Așa cum știm și tot repetăm, anul 2020 a fost un an foarte greu pentru agricultură, cu o secetă de proporții biblice în Bărăgan, Dobrogea, Moldova dar și pe areale mari din Oltenia sau Banat, astfel încât recoltele de cereale păioase de astă vară și acum cele de floarea soarelui și porumb în special, dar nu numai, au fost afectate până la compromitere totală pe suprafețe cumulate de circa 2,8-3 milioane de ha după informațile oficiale de până acum, suprafețe care în final vor fi certificate prin procesele verbale de calamitate.

În fața evidenței catastrofice, ministerul agriculturii în frunte cu cel mai înalt oficial, dar fără a fi și cel mai de seamă din păcate, domnul Oros, dublat de o echipă unită în gânduri și explicații fără conținut, reprezentată de secretarii de stat, acompaniată de persoane obediente în fața noii conduceri din sectorul agricol, unii dintre ei fiind chiar  fermieri, au pornit un război de comunicare prin care singurii vinovați în fața dezastrului climatic sunt bineînțeles cei ….. afectați.

Acest război comunicațional a fost purtat după toate regulile scrise și nescrise, unele dintre acestea cu origini în vechile concepte de propagandă ale socialismului francez, care au fost ulterior izvorul adăpării pentru practicile cominterniste și care susțineau că distrugerea imaginii ,,dusmanului de clasă” în ochii maselor se făcea prin aplicarea unei metodologii bazată pe  omisiune, minciună și acuzație.

 De aceea pentru doborărea ,,chiaburului” de fermier și a pretențiilor lui ,,reacționare” s-au lansat propagandistic două concepte de compromitere, respectiv asigurările agricole și irigațiile. Despre ele am mai vorbit, fiind poate printre puținii care am încercat să demonstrez această manipulare greu de calificat , practicată de ministerul agriculturii în mod oficial, inclusiv prin instituții subordonate.   

Dar așa cum susțin mereu, eu lucrez cu materialul clientului și de aceea ne întoarcem în timp, la începutul acestui an, când ANIF (Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare) dădea un comunicat preluat de presă, arătându-se următoarele – ,,Suprafata totala pregatita pentru contractare si irigatii, pana la aceasta data, este de 1,4 milioane hectare, fiind deservita de 1.800 km de canale si amplasata pe 27 de judete. ANIF a incheiat, prin filialele teritoriale, pana in prezent, 556 contracte, din care 503 multianuale si 53 sezoniere, pentru o suprafata totala de 724.447 ha. (Agrostandard și Financial Intelligence| 24 January, 2020).

La jumătatea lui august , același ANIF dădea comunicatul următor – ,,Agenția Națională de Imbunătățiri Funciare anunță că, în anul 2020, s-au irigat peste 1 milion de hectare. Astfel, până la data de 14 august 2020, au fost irigate, cumulat, 1.006.435 ha, din care udarea I – 418.373 ha, 2.572 km de canale au fost umplute cu apă, iar suprafața ce poate fi deservită ca urmare a umplerii canalelor este de 763.791 ha. 

Având în vedere lipsa precipitațiilor și creșterea deficitului de apă din sol din acest an agricol, ANIF invită, în continuare, toți fermierii care încă nu au încheiat contracte pentru livrarea apei să facă demersuri în acest sens. Până la această dată fermierii au incheiat contracte cu ANIF pentru o suprafață de 918.303 ha.( Comunicat ANIF 14 august 2020

Deci în ianuarie 2020, ANIF comunica că are pregătite pentru irigații 1,4 milioane de ha deservite de 1800 km canale, iar după 8 luni, în 14 august 2020 după același ANIF, suprafața irigabilă intra la apă și scădea la jumătate, adică deservite puteau fi doar 763.791 ha, dar cu o lungime a canalelor crescută (să spunem umflată ? ) cu 700 km față de ianuarie, adică un total de 2572 km canale. 

