Ionuţ Dumitru afirmă că turbulenţele politice din ultima perioadă au un efect negativ la nivel de percepţie, dar, în ultimă instanţă, este important pentru investitori ceea ce livrăm la nivel de decizii, în special la nivel economic.

Preşedintele Consiliului Fiscal a vorbit despre evoluţia de ansamblu a economiei româneşti, punctând faptul că este nevoie de o creştere economică de 3 – 4% anual pentru a ne apropia de gradul de dezvoltare din ţările vest-europene.

Ionuţ Dumitru susţine că anul acesta ar trebui să se mute centrul de greutate de pe exporturi pe consum intern şi investiţii. El a subliniat că, la nivel de consum, există o performanţă destul de slabă a veniturilor, precum şi un 'sentiment relativ negativ', care ţine pe loc apetitul de consum. În ceea ce priveşte investiţiile, acestea nu se vor îmbunătăţi semnificativ în 2014, deoarece 'se bazează pe o prognoză de absorbţie a fondurilor europene foarte ambiţioasă, chiar nerealistă dacă luăm în calcul experienţa anilor anteriori'.

În interviu, preşedintele Consiliului Fiscal abordează şi problemele structurale ale economiei româneşti şi prezintă o serie de estimări cu privire la evoluţiile viitoare.

Reporter: Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, spunea recent că România ar putea profita de faptul că se află în mijlocul unui 'focar de crize' în regiune. Mai este posibil acest lucru în contextul ultimelor evoluţii de pe scena politică?
Ionuţ Dumitru: Eu cred că în ultimii ani România a căpătat o poziţionare în termeni relativi în cadrul ţărilor din Europa de Est mai bună decât o avea până acum. Dacă ne uităm în jurul nostru, nu neapărat la Ucraina, care are o situaţie foarte grea, dar nu este în Uniunea Europeană şi trebuie tratată separat, în contextul Europei de Est, aş putea spune că România beneficiază în acest moment de un culoar favorabil. În Ungaria sunt tensiuni legate de politicile guvernamentale neprietenoase cu mediul de afaceri. Polonia şi Cehia au fost întotdeauna favoritele investitorilor, însă pare că pierd din viteză şi potenţialul de creştere acolo este limitat, iar celelalte ţări din regiune au pieţe mai mici. În acest context, interesul investitorilor pentru România în ultimii doi-trei ani a crescut, mai ales odată cu introducerea titlurilor de stat româneşti în indicele JP Morgan, la începutul anului 2013. Pentru a rămâne însă atractivi în faţa investitorilor, trebuie să menţinem coerenţă în politici, iar stabilitatea politică evident că este o precondiţie în acest demers. Turbulenţele politice din ultima perioadă au un efect negativ la nivel de percepţie, dar, în ultimă instanţă, este important pentru investitori ceea ce livrăm la nivel de decizii, în special la nivel economic.

Reporter: În cadrul acordului cu Fondul Monetar Internaţional şi Comisia Europeană, singurul criteriu la care România are restanţe este cel legat de arieratele companiilor de stat. Care este explicaţia?
Ionuţ Dumitru: Arieratele companiilor de stat au scăzut, însă nu suficient de mult, aşa cum ne asumasem. Sunt încă dificultăţi în ceea ce priveşte reducerea arieratelor în ritmul asumat şi programat de autorităţile române. Plus că discuţia este mai largă, pentru că sunt două categorii de companii de stat. Sunt cele monitorizate în acordul cu FMI, 238 la număr, unde există ţinte de reducere a arieratelor, de creştere a eficienţei operaţionale şi unde se vede o îmbunătăţire. Problema este semnificativ diferită atunci când discutăm despre companii de stat nemonitorizate în acordul cu FMI, în special cele care se află în subordinea autorităţilor locale, unde performanţa economică s-a deteriorat. Acest aspect ţine în primul rând de guvernanţa corporativă la nivelul acelor companii, de faptul că nu există ţinte pe care managementul să şi le asume şi să şi răspundă pentru ele. Plus că există în diverse companii se stat anumite interese ale politicului contrare obiectivelor unui management profesionist.

