Personalitate complexă și mereu activă, Irina nu putea lipsi din Top Capital 100 Femei de succes. Mai jos puteți citi interviul pe care Irina ni l-a acordat recent.

Capital: – Care au fost cele mai importante proiecte implementate în ultimul an? Ce proiecte aveți pentru acest an?

Irina Margareta Nistor: – În cel al pandemiei? Am contribuit la un nou Festival Sci-Fi &Fantasy, al lui Darius Hupov, la Dumbrăvița, lângă Timișoara : The Galactic Imaginarium, am continuat colaborarea la festivaluri la care eram deja în echipă: Festivalul de Film şi Istorii de la Râşnov, TIFF, cu Nespresso Talents și un Cineconcert, SFR-Iasi… și am reuşit să duc on-line Fest de psihanaliză şi film la Cluj  (după ediții live la Bucureşti şi Iași), şi, în sfârşit, am ajuns la Lyon, ca să scriu despre Fest Lumiere!

C: – Care au fost cele mai mari provocări pe le-ați avut de-a lungul carierei și cum le-ați rezolvat?

I.M.N.: – 1999, Marea eclipsă de Soare, schimbare de destin pentru cei dependenţi stelar! Fix pe 15 august am fost concediată din TVR, după 16 ani, cu o hârtie prin care semnam că eu vreau să plec (altfel nu primeam cele 12 lefuri și ajutorul de şomaj), ca să nu-i dau în judecată, că se lipseau de mine, că deja aveam…42 de ani.   Discriminare, frate! Culmea, aproape 20 de ani mai târziu eram mai prezenta ca niciodată pe micul şi marele ecran, ba chiar şi pe scenă, pt TedX-uri, master-class, și piese de teatru.

Anul 2000 a fost un coşmar, nu găseam de lucru, doar colaborări de traduceri de carte, extrem de prost plătite, se temeau să mă angajeze să nu le iau locul din pricina notorietăţii (deşi nici prin cap nu-mi trecea, funcţiile şi politica sunt din alt film pentru mine), prin urmare meditaţiile au fost singura salvare. După încă un an am devenit freelancer, prin urmare a fost tot răul spre bine, şi cariera mi s-a diversificat, am scăpat de şefi pentru tot restul vieţii şi de un program fix, când vreau eu pot munci şi 72 de ore , fără pauză, dar e greu când eşti în ochiul furtunii. Nu mai ai o privire de ansamblu, şi e uşor să-ţi pierzi speranţa. Şi e cel mai grav lucru care ţi se poate întâmpla.

Şi apoi în 2010, am încercat la toate televiziunile să fac o emisiune Ecranul şi Divanul, aveam şi un episod-pilot, în care eu radiografiam filmul: „ Războiul Regelui ” şi un mare psihanalist îl comenta din punctul de vedere al lui Freud! A speriat ideea sau era prea de nişă intelectuală!? Dar aşa am aflat că e un Festival la Londra de Psihanaliză şi Film. În ultimul moment, cu sprijinul ICR Londra am reuşit să particip şi să-l import în România, cu cel care-l anima, psihanalistul englez de origine italiană Andrea Sabbadini, care ne-a onorat cu prezenţa la ediţiile de la Bucureşti şi Iaşi.

Mai mult, tot acolo filma evenimentul o tânără regizoare româncă, stabilită în Anglia. Povestind prietenilor că m-a auzit punând o întrebare (de reţinut: să nu fiţi timizi la sesiunile Q&A) mi-a recunoscut vocea şi i-a trezit nostalgii de când traduceam pe video. Cineva i-a sugerat să facă un film. Mi-a trimis un mail, (pe care nu l-am cititcând trebuia, între timp m-am disciplinat), am fost de acord, au urmat 3 ani de interviuri și s-a făcut o docu-drama, în care mă joacă Ana-Maria Moldovan de la Teatrul Odeon, dar am şi vocea şi prezența de povestitor.

”Chuck Norris vs Communism” a avut premieră la Sundance în 2015, apoi am fost invitată la Universităţi americane să povestesc despre cum cum te poate alina filmul ilegal în momentele de dictatură, am ajuns la LA, la Berlin , în sălile unde se ţine Berlinala, în Spania, în Marea Britanie, şi e în continuare în lume pe Netflix şi pe HBO-GO, a rulat pe Arte, în ţările de limbă franceză şi germana, a fost psihanalizat la Londra, şi continuă să fie văzut, cu lungi sesiuni de Q&A, în România. Ceea ce a părut o înfrângere inițial, s-a transfomat în 2 mari reuşite spre binele neuitării!

