În conformitate cu Legea nr. 208/2015  privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, cu modificările și completările ulterioare, alegerile  parlamentare  în  România  se  desfășoară  cu  respectarea  caracterului universal, egal, direct, secret și liber exprimat al votului, în condițiile prezentei legi, cetățenii români au dreptul de vot și de a fi aleși, indiferent de rasă, sex, naționalitate, origine etnică, limbă vorbită, religie, opinie politică, avere sau origine socială, conform Constituției și legislației în vigoare.

Ce facem cu selecția?

Cu alte cuvinte, acesta este singurul criteriu de selectie al celor care vor conduce țara. Greu de crezut, dar asta este!

Tot această lege ne arată interdicțiile de a fi ales, fiind indicați cetățenii care fac parte din categoriile prevăzute la art. 40 alin.(3) din Constituția României, republicată (nu pot face parte din partide politice judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică.), și persoanele care fac parte din categoriile prevăzute la art.2, alin. (5) și (6) (debilii sau alienații mintal, puși sub interdicție, persoanele cărora li s-a interzis exercitarea dreptului de a alege, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă precum și persoanele cărora li s-a interzis exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă sau prin lege).

Deci poți, fără probleme, să fii alienat mintal – nepus sub interdicție, poți fi dependent de alcool, poți fi consumator de droguri neprins, poți avea probleme de integritate personală, poți să n-ai studii, poți să atingi limita retardului, fără să fi incompatibil cu poziția de parlamentar.

Ca să fii funcționar public însă, trebuie să fi finalizat studiile conform cerinței fișei postului, să parcurgi examenul medical, să susții un examen psihologic, iar la examenul propriu-zis să dovedești cunoașterea legislației, a unei limbi străine, să te supui verificărilor de securitate în cazul accesului la informații clasificate, aspecte neobligatorii pentru funcțiile de senator, deputat, din care vor deriva viitorii noștri miniștri.

Poate trebuie altfel

De ce pentru cele mai înalte funcții ale statului nu formulăm condiții de selecție dar ne mirăm că lucrurile nu merg cum ar trebui?

Cu siguranță că nu trebuie îngrădit dreptul oricărei persoane de a candida, însă trebuie să ne asigurăm că suntem conduși de cine trebuie, așa cum trebuie! Acest aspect nu constituie discriminare, în opinia mea, fiind doar o selecție de bun simț a celor care doresc să-și asume conducerea statului.

Din păcate, țara asta nu are mecanisme proprii de apărare împotriva celor care folosesc căile întunecate ale politicii românești, iar șansa de a vedea România strălucind pe cer pe lângă Carul Mare, este încă mică.

Sunt unele instituții, puține la număr, care funcționează foarte bine. De ce? Pentru că au un filtru de selecție adecvat, bazat pe criterii bine stabilite, care se respectă. Dar când tu, ca instituție, nu oricare – ci cea mai înaltă din stat, nu ai niciun criteriu de selecție, ce pretenții ai?

Ce putem face în acest sens? Nimic mai simplu. Avem nevoie de voință politică ca să modificăm Legea nr. 208/2015  în conformitate cu pretențiile noastre de neam!

Iată cum văd lucrurile

Aș începe cu o insuficiență legislativă, care se poate constitui într-o vulnerabilitate. Persoanele alese nu se supun verificărilor de securitate înainte de a începe procesul electoral, lăsând astfel posibilitatea intrării pe eșicherul politic/administrativ, al unor indivizi cu vicii sau ușor șantajabili, coruptibili, alții încântați de latura materială, alții animați de bârfă și pălăvrăgeală, dar și cu posibile implicări în zona criminalității organizate, a terorismului ori a spionajului în favoarea altei puteri.

Din păcate, o astfel de inițiativă, ar face ca serviciile de intelligence care operează astfel de verificări de securitate să fie acuzate încă din secunda zero de poliție politică, astfel încât, această propunere va rămâne, cel mai probabil, doar un vis.

În cazul instituțiilor care lucrează prin excelență cu documente clasificate, verificările de securitate se realizează înainte de angajare. Că se numește angajare sau mandat constituțional, riscurile de securitate privind persoana sunt cam aceleași.

O altă insuficiență legislativă este legată de prevederile art. 7 din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, cu modificările și completările ulterioare, prin care câteva categorii de persoane nu se supun verificărilor de securitate, accesul la informații fiind garantat, sub condiția validării alegerii sau numirii și a depunerii jurământului. Practic, ne referim chiar la oamenii de stat care contează: președintele României, primul-ministru, miniștrii,  deputații, senatorii, judecători, procurori și magistrați-asistenți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție. Degeaba aparatul tehnic este autorizat pentru acces la informații clasificate, că marile trădări se realizează în general la nivel de vârf, motiv pentru care verificarea tuturor persoanelor trebuie să fie obligatorie, indiferent de poziția ocupată, în opinia mea.

Demnitate și responasbilitate

Testarea medicală ar trebui să fie o condiție obligatorie, însă atâta timp este sub demnitatea ta să te sui într-o izoletă în cazul infectării cu COVID, mi-e greu să cred că se va dori un examen medical complet. Da, trebuie să am garanția că cel care mă conduce nu are o afecțiune care să-i influențeze negativ gândirea în procesul legislativ.

