-am propus la Consiliul Fiscal să studiem această problemă a redevenţelor, nu doar la petrol, la toate resursele. Veniturile nefiscale sunt foarte mici. Ne uităm la Bulgaria, care are venituri nefiscale mai mari decât noi. E Bulgaria mai bogată în resurse naturale decât România?
Sub presiunea externă şi a alegerilor
Capital: Cum vedeți cursul și  inflaţia?
Ionuț Dumitru: Inflaţia e în creştere. Avem şocuri de ofertă foarte puternice: preţurile alimentelor, preţul petrolului, mai avem şi preţurile administrate, care se vor ajusta în sus. Misiunea BNR e aproape imposibilă pentru a tempera inflaţia. Prin definiţie, politica monetară poate acţiona în principiu asupra unor preţuri care depind de cerere.
Ce poate să facă BNR este să ţină sub control anticipaţiile inflaţioniste, iar aici intervine rolul cursului de schimb – un instrument util de ancorare a anticipaţiilor inflaţioniste. Totuşi, instrumentul cursului are nişte limite. Dacă las cursul să se aprecieze mai rapid decât câştigul de productivitate, atunci încep să deteriorez competitivitatea exporturilor.
Capital: Când vom asista la prima creştere a nivelului de trai?
Ionuț Dumitru: Dacă vrem să simţim o creştere a nivelului de trai în mod sustenabil, mai devreme de 2013-2014 nu cred că putem.
Capital: Cel mai rău scenariu pentru 2011 şi 2012?
Ionuț Dumitru: Pentru România, riscurile aferente anilor 2011-2012 provin în primul rând de pe plan local – eventuale derapaje la nivel fiscal-bugetar în pregătirea alegerilor din 2012. În plus, şi mediul economic internaţional comportă riscuri semnificative – o posibilă recrudescenţă a crizei datoriilor suverane în zona euro sau escaladarea conflictelor din ţările exportatoare de petrol, cu impact substanţial asupra preţului petrolului. Dacă aceste riscuri s-ar materializa împreună ar fi tragedie.