Programul de reabilitare a sistemului de irigaţii anunţat de noul ministru al agriculturii readuce în prim-plan situaţia dezastruoasă din agricultura românească, datorată inclusiv tunurilor financiare, date de-a lungul timpului de cei aflaţi la guvernare.
Forfotă mare în ultimele zile la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR). Deşi noul ministru, Daniel Constatntin, s-a aflat pentru câteva zile la Bruxelles, unde s-a întâlnit cu oficiali ai Comisiei Europene, funcţionarii din minister lucrau de zor la strângerea datelor necesare pentru proiectele anunţate de Constantin ca fiind priorităţi ale MADR pentru acest an. Cel mai important proiect este, fără îndoială, cel privind reabilitarea sistemului de irigaţii. „Ne propunem să definim irigaţiile o prioritate şi să fie finanţat un astfel de program din fondurile structurale“, a declarat ministrul agriculturii. El a estimat că, în urma implementării acestui proiect, vor fi irigate peste 800.000 de hectare de teren agricol.
Panamaua Romag‘98
Reabilitarea sistemului de irigaţii, distrus la începutul anilor ‘90, a fost un obiectiv declarat de toate guvernele care s-au succedat ulterior la Palatul Victoria. Dar, din păcate, niciunul dintre proiecte nu a fost finalizat. Dimpotrivă, de toate s-a ales praful. La final, au profitat câţiva din clientela politică a vremii, iar statul s-a ales cu paguba. Este şi cazul celebrului program Romag ‘98, când la guvernare se aflau PNŢCD, PNL, PD (azi PDL) şi PUR (azi PC). Finanţat cu un împrumut extern de 80 de milioane de dolari, garantat de stat şi luat de la o bancă americană, programul prevedea importul din SUA a 95 de pachete agricole complete – sisteme mobile de irigat, tractoare, combine etc., ce urmau a fi concesionate şi ulterior vândute unor fermieri români, asociaţi în acest scop pe suprafeţe de minimum 650 de hectare. Fermierii urmau să achite utilajele în rate semestriale, sub forma de bani şi/sau produse, într-o perioadă de cinci ani. Pentru gestionarea proiectului s-a format societatea mixtă Agroserv SRL: 51% – SNIF şi 49% – TransChem, furnizorul utilajelor. Utilajele, începând cu sistemele mobile de irigat, au început să vină în ţară, Agroserv încheind 65 de contracte cu tot atâtea asociaţii de fermieri. Numai că, fără a avea calitatea necesară, Agroserv a cedat gestiunea proiectului unei societăţi-căpuşă, nou-înfiinţată în acest scop – Transag Production Company, având ca acţionari firma T-Ag Limited, un offshore din Cipru (99,89%), şi 11 cetăţeni americani, fiecare cu un aport la capitalul social de câte… 7 (şapte) dolari, reprezentând 0,00990% din acţiuni. În scurt timp, de program s-a ales praful. Transag a dat vina pe asociaţiile de producători, care nu şi-ar fi plătit la timp ratele, iar producătorii au acuzat Transag că nu şi-a îndeplinit angajamentele. Între timp însă, au ajuns la scadenţă primele rate ale împrumutului extern- circa 15 milioane de dolari, plus dobânzi şi comisioane, pe care le-a achitat garantul, adică Ministerul Finanţelor. În schimb, Transag Production Company a încasat, în avans, peste șase milioane de dolari pentru „management şi consultanţă“.
Profitorii, băieţii deştepţi ai PSD
Ulterior, mai exact la începutul anului 2001, noul ministru al agriculturii, pesedistul Ilie Sârbu, a dispus rezilierea contractelor cu producătorii agricoli şi gruparea tuturor utilajelor în câteva zone controlate de lideri sau apropiaţi ai PSD: Brăila, Giurgiu şi Dolj. Pretextul: prin prestarea de servicii marilor proprietari sau concesionari de terenuri agricole din aceste zone (gen Culiţă Tăraţă, cu Insula Mare a Brăilei) se vor încasa banii necesari pentru returnarea creditului extern. Dar n-a fost să fie (vorba vine), „marii proprietari“ dovedindu-se rău-platnici, astfel că ratele la creditul extern au rămas tot în seama statului. În final, toată angaraua a fost aruncată în „curtea“ AVAS (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului), care urma să recupereze măcar o parte din bani, vânzând la licitaţie utilajele care au mai putut fi recuperate. AVAS ne-a comunicat că a fost recuperată suma de 16,1 milioane dolari. Adică, ceva mai puţin decât valoarea dobânzilor şi a celorlate costuri finale ale creditului iniţial de 80 de milioane de dolari, care a rămas tot în sarcina statului român.
Cert este că, dacă acest program ar fi reuşit, azi, o mare parte din sudul României, şi anume, judeţele Olt, Dolj şi Teleorman, ar fi deţinut instalaţii moderne de irigat pentru întreaga suprafaţă agricolă.
Specialişti cu state vechi în Ministerul Agriculturii ne-au declarat, sub protecţia anonimatului, că se tem ca, nu cumva, noul proiect pentru irigaţii lansat de ministrul Daniel Constantin, fiind finanţat tot din fonduri externe (fie din fondurile structurale, fie dintr-un împrumut de la Banca Mondială), să nu aibă soarta tristă a programului Romag ‘98.
„Ne propunem, pentru prima dată, având în vedere că agricultura este prioritate, să definim irigaţiile ca şi infrastructura, ca şi mediul, o prioritate şi să fie finanţat un astfel de program din fondurile structurale.”
Daniel Constantin, ministrul agriculturii
PAGUBĂ De proiectul Romag ’98 s-a ales praful, iar gaura din bugetul statului depăşeşte 80 de milioane de dolari