Testarea psihologică care să aibă o componentă de măsurare a IQ ar trebui să fie de asemenea obligatorie. Mi-e peste puterea mea de înțelegere cum de o persoană cu probleme psihologice neidentificate ar putea vorbi liber în plenul Parlamentului.

Demnitarul ales ar trebui, obligatoriu, să  susțină un test de inteligenta, baremul de promovare fiind o limită decentă a IQ, stabilită de comun acord. Unele instituții ale statului, fără să le nominalizez, folosesc teste complexe, a căror parcurgere este de 6-8-10-12 ore, ocazie cu care îți evaluează diferite forme de inteligență, acest test fiind suprapus unui test psihologic.

Promovarea  testului,  împreună  cu trăsăturile  pozitive  de  caracter  ale individului,  care  rezultă în urma verificărilor de securitate,  cu  un  bagaj  de cunoștințe bine definit, dau instituției mari șanse, atât spre   rezolvarea   impecabilă   a problemelor  cât  și  către  un  procentaj scăzut de compromitere.

Cum testul de caracter nu există niciunde în lume, cercul se închide tot în cadrul verificărilor de securitate.

Statutul parlamentarului este unul special, în sensul că persoana aleasă este fericitul posesor al unui pașaport de culoare neagră, adică a pașaportului diplomatic, or, ca diplomat, o limbă de circulație internațională cunoscută, este de bun augur. De asemenea, nu se cade ca un diplomat să nu-și finalizeze ciclul educațional.

Unele intervenții de la tribuna Parlamentului mă fac să cred că testul de cultură generală și de limba română ar prinde bine. În cadrul dezbaterilor televizate nu prea am vazut să se lovească reciproc cu soluții, ocazie cu care am tras concluzia că acestea nu sunt lesne de accesat.

Patriot sau nu?

Pentru că nu există un test de competențe înainte de a ocupa o funcție de parlamentar, înfiintarea Institutului Parlamentar Român este o modalitate de rezolvare a multor probleme, cunoscându-se faptul că nu există nicio instituție de învățământ care să te specializele în domeniul managementului parlamentrar. Astfel, acest institut va putea susține cursuri, precum: Proceduri parlamentare, Tehnică legislativă, Diplomaţie parlamentară, Istorie parlamentară, Protocol parlamentar, Cooperare parlamentară internaţională, Drept comunitar, Ştiinţe politice, Relaţii internaţionale, Etică şi integritate și Acquis comunitar. Succesul   înregistrat de  către alte  instituţii   similare  de  învăţământ, aflate în subordinea Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor ori a Serviciului Român de Informaţii, oferă speranţa ridicării nivelului demnitarului român, asfel încât procesul legislativ să se încadreze în categoria superlativ.

Aș încheia cu o glumă: pentru că nu există testul de patriotism, ales în mod aleator, candidatul la o funcție înaltă, ar trebui să recite versurile primelor două strofe ale cântecului Treceți batalioane române Carpații, pentru ca nu toți au voce.

O garanție pentru electorat

Promovarea acestor baterii de teste, cu caracter eliminatoriu, nu îngrădește sub nicio formă dreptul de a fi ales, ci propune un sistem de selecție, astfel încât alegerea să fie de bună calitate, limitând, pe cât este posibil, accesul mediocrităților, al persoanelor cu probleme psihologice nepuse sub interdicție, al șantajabililor, al interlopilor, al celor cu probleme ce se circumscriu securității naționale, către zona cea mai înaltă din stat.

Dacă aceste teste reprezintă discriminare, prin extrapolare, toți funcționarii statului sunt discriminați, fiind obligați, pentru ocuparea unei funcții, să se supună unui proces de selectie, fiindu-le încălcat dreptul de a obține ceva, doar pentru simplu motiv că-și doresc.

De remarcat este faptul că nici Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările și completările ulterioare, nu prevede un sistem de selecție anterior candidaturii, riscurile fiind aceleași.

Pentru că peștele de la cap se strică, vă invit la meditarea profundă asupra acestor aspecte, care, puse în practică, mi-ar oferi ocazia să văd România strălucind langă Constelația circumpolară Ursa Mare, așa cum îmi doresc.

În loc de epilog

După Revoluția din decembrie 1989, noua putere politică şi-a exprimat opţiunea pentru statul de drept, declarându-și sprijinul pentru apărarea drepturilor și libertăților individuale ale omului. Astfel, Constituţia adoptată în decembrie 1991, a garantat 28 de drepturi şi libertăţi fundamentale pentru cetăţenii ţării, care au fost preluate, în principal, din conţinutul Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, menționate și în noua Constituție, revizuită în anul 2003.

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, care a fost adoptată de Adunarea Generală a ONU la data de 10 decembrie 1948, stă la baza elaborării Convenţiei Europene a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului, adoptată la 4 noiembrie 1950.

Din anul 1994, România este parte la Convenţia europeană şi se supune jurisdicţiei Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg. Ulterior, România a semnat, în decembrie 2007, Tratatul de la Lisabona care cuprinde, printre altele, și Carta Drepturilor Fundamentale.

Conform Constituției, unul dintre drepturile fundamentale este acela de a fi ales, iar cum Legea nr. 208/2015  privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor nu prevede criterii de selecție, întrucât încalcă, probabil, în opinia legiuitorului, drepturi și libertăți fundamentale, vom merge în continuare pe același drum, cu aceeași speranță de evoluție.