O multime de scenarii si calcule s-au vanturat inainte de inceperea operatiunilor militare din Irak, pe vremea cand nimeni nu putea sti cat va dura razboiul si cu ce costuri va fi purtat. Nimeni, cu exceptia expertilor de la Pentagon. Ei au stiut de la bun inceput ca au de executat un plan de lupta cu durata de aproximativ o luna, urmata de alte cinci-sase luni de operatii de pacificare si tranzitie catre o administratie civila. Totul, finantat dintr-un supliment de buget in valoare de aproape 75 de miliarde de dolari, pe care presedintele Bush l-a cerut, iar Congresul l-a aprobat in primele zile ale conflictului.
Daca ne gandim ca fiecare dintre sutele de rachete Tomahawk lansate in timpul luptelor a costat nu mai putin de 600.000 de dolari, bugetul razboiului nu a fost excesiv de mare. El pare urias in raport cu resursele unei tari ca Romania, echivaland cu PIB-ul acesteia pe 20 de luni. Pentru americani insa, cele 74,7 miliarde nu reprezinta decat 3% din totalul bugetului federal si sub 1% din PIB. In fond, razboiul din Irak a fost, in termeni financiari, unul cat se poate de ieftin; prin comparatie, cel din Vietnam a costat 12% din PIB, iar factura celui de-al doilea razboi mondial a echivalat cu 130% din PIB.
Chiar si pentru americanul de rand, povara razboiului din Irak inseamna, in medie, o cheltuiala de 260 de dolari, adica ceva mai putin decat banii pe care un fumator ii da pe tigari timp de un an. La nivelul unei gospodarii americane medii, costul razboiului s-a ridicat la 625 de dolari, dar nu toate familiile au cotizat in mod egal la finantarea interventiei in Irak. Dat fiind sistemul fiscal, fiecare dintre cele mai bogate familii americane, situate in primul procent al piramidei bunastarii, a contribuit cu 13.000 de dolari, in timp ce familiile aflate in randul celei mai sarace cincimi au suportat un cost de doar 33 de dolari.
Din totalul de 74,7 miliarde de dolari alocati de Congres pentru operatiunile militare din Irak s-au cheltuit mai putin de jumatate, circa 30 de miliarde. Restul este destinat acoperirii programelor post-conflict, dar si actiunilor de combatere a terorismului in regiune, care inghit circa 1,5 miliarde de dolari de luna.
Paradoxal ori nu, perioada care urmeaza in evolutia Irakului este cu mult mai incarcata de incertitudini, inclusiv in privinta eforturilor financiare. Daca razboiul a fost planificat si purtat cu precizie electronica, situatia complicata si confuza din acest moment nu se mai supune defel aritmeticii. Este imposibil de anticipat cum va reactiona societatea irakiana la grefa de institutii democratice de tip occidental, cat timp va lua, cat va costa si daca, in fond, se va ajunge sau nu la rezultatul dorit de Washington.
Prima mare necunoscuta este bugetul mentinerii trupelor aliate in Irak. Pentru o prima perioada de cinci luni, costul mediu al intretinerii unui militar american in Irak se ridica la 19.000 de dolari, iar forta de pace planificata pentru acest interval se va situa intre 45.000 si 90.000 de oameni, ceea ce duce prima factura de acest fel la 1-1,8 miliarde de dolari. Cu atat mai putin se poate spune daca pentru urmatorii cinci ani, cat intentioneaza Pentagonul sa-si pastreze trupele in Irak, va fi nevoie mai curand de o forta de 20.000 de militari, cu un cost total de 25 miliarde de dolari, ori de una de 90.000 de militari, ceea ce ar inchide factura finala a ocupatiei la 105 miliarde de dolari.