Reporter: Cu arieratele autorităţilor locale ce s-a mai întâmplat la aproape un an de la Ordonanţa privind întărirea disciplinei financiare în localităţi?
Ionuţ Dumitru: La nivel local, problema arieratelor a fost una mai serioasă şi explicaţia este în primul rând legată de lipsa de disciplină financiară la nivelul autorităţilor locale. De-a lungul timpului, mai ales în ultimii ani, ca parte a acordului cu FMI şi Comisia Europeană, au fost implementate o serie de măsuri pentru îmbunătăţirea managementului financiar la nivelul autorităţilor locale, care ar trebui să aibă ca efect reducerea arieratelor. Începând de anul trecut a intrat în vigoare Directiva Europeană 7/2011 de combatere a întârzierilor la plată, în care entităţile publice sunt obligate să plătească facturile în 30 de zile sau maxim 60 de zile. Aş spune că disciplina financiară la nivelul autorităţilor locale s-a îmbunătăţit, dar încă avem dificultăţi şi lucrul acesta ridică anumite provocări mai ales în perspectiva regionalizării despre care discutam până nu de mult, nu ştiu dacă mai rămâne sau nu pe agendă în contextul politic actual. Dar într-un context în care ai intenţia să creezi entităţi locale mai mari decât sunt ele în momentul de faţă, implicit acestea trebuie să gestioneze şi bugete mai mari. Dată fiind disciplina financiară scăzută pe care au dovedit-o până acum, dându-le bugete mai mari îţi asumi şi riscuri mai mari. De aceea trebuie gândit foarte bine acest proces de regionalizare, dar deocamdată se pare că este pus în aşteptare.

Reporter: Care este impactul arieratelor în bugetul de stat?
Ionuţ Dumitru: Dacă ne uităm strict la arieratele bugetului de stat, ele s-au redus semnificativ datorită presiunii FMI şi CE, dar şi directivelor europene menţionate. Problema care încă nu are rezolvare definitivă este la nivelul companiilor de stat, pentru că acolo încă avem arierate destul de mari şi nu asistăm la o rezolvare structurală a problemei. Până acum s-a stins o parte din arieratele unor companii de stat prin scheme de tip swap, în care statul dă o subvenţie sau face o plată către o companie de stat care, la rândul ei, achită o datorie restantă către altă companie de stat, care, la rândul ei, avea o datorie către bugetul statului. Deci, practic, se creau un venit şi o cheltuială suplimentare la buget, cu efect neutru pe deficit, dar nu se rezolva cauza problemei, ci doar se reducea o parte din efecte. Sunt foarte multe companii de stat care încă acumulează arierate din diverse motive. Unele nu primesc la timp subvenţiile de la buget, pe care statul şi-a asumat că le acordă. Nu este însă singura cauză a acumulării de arierate.

Reporter: Statul mai are restanţe şi la capitolul privatizări. La ce să ne aşteptăm în acest an?
Ionuţ Dumitru: Privatizările nu sunt neapărat un panaceu pentru a rezolva problema companiilor de stat. Ca stat, nu te obligă nimeni să privatizezi o companie dacă nu vrei, din motive strategice. Dar nici nu poţi să ai atitudinea: nu privatizez, dar nici nu iau o decizie privind îmbunătăţirea guvernanţei corporative a companiilor de stat pentru că, în ultimă instanţă, menţinând ineficienţa din acest sector, mai devreme sau mai târziu, statul va trebui să intervină cu bani publici. Adică banii contribuabililor. Chiar şi în companiile considerate strategice, se poate lista un pachet de 10-15% din acea companie pe bursă şi se îndeplinesc mai multe obiective. Acea companie devine mult mai transparentă datorită cerinţelor de raportare către investitori şi guvernanţa corporativă se îmbunătăţeşte. Se îndeplinesc şi obiective colaterale, în special legate de dezvoltarea pieţei de capital, care este absolut necesară în contextul în care ne aflăm, plus că se aduc bani în companie sau la bugetul statului. Avem deja exemplul listării Romgaz din 2013, care a fost un succes din toate punctele de vedere. Însă nu este suficient, trebuie să ai o continuitate a acestor eforturi şi să dovedeşti că eşti consistent în decizii şi urmăreşti o anumită strategie pe termen mediu care să conducă, în ultimă instanţă, la dezvoltarea pieţei de capital. În acest moment, există un calendar de listări care a fost agreat cu Comisia Europeană şi FMI, care prevede listarea Hidroelectrica, Electrica şi CE Oltenia în acest an. În momentul de faţă, date fiind anul electoral, tensiunile din pieţele financiare internaţionale şi evenimente recente legate de insolvenţa Hidroelectrica, este greu de spus când se vor concretiza aceste tranzacţii.

