Angajatorii europeni se confruntă nu numai cu valul recesiunii economice pornit de pe coastele Americii de Nord, ci şi cu tensiunile regionale de pe piaţa muncii. Până în 2030, se aşteaptă ca numărul angajaţilor să scadă cu 20 de milioane. Studiile reflectă o stagnare a angajărilor în toate ţările UE. Doar România face excepţie.
Dacă rata de ocupare va rămâne la cotele actuale (63%), îmbătrânirea populaţiei va duce la descreşterea pieţei muncii din UE cu 30 de milioane de persoane până la jumătatea secolului. Anticipările se bazează pe date demografice verificate. De la 21,6% în 1950, ponderea europenilor în ansamblul populaţiei lumii a scăzut la 12% la începutul acestui mileniu. În 2050, europenii vor reprezenta numai 7% din totalul locuitorilor planetei. Ponderea asiaticilor, în schimb, a crescut de la 56% în 1950, la 60,8% în anul 2000. Schimbările cantitative se vor reflecta în dinamica pieţei forţei de muncă. Pentru următorii 15 ani, se estimează în studiul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative (MIRA), principalele fluxuri migratoare se vor canaliza pe trei mari direcţii:
• migraţia către Statele Unite ale Americii şi Canada, provenind în principal din America Latină, America Centrală şi Asia;
• migraţia către Europa, în principal având ca surse Africa de Nord, Orientul Mijlociu, Asia şi Eurasia;
• fluxuri migratoare între ţările în curs de dezvoltare (de regulă, dinspre cele mai puţin dezvoltate spre cele mai avansate), care privesc regiunea Americii de Sud, Africa Subsahariană, Orientul Mijlociu, Asia şi regiunea Pacificului, fostele ţări comuniste.
România, deşi a intrat recent în „mişcările de trupe“ de pe piaţa internaţională a muncii, dă mari bătăi de cap tuturor. În primul rând, angajatorilor. Deschiderea frontierelor către ţările UE a golit piaţa muncitorilor din România. „La nivel de top management, talent este destul pe piaţă“, apreciază Radu Panait, vicepreşedinte resurse umane la Ursus Breweries. „El trebuie doar provocat pentru a schimba locul de muncă. Despre criză se poate vorbi la nivelul posturilor pentru muncitori calificaţi. În cazul acestora, salariul a devenit singura modalitate de a-i stabiliza.“
Diferenţele dintre salariile din România şi cele din ţările dezvoltate ale UE sunt însă uriaşe. „Credeţi că bursa locurilor de muncă organizată la Roma a avut vreun rezultat?“, întreabă retoric Roxana Prodan, director Rom Manpower şi preşedinta ACORD, asociaţie patronală care reuneşte 56 de firme de recrutare şi plasare a forţei de muncă în străinătate. „Cum credeau oficialii români că vor convinge românii care câştigă pe lună, în medie, o mie de euro în Italia, sumă la care se adaugă şi pachete cu beneficii, să vină înapoi în România, pentru doar jumătate din valoarea acestei sume?“ Altele ar trebui să fie strategiile guvernamentale în opinia interlocutoarei noastre: „Ţările cu resurse umane disponibile vor fi cele asiatice, cu toate dificultăţile de adaptare între culturi foarte diferite.“
Spania şi Italia, cele mai mici intenţii de angajare
În mod paradoxal, ministrul Muncii, Paul Păcuraru, a redus cota de permise de muncă pentru imigranţi în acest an. Confederaţia Naţională a Patronatului Român a reacţionat, inclusiv împotriva procedurilor extrem de birocratice impuse de MIRA pentru eliberarea permiselor de muncă necesare lucrătorilor străini veniţi în România. Şi totuşi, din cota de 12.000 de permise, anul trecut au fost eliberate aproximativ 5.000 de autorizaţii de muncă pentru muncitori din spaţiul extracomunitar. Cele mai multe autorizaţii au fost acordate lucrătorilor proveniţi din China, Republica Moldova şi Turcia. Oficiul Român pentru Imigrări (ORI) a emis în acest an 1.461 de autorizaţii de muncă pentru cetăţenii din afara UE. „Domeniile pentru care au fost emise cele mai multe autorizaţii sunt construcţiile, confecţiile, serviciile, comerţul, băncile, producţia şi jocurile de noroc. Zonele geografice în care sunt angajaţi cei mai mulţi lucrători străini sunt Bucureşti şi Ilfov (peste 60% din autorizaţiile de muncă emise), Iaşi, Bacău, Constanţa, Tulcea, Galaţi, Bihor. Profilul muncitorilor străini: studii medii sau necalificaţi, sex masculin peste 80%“, ne informează succint Mihaela Martescu, purtător de cuvânt al ORI.