C: – Care este rețeta succesului pentru instituția din care faceți parte?

I.M.N.: – Exclusiv pasiunea nețărmurită, în tot ceea ce fac! Nu obosesc şi nu mă plictisesc, pt că e mereu altceva, dorm puţin, şi nu mă satur să aflu cât mai multe, şi să le ţes (avantajul vârstei şi al experienţei, pentru că legăturile de idei dau culoare), cu mare grijă, fascinată de semnele sau multiplele sincronicităţi din viaţa mea. Ideal ca să nu-mi pierd nădejdea că există ceva Dincolo, de unde vin inspiraţia şi ocrotirea.

C: – Cum arată programul dumneavoastră zilnic?

I.M.N.: – Nu există 2 zile la fel. Singurele constante sunt dușul, hrănitul lui Ritz (motanul ) lui şi Daisy (căţeluşă), uitatul la TV5, la Tele Matin şi, seara, la Ştiri (la cele fără parti-pris-uri). Între 4 iulie -4 august 2021, în care am inclus şi Cannes şi Tiff, am văzut 100 de filme la cinema, am scris zeci de articole, am făcut emisiunea radio săptămânală Vocea Filmelor (care există de 17 ani), am avut intervenţii radio-tv, am tradus o piesă de teatru, am avut un master-class despre propagandă în cinema la DevaRa, alături de Emanuel Pârvu şi Adrian Cioroianu, am dat şi luat interviuri, am făcut mesaje video pt diverse evenimente și cauze – care merită –   am citit la Chinteni, pentru copii, din  BookTruck, o bibliotecă pe roți, pentru mediul rural, am dat glas în CineConcerte memoriilor Regelelui Mihai, sau am însoţit cu vocea România Etnografică ori Studentul din Praga din 1913, plus o tăiere de moţ, o nuntă şi un botez, ca musafir, şi gazda la mine pe terasă, la cafe-frappe…

C: –  Care sunt cele mai importante realizări pe care le-ați avut în ultima perioadă?

I.M.N.: – Ofiţer al Artelor şi literelor din partea Republicii Franceze, decoraţia din partea lui Raed Arafat pentru Proiectele cu Fundaţia Vodafone, unde sunt de câţiva ani și Preşedinte Onorific, pentru că prin puterea exemplului, se fac fapte bune. ”Copacul Dorinţelor: Amintiri din Copilărie”, o peliculă în scopuri caritabile, în care am un cameo, un rolişor, regizată de Andrei Huțuleac, și care a avut succes la TIFF. Premiera a fost pe 22 oct 2021.

C: – Care sunt cele mai importante provocări pe care le-a adus criza medicală în activitatea dumneavoastră și cum v-ați adaptat activitatea?

I.M.N.: – Doar că n-am mai putut merge la cinema, ceea ce a fost o durere fizică şi înlăcrimată. În res,t Zoom-ul să trăiască şi Skype-ul, deşi, nimic nu se compara cu niștre standing ovations ori aplauze entuziaste! Am suferit că nu aveam cum să mă mai machiez pentru emisie, mâna specialistelor mi-a lipsit teribil. În rest, poate că au fost mai multe colaborări ca de obicei, plus liste de recomandări de filme. E minunat să te simţi călăuză!

C: –  Aveți hobbyuri care ar putea fi evidențiate?

I.M.N.: – Pisicile, muzeele mai stranii, concertele simfonice, florile (dar nu să le îngrijesc), călătorile de care am fost văduvita de comunişti, primii 32 de ani din viaţă. Cafeaua şi iuţeala!

C: –  Care credeți că este rețeta succesului pentru a ajunge o femeie de succes?

I.M.N.: – Mult noroc, perseverenţă, seriozitate şi din nou patima pentru meseria aleasă, de care să nu te saturi niciodată, respectul față de fani, şi, pe cât se poate, ignorarea celor care te ponegresc.

C: – Cum v-ați caracteriza într-o singură frază?

I.M.N.: – Îndrăgostită de a 7-a arta, subiectivă şi ranchiunoasă, afurisită şi, uneori, paranormală!

C: – Ne puteți indica un dicton care să vă definească?

I.M.N.: – Acelaşi care a apărut şi pe plicul cu timbru şi chipul meu: Filmul la nevoie se cunoaşte.