Reporter: Primele date de la Institutul Naţional de Statistică arată, pentru 2013, o creştere economică de 3,5%. Care sunt domeniile din care estimaţi că vine această creştere?
Ionuţ Dumitru: Ceea ce a surprins anul trecut a fost evoluţia din trimestrul patru. Dacă primele trimestre nu au ieşit din aşteptările pieţei, trimestrul patru a fost cel care a adus o surpriză foarte mare pentru toţi observatorii pieţei. În momentul de faţă, pe baza datelor lunare pe care le urmărim, putem spune că industria a performat foarte bine în trimestrul patru, alimentată de exporturi, în special în industria auto, construcţiile au scăzut, serviciile probabil au crescut un pic. Cele trei ramuri nu pot explica, însă, performanţa atât de buna a activităţii economice în trimestrul patru. Nu rămâne decât a patra ramură, agricultura, să fi explicat acea performanţă. După calculele noastre, ar fi trebuit ca agricultura, în trimestrul patru, să fi crescut cu circa 40%. Este o cifră foarte mare. Ar fi fost de aşteptat ca agricultura foarte bună de anul trecut să se vadă mai mult şi în trimestrul trei. E greu de spus cum se contabilizează agricultura, la ce moment, când s-au colectat datele statistice. În trimestrul trei s-a văzut o performanţă foarte bună a agriculturii, dar nu atât de bună. Probabil o parte semnificativă s-a contabilizat în trimestrul patru. Dacă excludem agricultura, performanţa economică de anul trecut ar fi fost, după estimările noastre, undeva la 2,3-2,5% creştere economică. Faţă de anul anterior, avem o uşoară accelerare. În 2012, am avut o performanţă destul de slabă a economiei, 0,7%, în condiţiile în care am avut o agricultură foarte slabă. În 2012, dacă excludem agricultura, creşterea economică era undeva la 2,2%. Deci creşterea economică fără agricultură, care este o măsură mult mai puţin volatilă a activităţii economice şi măsura care arată, de fapt, tendinţa economiei, în 2012 a fost de 2,2%, iar anul trecut până în 2,5%. În esenţă vedem că performanţa economică se situează încă în jurul lui 2-2,5%, dacă excludem agricultura, ceea ce, pentru o ţară ca România, reprezintă puţin. Nu ne raportăm la perioada pre-criză când am avut o creştere economică mult mai mare, de peste 6%, şi nu mai este realist să credem că ne mai întoarcem acolo. Dar dacă ne comparăm cu necesarul nostru de convergenţă reală, adică să ne apropiem mai repede de standardele UE la nivel de PIB pe locuitor, avem nevoie de o creştere economică semnificativ mai mare, la 3% -4% anual. Astfel, s-ar crea premise ca, într-un viitor previzibil, nivelul de trai din România să se apropie mai semnificativ de nivelul de trai din Europa. Însă, în momentul de faţă, avem o creştere economică în jurul a 2 şi ceva la sută şi la această creştere nu putem spera la o convergenţă prea rapidă. Discutăm de o convergenţă foarte lentă, dacă se va produce vreo convergenţă. Aşa cum arată proiecţiile pentru zona euro, aşteptările sunt de accelerare a creşterii economice. Dacă Europa creşte cu unu şi ceva – 2% şi noi creştem cu doi şi un pic, convergenţa avansează extrem de încet.