Să (ne) mai întrebăm dacă toate reabilitările acelea ,,patriotice” cu secretari de stat pe marginea canalelor întâmpinând valurile înspumate ale apei dătătoare de viață  pentru culturile agricole ale patriei dragi, au ajutat la atingerea suprafeței irigabile din august care și așa era doar la jumătate față de cea din ianuarie ?  Adică dacă nu se faceau acele reabilitări, suprafața potențial irigabilă era mai mică de 700.000 ha ?

Oare domnul Oros, ministrul nostru, al tuturor agricultorilor, când îi însuflețea pe fermieri astă primăvară să meargă să contracteze și să irige câmpiile roditoare ale patriei, știa că spune o minciună, fiindcă prezentarea deformată a realității asta înseamnă ? Sau și dânsul era mințit ca și noi ?

Cum era atunci când domnia sa, dublat colegii de ,,grea suferință” din conducerea ministerului, ieșea pe toate canalele media și înfiera fermierii, acuzându-i subliminal de ,,delăsare, prostie sau nemernicie” fiindcă nu voiau să irige aceste mari suprafețe agricole (dar in realitate 50% din acestea erau doar pe hârtie din ce înțelegem din comunicate) și preferau să stea ca ,,cerșetorii” să primească pomană sub formă de despăgubiri prin mărinimia ministerului și cu binecuvântarea Guvernului? 

Dar să ne uităm și la alte cifre interesante, cum ar fi de exemplu în comunicatul din luna august, unde se menționează ca ,, suprafața ce poate fi deservită ca urmare a umplerii canalelor este de 763.791 ha.”, dar ,,fermierii au incheiat contracte cu ANIF pentru o suprafață de 918.303 ha.”, adică mai popular spus, ANIF vrea să ne convingă că fermierii au fost atât de entuziasmați de irigații, încât au contractat peste 150.000 ha în plus, cu toate că ANIF nu putea asigura apa pentru aceste suprafețe ! 

Culmea este că acest spirit de raportare fără logică se menține și în luna septembrie când se arată că suprafața contractată a fi irigată este de 923.000 ha, iar posibil a fi deservită este de doar 772.000 ha. Tare cred că dacă vor fi întrebați cei de la ANIF, ni se v-a răspunde că ,,dorința fierbinte și de nestăvălit” a fermierilor de a face contracte și pentru zonele care nu puteau fi irigate a făcut acest lucru posibil. Nu este de noaptea minții ???

Sau poate aceste cifre trebuiau să susțină îndemnurile ministeriale de a se iriga cât mai mult, chiar dacă acest lucru nu era posibil, așa cum comuniștii pe vremuri cereau să se producă mai mult, indiferent cât costa !

Analizând în continuare cifrele comunicatului din august, ne sare în ochi afirmația că s-au irigat cumulat peste 1 milion de ha, din care udarea întâi a fost pe 418.000 ha, iar în septembrie udarea 1 a fost realizată pe 481.000 ha, adică circa 70.000 ha în plus. Teoretic o explicație ar fi, sub forma unor udări de aprovizionare pentru culturile următoare, dar practica de pe teren este diferită și aici am în vedere faptul că aceste contracte sunt încheiate sub formă cadru din primăvară privitor la culturi, suprafețe și norme de udare, iar raportările ulterioare sunt aproximative, lucru care se constată chiar din comunicatele ANIF, dacă ne uităm la suprafețele contractate efectiv și care sunt de peste 900.000 ha (ha efectiv contractate, fără cumularea udărilor), iar suprafețele irigate la udarea I sunt de sub 450.000 ha, adică s-a irigat jumătate din contractat.

Adică în traducere pentru cei mulți și care poate nu se pricep la agricultură, comunicatul ANIF din august trebuie înțeles astfel :

  • suprafață care era amenajată și putea fi irigată –  763.791 ha
  • suprafață contractată a fi irigată fără cumulare număr udări – 918.303 ha
  • suprafață irigată efectiv fără cumulare număr udări – 418.373 ha
  • suprafața irigată prin cumularea tuturor udărilor – 1.006.435 ha adică reprezintă suprafața de la aliniatul anterior, unde pe o parte din aceasta suprafață sau făcut mai multe udări. Exemplu : un ha udat de 3 ori, apare aici ca 3 ha, față de poziția anterioară unde apare doar un ha.
  • suprafața irigată la udarea I crește în septembrie față de august cu circa 70.000 ha.

