Agenția de rating Standard & Poor\\\'s Global Ratings și-a menținut la „BBB- / A-3” ratingul pentru datoria suverană a României în monedă străină și locală, pe termen lung, respectiv pe termen scurt, conform unui anunț făcut vineri. Suntem în faţa unei forme de presiune mascată prin ameninţarea cu scăderea ratingului de ţară?
Agenţia a anunţat că amână cu două săptămâni o revizuire a ratingului, deoarece România a facut apel asupra intenţiei agenţiei de rating de a modifica nivelul acestuia de la stabil la negativ.
Faptul ca Standard&Poors a amânat publicarea ratingului este, din punctul meu de vedere, o dovadă în plus că acesta este doar o formă de presiune asupra a ceva ce doresc unii să se întâmple în țară și nu o constatare asupra a ceva ce a funcționat prost şi prin funcționarea defectuoasă conduce la instabilitate economică.
Paradoxal, ratingul e pe riscul datoriilor, capitol la care, România este pe un loc de lăudat, având datorii de 35% din PIB. Devine evident că ne confruntam iar cu o problema care are la bază doar ipocrizie.
Pentru oamenii de rând, chestiunea asta cu agențiile de rating este aşa cum li se spune de către cei care ar trebui să aibă autoritatea sau se prezintă că s-ar pricepe, economişti, analişti financiari, agenţii de consultanţă economică.
Și atunci, omul de rând, ia de bun ce spune specialistul, pentru că omul de rând are încredere că specialistul nu minte, e profesionist, spune adevărul și știe mai bine.
Iar teoretic, potrivit cutumelor economice capitaliste, ratingul acordat de agenții de rating de renume(sunt trei, mari și late, care contează), este un rating care vine în urma unei analize și recomandă sau te atenționează asupra unui grad de risc.
Practic, după anul 2008, ratingul agențiilor de rating Fitch, Moody’s și Standard&Poors nu mai contează pentru investitori.
Pentru ca, mai ales Standard&Poors, care are în spate interese bancare de prim rang ale sistemului bancar american, dăduse rating AAA(adică super safe) pentru băncile americane și instrumentele acestora, deși băncile erau în pragul colapsului. Colaps care a și apărut şi a condus la marea criză economică
De atunci, Standard&Poors și celelalte agenții de rating sunt decredibilizate și numai comuniștii cred ca mai au încredere în ele. Pentru că ratingurile acordate ulterior au fost contrazise de realităţi.
Spre exemplu, ratingul de ţara acordat României de BBB- (stabil) este din anul 2014. Cred că BBB- ăsta a fost contrazis în primul rând de scăderea datoriei publice ca pondere în PIB, de un curs de schimb surprinzător de stabil şi mai ales de creşterea economică şi de creşterea, an de an, a investiţiilor străine.
Dar, sunt folosite pe post de sperietori, de pretext, pentru chestiuni de politica, pentru condiţionarea unor împrumuturi de la FMI sau Banca Mondiala (care păcălesc guverne pe seama acestor rating-uri) prin Africa, prin America de Sud și pe la noi, că deh, ce știe lumea? Şi au oarecare priză la pubic, pentru că nivelul decidenţilor sau opozanţilor acestora este destul de scăzut în a aînşelege cum se mişcă, de fapt, lumea financiară.
Sunt mulți speculanți care se folosesc de ratingul dat de agenții, ca să mai obțină profit(băncile invocă riscul de țara și îți cresc dobânda).
Spre deosebire de speculanţi şi paradoxal chiar cei care, teroretic, ar trebui să ţină cont de ratingul dat de agenţii, investitorii au alt mod de lucru.
Investitorii care doresc sa abordeze o piata de oriunde din lume, fac propriile analize, plătesc consultanți, nu iau ca pelicanii ce spune o agenție de rating. Și asta şi pentru că istoria economică a dovedit faptul că cele mai mari profituri se fac în condiții de risc, nu în condiții de prudența. Dar nu numai pentru asta.
Investitorul studiază piaţa, din perspectiva sa, specifică. Ratingul e o chestiune mult prea generală, iar, mai nou, nici nu mai este credibil, pentru a fi luat în seamă.
Astfel ca acesta este încă un subiect care sa înfierbânte dialogul politicienilor și al propagandistilor de profesie. Și atât.
Iar dacă Standard&Poors ar scădea ratingul(deși nu are nici un motiv și o face doar ca să pună presiune pentru modificarea OUG 114) și băncile ar creste dobânzile crescând marja fixă care conține „riscul de țară”, asta e o problema care se poate reglementa intern, prin legile bancare.
Dacă se dorește!