Reporter: Nu sunt şanse ca o evoluţie bună a economiei în zona euro să impulsioneze şi economia românească?
Ionuţ Dumitru: Asta s-a întâmplat deja. Dacă ne uităm la creşterea economică de anul trecut, pe sectoare, industria şi agricultura au fost factorii esenţiali ai creşterii economice, iar dacă ne uităm la utilizarea PIB-ului, cererea externă a fost motorul principal al activităţii economice. Cererea internă a mers foarte slab, consumul şi investiţiile au crescut, dar foarte încet, în timp ce exporturile au crescut foarte mult. Evident, este vorba de cererea externă generată de partenerul principal, Uniunea Europeană, unde merg 60% – 70% din exporturile româneşti. Faptul că Uniunea Europeană a avut o performanţă mai bună în a doua parte a anului trecut, evident că ne-a ajutat. Dar nu poţi spera să te ajute şi în anii următori, pentru că, dacă ne uităm la nivel sectorial, o să vedem că performanţa cea mai bună la nivel de exporturi a fost în industria auto. Nu poţi crede că poţi repeta cifrele de creştere din 2013 şi în anul acesta sau pe un orizont mediu de timp, pentru că nu prea este posibil. Dacă ne uităm la Dacia, cel mai mare exportator al României, lucrează aproape la capacitate maximă. Ford mai are capacitate să îşi crească producţia şi exporturile, dar nu mai putem crede că ratele de 15% – 20% creştere de exporturi în industria auto pot fi repetate prea uşor.

Reporter: Pe ce mizăm în 2014, astfel încât să obţinem acea creştere economică de 3% – 4% de care vorbeam anterior?
Ionuţ Dumitru: Pentru a accelera creşterea economică, trebuie să se deplaseze cumva centrul de greutate către cererea internă – consum şi investiţii, unde avem încă dificultăţi. La nivel de consum avem o performanţă destul de slabă a veniturilor disponibile ale populaţiei pe fundalul unui grad de îndatorare ridicat. În plus, mai este un factor esenţial în evoluţia comportamentului de consum, care ţine de sentimentul consumatorului. În România acesta este încă foarte scăzut, mai ales în comparaţie cu ţările din Europa de Est. Deci, chiar dacă veniturile disponibile ar creşte mai rapid, există un sentiment relativ negativ care ţine pe loc apetitul de consum.

Reporter: Adică românii, dacă ar avea venituri mai mari, ar prefera să economisească decât să cheltuiască?
Ionuţ Dumitru: Probabil ca da. Asta este şi explicaţia pentru faptul că, în timpul crizei, depozitele bancare au crescut destul de rapid. Nu poate fi găsită explicaţia decât în comportamentul prudent al indivizilor. Chiar dacă veniturile pentru mulţi dintre ei nu au crescut, sau pentru unii chiar au scăzut, din veniturile mai mici au economisit mai mult. Evident că instrumentul de ajustare a fost în zona de consum. Dat fiind anul electoral şi tensiunile politice, este de aşteptat să nu vedem o îmbunătăţire semnificativă a sentimentului consumatorilor în 2014. Este posibil ca 2014 să aducă o performanţă poate uşor mai bună decât anul trecut la nivel de consum, dar nu una extraordinar de bună.

Reporter: Care sunt perspectivele referitoare la investiţii?
Ionuţ Dumitru: Aici lucrurile sunt nuanţate. Dacă ne uităm la investiţiile publice, ele au scăzut în ultimii doi ani destul de mult, pentru că au fost folosite ca instrument de ajustare a bugetului. Evident că într-un context în care performanţa veniturilor bugetare a fost destul de slabă şi s-au refăcut salariile bugetarilor la nivelul din 2010, ai nevoie să ajustezi undeva. Ajustarea s-a făcut în zona de investiţii publice în special. S-a mizat pe o înlocuire a investiţiilor din resurse proprii cu investiţii din fonduri europene, ceea ce a fost o abordare, din punctul meu de vedere, corectă. Însă am eşuat în a absorbi bani europeni suficient de mulţi care să compenseze reducerea investiţiilor din surse proprii, ceea ce ne-a condus în 2013 la cele mai mici investiţii publice ca procent din PIB din ultimii cinci ani. Chiar dacă absorbţia fondurilor europene a mers mai bine anul trecut decât în anii anteriori, a fost mult sub aşteptări. Prin urmare, investiţiile publice au avut o evoluţie destul de slabă şi este de aşteptat să nu se îmbunătăţească semnificativ nici în 2014, chiar dacă în bugetul aprobat pe 2014 sunt prevăzute a creşte la 6,2% din PIB de la 5,1% din PIB în 2013, însă această creştere se bazează pe o prognoză de absorbţie a fondurilor europene foarte ambiţioasă, chiar nerealistă, dacă luăm în calcul experienţa anilor anteriori.