În aceste condiții ne punem și punem următoarele întrebări, pentru a fi siguri că se înțelege nelămurirea exprimată prin prezentul material, respectiv :

  • de ce s-au contractat cu circa 150.000 ha peste suprafața care era amenajată pentru irigat, dacă există evidențe stricte cu suprafețele pretabile a se iriga ?
  • de ce fermierii au udat doar circa 60% din suprafețele contractate ? Oare în spatele acestor diferențe sunt cumva explicații financiare, cum ar fi subvenționarea apei ? Sau stă nevoia justificării bugetului ANIF și așa destul de impresionant?
  • dacă cei de la ANIF au evidențe atât de bune încât au reușit să cuantifice faptul că în a doua jumătate a lunii august s-a mai aplicat prima udare pe 70.000 ha, adică au reușit să identifice eventualele culturi de toamnă care ar urma să fie semănate în viitor în două săptămâni, de ce nu au reușit să corecteze suprafețele contractate în plus în 8 luni de zile ? Chiar să credem că un fermier s-ar fi dus să facă noi acte adiționale sau contracte pentru noile culturi când oricum nu îl întreabă nimeni real pe teren pentru ce și cum a irigat ?

În concluzie este timpul să înțelegem că cifrele prezentate de ANIF prezintă suficiente semne de întrebare legate de modul de evidențiere a situației suprafețelor irigate și se poate afirma că au toate ingredientele de tipul omisiunii și minciunii, iar ministerul a făcut restul, adică acuzațiile la adresa fermierilor. 

Deci este timpul să se spună clar și poate vor înțelege și oficialii de la agricultură că în realitate România a avut circa 3 milioane de ha afectate sever sau total de secetă iar suprafața irigată a fost doar de 0,4 milioane de ha, iar această suprafață irigată este și ea sub semnul întrebării din punct de vedere al corectitudinii, deoarece ANIF la ora actuală nu are nici metodologie și nici posibilități tehnice de a cuantifica exact aceste cifre, iar în acest caz diferențele pot fi de zeci de ha sau zeci de mii de ha, ceea ce nu este același lucru.

Mai mult ANIF a mințit în privința suprafețelor pregătite a fi irigate și comunicate în ianuarie, tocmai pentru a-si acoperi necesitatea unor bugete și salarii babane, iar cînd au văzut că situația devine gravă și oficialii din minister folosesc cifrele în acuzații la adresa fermierilor le-au modificat, diferențele fiind de peste 700.000 ha, ceea ce este strigător la cer.

Cred că domnul ministru Oros are obligația de a face un audit la ANIF pentru a se deslușii realitatea contractării și derulării activității de irigare în acest an. Dar în același timp îi recomand fără a avea regrete, să destituie conducerea ANIF (dacă îl va lăsa și partidul), chiar înainte de a face auditul, deoarece comunicatele prezentate mai sus, sunt suficiente în a înțelege modul de dezinformare grav asupra realității. 

Mai mult îmi place să cred că modul total neprofesionist și nedemn în care domnia sa a acuzat fermierii că nu doresc să se asigure sau nu doresc să irige și ar fi putut, este doar o regretabilă eroare pentru care își va cere scuze public împreună cu echipa sa, dar totuși tare cred că sunt așteptări deșarte.

Iar dacă totuși domnii de la ANIF chiar și acum în fața evidenței nu vor să recunoască erorile făcute (ca să fiu elegant în vorbire), să spună și vom continua prezentarea de informații care vor arăta modul real cum s-au făcut contractările, realitatea despre modalitățile de contabilizare a apei folosite de OUAI sau fermierii independenți și multe altele.

Oare chiar putem crede că acești specialiști din ANIF împreună cu cei din minister, vor fi capabili să administreze un program de peste 5 miliarde de euro pentru refacerea sistemului de irigații ? Hai să fim un pic serioși.