Moneda locala nu mai exista, firmele de stat s-au pulverizat
Cifre de acelasi ordin antreneaza si calculele privind reconstructia ravasitei economii irakiene si reabilitarea serviciilor publice. Astfel, numai pentru a repune in functiune economia si utilitatile la nivelul, si asa precar, de la sfarsitul anului trecut, este nevoie de o finantare in regim de urgenta de circa 2,5 miliarde de dolari, suma inclusa in bugetul aprobat de Congresul SUA pentru Pentagon. Mai departe insa, potrivit datelor furnizate de diversi analisti independenti, va fi necesar sa se cheltuiasca 30 de miliarde de dolari in urmatorii trei ani pentru ca Irakul
sa-si aduca infrastructura si serviciile publice la standardele existente in 1988, inaintea inceperii pregatirilor pentru invadarea Kuweitului.
Reconstructia economiei este insa cea mai importanta, mai complicata si mai costisitoare operatie dintre toate. La ora actuala, campurile petroliere nu produc decat cantitati simbolice, peste 600 de companii de stat s-au pulverizat o data cu regimul lui Saddam, iar moneda locala a incetat practic sa mai existe. In aceasta vreme, zeci de experti americani cauta sa reconstituie situatia reala a tarii din muntii de documente existente la Ministerul Finantelor, devastat in primele zile de la caderea Bagdadului.
Irakienii ar trebui sa accepte un alt sistem social
Singura certitudine financiara este, deocamdata, datoria statului irakian. Debitele istorice se ridica la 62 miliarde de dolari, dar totalul obligatiilor de plata, care include dobanzi acumulate, reparatii si despagubiri consecutive invadarii Kuweitului etc., insumeaza 361 miliarde de dolari. Ca si cum n-ar fi destul, la aceasta cifra s-ar putea adauga alte vreo 100 de miliarde, la cat este estimat totalul reparatiilor si despagubirilor ce vor fi reclamate Bagdadului dupa conflictul armat din primavara acestui an.
Cel mai probabil, multe dintre datoriile guvernamentale vor fi iertate. Foarte probabil este ca nici toate cererile de reparatii de razboi nu vor fi validate si inca si mai putine vor fi onorate; dupa razboiul din 1991, doar o cincime din sumele cerute cu titlu de despagubire au fost admise ca datorie si, pana azi, platite. Totusi, chiar si in cel mai fericit caz, este greu de presupus ca noul regim irakian va reusi sa reduca volumul total al datoriilor sale cu mult sub 100 de miliarde de dolari. Aceasta, pentru ca majoritatea creditorilor Bagdadului sunt companii straine private si pentru ca, in general, toata lumea este convinsa ca imensele rezerve de titei fac din Irak un debitor solvabil, in ultima instanta.
Ceea ce nu este nici pe departe adevarat. Ca sa-si achite, fie si partial, obligatiile financiare, Irakul trebuie sa-si multiplice productia de petrol de cateva ori. Dar acest lucru este posibil numai pe termen mediu-lung si cu pretul unor investitii de circa 20 miliarde de dolari in fiecare din urmatorii cinci-sapte ani. Iar pentru ca inlaturarea regimului Saddam sa se incheie cu o poveste de afaceri de succes trebuie ca irakienii sa accepte grefa unui alt sistem social-economic. Va fi nevoie cam de doi ani, cu cateva teste-cheie, pentru a ne lamuri: primul an, pentru a afla daca irakienii vor; al doilea, pentru a sti daca ei si pot.
STRUCTURA CHELTUIELILOR GUVERNULUI SUA IN IRAK
(Miliarde dolari)
· 62,6 – Operatii militare,
inclusiv post-conflict si in afara Irakului.
· 5,0 – Ajutoare pentru aliati si tari din zona.
· 4,3 – Consolidarea securitatii
teritoriului american.
· 2,4 – Ajutoare umanitare si
asistenta pentru reconstructia Irakului.
SITUATIA FINANCIARA A IRAKULUI DUPA SADDAM
(Miliarde dolari)
· 361 – Totalul obligatiilor de plata.
· 140 – Necesar de investitii pana in 2010
· 8 – Costuri imediate de reabilitare si operare in industria petroliera, pana la sfarsitul lui 2004.
· 12-24 – Incasari din export de titei, in 2003-2004.
· 30 – Incasari din export de titei, (2005)
· 13 – Consumul anual minim al populatiei, pana la sfarsitul lui 2004.
