Iosif Stalin voia să transfera Delta Dunării către URSS
Iosif Stalin i-ar fi propus ministrului de Externe al Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord un tratat secret între URSS și regatul britanic. În acest tratat, el cerea ca Delta Dunării și cele trei brațe ale sale să fie date URSS-ului. Înainte de acest moment, sovieticii nu au fost de acord să stabilească exact granița dintre URSS și România.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, atât URSS, cât și Germania erau interesate să controleze gurile Dunării și brațele sale. Generalul român Constantin Sănătescu, care fusese numit de Ion Antonescu să conducă Comisia Română pentru stabilirea graniței dintre URSS și România, a notat acest lucru în jurnalul său.
„Am fost trataţi tot timpul foarte civilizat, însă lucrările mergeau greu de tot din cauza relei credinţe a ruşilor, care nu voiau să respecte înţelesul notei ultimative acceptate de guvernul român. Intenţiile ruse erau să ne îndepărteze complet de la braţul Chiliei, al cărui talveg fusese pe vremuri frontiera dintre cele două state“, relatează cei de la Historia.
O echipă a mers în Delta Dunării pentru a face măsurători legate de adâncimea Brațului Chilia. Deși măsurătorile au arătat că România avea dreptate, nu s-a ajuns la nicio înțelegere, așa că generalul român a refuzat să semneze un document oficial. El a stat la Moscova, Rusia, câteva săptămână, fără să-și poată termina misiunea, conform jurnalului său.
Despre vara anului 1941
Este important de menționat acțiunile Armatei Roșii din vara anului 1941, în zona unde Dunărea se întâlnește cu Marea Neagră. După ce armata română a început să elibereze Basarabia și nordul Bucovinei, sovieticii au ocupat câteva sate din Deltă, cum ar fi Lascăr Catargiu, Pardura și Chilia Veche. Totuși, patru zile mai târziu, armata română a reușit să recâștige aceste sate, conform cărții „Complot împotriva României 1939-1947“, scrisă de Ioan Scurtu și Constantin Hlihor.
După 21 iulie 1941, Divizia 10 Infanterie română a traversat Dunărea, iar trupele sale au intrat în orașele Ismail, Chilia Nouă și Vâlcov. Până pe 26 iulie 1941, au ajuns la Cetatea Albă, ceea ce a însemnat eliberarea sudului Basarabiei. Când sovieticii s-au retras, NKVD-ul (serviciul secret sovietic) a trimis din timp echipe speciale formate din basarabeni și persoane din alte etnii pentru a distruge prin incendii sau explozii diverse clădiri și resurse locale.
Chiar dacă trupele sovietice au fost alungate, administrația română a continuat să se confrunte cu dificultăți. Armata Roșie a creat un „al doilea front” în încercarea de a destabiliza viața economică și socială și de a crea nesiguranță în zonă. NKVD-ul recrutase înainte de război membri din minoritățile etnice, dar și basarabeni care trădaseră sau fuseseră influențați de ideologia comunistă, pentru a provoca aceste probleme. Aceste echipe au fost instruite în cursuri organizate la Chișinău, Odessa, Tiraspol sau Ismail, sub îndrumarea ofițerilor NKVD.