Reporter: În acest context, care sunt şansele de reluare a creditării în acest an?
Ionuţ Dumitru: Dezbaterea publică referitoare la reluarea creditării cred că este puţin denaturată. Dacă ne uităm la cele două componente ale creditării, pentru populaţie şi pentru companii, cred că lucrurile sunt diferite semnificativ. Pe zona de populaţie, potenţialul de creditare este redus, dat fiind gradul de îndatorare destul de mare, serviciul datoriei fiind mai înalt decât în marea majoritate a statelor europene, aşa cum arată datele BNR. În plus, avem şi un sentiment negativ al consumatorului şi atunci şi cei care ar avea posibilitatea să se îndatoreze, amână decizia. La nivel de creditare către populaţie, lucrurile arată destul de clar. Singura componentă care creşte în cadrul creditului către populaţie este cea a creditului ipotecar, cu programul Prima Casă care evoluează destul de bine. Pe creditul de consum, evoluţiile sunt foarte slabe.

La nivel de credite către companii, cred că perspectivele pot fi mai bune, în condiţiile în care este de aşteptat ca societăţile care au avut o performanţă deja bună, în special cele orientate către export, să îşi facă planuri de extindere a activităţii şi să apeleze la o finanţare bancară. Acest lucru se vede deja în creditarea companiilor, comparativ cu creditarea persoanelor fizice. Este de aşteptat să continue această tendinţă. Însă, mare parte din companiile româneşti nu au neapărat nevoie de credit bancar ci mai degrabă au nevoie de infuzie de capital. Dacă ne uităm la gradul de îndatorare al companiilor, o să vedem că pentru multe dintre ele datoriile totale (care includ şi alte forme de datorie decât cea bancară) sunt mari în comparaţie cu capitalul pe care îl au, însă gradul de îndatorare bancară este relativ mic în comparaţie cu alte state europene. Datoria bancară poate să crească în măsura în care creşte capitalul şi angajamentul acţionarului. Deci, în privinţa creditării, este de aşteptat să vedem o performanţă relativ slabă şi în 2014, însă cel mai probabil ar trebui să vedem o creştere în linie cu cea a activităţii economice, adică o rată de creştere cu o singură cifră.

Reporter: La nivelul dobânzilor, care sunt perspectivele în acest an?
Ionuţ Dumitru: Deja la nivelul dobânzilor suntem la minimele istorice. Aşa cum arată perspectivele inflaţiei, cel mai probabil BNR va opri ciclul de relaxare a politicii monetare. Probabil că 3,5% este minimul pe care îl vom vedea la dobânda de politică monetară. Este greu de presupus că BNR se va duce mai jos, pentru că perspectivele inflaţioniste arată o accelerare în a doua jumătate a anului, deoarece efectul de bază favorabil va dispărea. În prima jumătate a anului vedem o inflaţie la minime istorice, în jurul a 1%, iar în a doua jumătate vom avea o accelerare, 3,5% fiind proiecţia noastră de inflaţie pentru sfârşitul anului. Cu inflaţie aşteptată de 3% pe termen mediu, probabil o dobândă de politică monetară de 3,5% în 2014-2015 este adecvată. Mai degrabă presiunile în anii următori (începând cu 2015) vor fi de creştere a dobânzii decât de scădere.

Reporter: Dobânzile pentru credite vor urma, şi ele, aceeaşi tendinţă?
Ionuţ Dumitru: Evident că dobânzile pentru credite/depozite vor urma tendinţa deciziilor de politică monetară. Probabil că mai este loc de reducere a dobânzilor la credite, dar spaţiu prea mare de manevră nu mai există. În anii următori, în funcţie de evoluţia dobânzii de politică monetară şi a inflaţiei, vom asista cel mai probabil la o stabilizare a dobânzilor la credite şi depozite.

Reporter: Există riscul ca inflaţia să iasă din intervalul de variaţie stabilit de Banca Naţională a României (1,5% – 3,5%)?
Ionuţ Dumitru: Date fiind incertitudinile legate de anul agricol, care influenţează foarte mult preţurile la alimente, şi de calendarul preţurilor administrate, unde mai avem ajustări destul de importante de făcut, inflaţia mai are anumite presiuni în anii următori. Deci există riscul ca, în cazul unui an agricol slab, să avem o inflaţie mai mare de 3,5%. Nu cred, însă, că BNR se va grăbi, într-un astfel de scenariu, să crească dobânzile. Depinde care este natura şocului inflaţionist. Scenariul favorabil ar fi cel în care inflaţia se stabilizează în jurul a 3% şi dobânzile se stabilizează în jurul nivelului actual.

Reporter: La ce presiuni va fi supus cursul de schimb al leului în acest an?
Ionuţ Dumitru: Noi mizăm pe o stabilitate a cursului de schimb cu oarecare presiuni de depreciere în funcţie de evoluţiile la nivel politic. Este de aşteptat ca volatilitatea cursului să fie mai mare în 2014, tendinţa fiind mai degrabă de depreciere uşoară faţă de 2013. Sunt foarte puţini factori care pot genera apreciere de curs. În primul rând, fluxurile de capital sunt modeste. Anul trecut am avut intrări mari de capital generate de achiziţiile de titluri de stat de către nerezidenţi (fluxuri de portofoliu) care au susţinut cursul de schimb, însă anul acesta performanţa nu mai poate fi repetată, ci mai degrabă există riscul ca, în funcţie de apetitul la risc pe pieţele globale şi de evoluţia sentimentului faţă de România, să asistăm la ieşiri de fluxuri de portofoliu. Fluxurile de investiţii străine directe rămân relativ modeste, ceea ce înseamnă, practic, că presiunile de apreciere nu pot fi semnificative.

Reporter: Gradul de colectare a taxelor are şanse să se îmbunătăţească în acest an?
Ionuţ Dumitru: La acest capitol, deocamdată, stăm destul de slab. Înţeleg că în ianuarie performanţa a fost mai bună decât aşteptările, însă nu putem să tragem o concluzie după o singură lună. Aşa cum a arătat anul 2013, performanţa pe partea de colectare a fost foarte slabă, mai ales în partea a doua a anului. Am avut lunile în care s-a reorganizat ANAF, când a fost o performanţă foarte slabă, dar am avut, probabil, şi o creştere a economiei gri în partea a doua a anului. Nu poţi să explici performanţa foarte slabă de anul trecut doar prin reorganizarea ANAF. În plus, estimările iniţiale au fost optimiste. Noi, la Consiliul Fiscal, am emis, conform mandatului nostru legal, opinii potrivit cărora estimările de venituri sunt nerealiste, creând ceva iritare la momentul respectiv la nivel guvernamental. Dar, din păcate, realitatea ne-a dat dreptate şi am avut, la sfârşitul anului, o sub-performanţă de circa 6 miliarde de lei la nivelul veniturilor bugetare, faţă de proiecţiile iniţiale.

Reporter: Vorbeam mai devreme despre convergenţa reală către economiile din zona euro. În ce termeni mai vorbim, astăzi, despre adoptarea monedei europene de către România?
Ionuţ Dumitru: În contextul în care eşti membru al UE, ai obligaţia să adopţi moneda unică la un anumit moment, dar nu există un termen fix. Este decizia fiecărui stat şi depinde de îndeplinirea criteriilor de convergenţă. La criteriile de convergenţă nominală, încă nu le îndeplinim pe toate, dar într-o perspectivă rezonabilă de timp le-am putea îndeplini. Zona care este cea mai dificilă pentru noi este cea de convergenţă reală unde avem încă de făcut progrese foarte mari pentru a ne apropia de ceea ce înseamnă standardele zonei euro. PIB-ul nostru pe locuitor este în jur de 45% din media la nivelul Uniunii Europene, ceea ce este destul de departe de ce ne-am dori să fie şi ceea ce ar trebui să fie pentru a putea face faţă cerinţelor şi exigenţelor unei monede unice. Dacă ne uităm la experienţa ţărilor care au intrat în valurile anterioare, cea mai săracă ţară a fost Letonia, intrată în zona euro în 2014, care are PIB-ul pe locuitor undeva pe la 62% din media UE. Avem nevoie de o creştere economică de 3% – 4% pe an astfel încât, într-un orizont rezonabil de timp, să ajungem la un nivel satisfăcător de convergenţă reală. Dacă stagnăm din perspectiva convergenţei reale, adică economia rămâne la o creştere în jurul a 2%, iar zona euro creşte la fel, cred că discuţia este închisă. Ar trebui să avem un diferenţial de creştere de cel puţin două puncte procentuale peste zona euro astfel încât, într-un orizont de până la 10 ani, să putem adopta euro.

Sursa: AGERPRES