„Intrările“ se potrivesc oarecum cu previziunile de angajare pentru semestrul doi al acestui an, sintetizate în studiul Manpower privind perspectivele angajării de forţă de muncă în România. „Cea mai mare valoare a previziunii nete de angajare, de 54%, a fost raportată de angajatorii din industria construcţiilor. Angajatorii din finanţe, asigurări, servicii imobiliare şi de afaceri raportează şi ei un necesar de 38%“, spune Camelia Stănculescu, director general al Manpower România. Necesarul de forţă de muncă previzionat de angajatorii români întrece toate procentele exprimate de ţările EMEA (Europa, Orientul Mijlociu şi Africa). Din cele 32 de ţări participante la studiu, doar Singapore ne depăşeşte (60% previziune netă de angajare pentru trimestrul doi al anului).
Majoritatea angajatorilor din Europa şi America sunt rezervaţi asupra posibilităţii de creştere a numărului de angajări în următorul trimestru. Doar austriecii şi francezii raportează planuri timide de angajare. Ţările „tradiţionale“ de migrare a românilor – Spania şi Italia – înregistrează cele mai mici intenţii de angajare. Tendinţe mai mari anunţă Grecia şi Polonia, ceea ce ar putea schimba, în acest an, fluxul migraţiei forţei de muncă din România. Doina Ionescu, recrutor la Eurolife Consulting, apreciază că Irlanda, Grecia şi Cipru vor fi ţările spre care se vor orienta românii cel mai mult. „Solicitările pentru angajare în străinătate sunt în continuă creştere, consideră Doina Ionescu. Domeniul medical, în Irlanda, şi cel hotelier, în Grecia şi Cipru, sunt cele pentru care facem acum recrutări masive“.
Liliana Bogdan, directoarea care se ocupă cu protecţia drepturilor românilor care lucrează în străinătate, din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM), atenţionează asupra creşterii incidenţei problemelor apărute în contractele de lucru din Marea Britanie. O situaţie deosebită se înregistrează şi în Cipru, nu atât ca număr de sesizări, deşi nici acesta nu este neglijabil, având în vedere că în 2007 erau înregistraţi legal aproximativ 5.000 de lucrători români, reprezentând aproximativ 1,5% din populaţia activă din insulă, cât prin faptul că anumiţi agenţi de ocupare care mediază pe acest spaţiu apar constant în reclamaţiile lucrătorilor români. „Principalele nemulţumiri se referă la refuzul angajatorilor ciprioţi de a le încheia contracte de muncă şi de a-i înregistra la sistemul de securitate socială, schimbarea locului şi naturii muncii, în sensul nerespectării clauzelor specificate în ofertele de muncă prezentate în România“, detaliază Liliana Bogdan. Numărul reclamaţiilor lucrătorilor români din Italia, Spania sau Germania s-a diminuat mult, dar se anticipează că în aceste ţări vor fi tot mai puţine probleme, date fiind perspectivele extrem de mici de angajare anticipate în studiul Manpower.
Globalizarea afacerilor oferă acum alte oportunităţi pentru dezvoltarea carierei. Pieţele muncii din Asia Pacific devin tot mai active. Angajatorii din Singapore, India, Hong Kong raportează cele mai optimiste previziuni în studiul Manpower.
«Acum 10-15 ani, era criză adevărată de talente! Problema nu ţine de cantitatea de candidaţi, ci de adaptarea noastră la realităţile din ţară şi din lume.»
Radu Panait, vicepreşedinte resurse umane, Ursus Breweries
«Românii, polonezii şi grecii sunt cei mai optimişti cu privire la creşterea numărului de angajări. Optimismul irlandezilor şi spaniolilor a scăzut.»
Camelia Stănculescu, director general, Manpower România
«Plecarea românilor va continua atâta timp cât nu doar salariile vor fi mai atrăgătoare, ci şi calitatea vieţii.»
Roxana Prodan, preşedinte ACORD
Sfatul specialistului
Atentie la ofertele de lucru din strainatate!
Liliana Bogdan, director Direcţia protecţie drepturi catăţeni români care lucrează în străinătate, ANOFM
Peste 150 de petiţii şi sesizări am primit anul trecut. Numărul a scăzut anul acesta. Până acum, am înregistrat doar 20 de reclamaţii. Scăderea s-a văzut în special în zonele preferate de lucrătorii români, respectiv Spania şi Germania. În schimb, au început să fie înregistrate sesizări din partea cetăţenilor români care au ales Marea Britanie ca destinaţie de muncă.
În primul an de la aderarea României la UE, 22.475 de români au obţinut accesul pe piaţa muncii din Marea Britanie. Aproximativ 45% din aceştia şi-au exercitat dreptul de şedere în vederea desfăşurării de activităţi pe cont propriu (self-employment). Mulţi dintre cei plecaţi reclamă activitatea unor agenţi de ocupare privaţi care exploatează regimul restrictiv aplicat de această ţară lucrătorilor români, alegând diferite metode, respectiv recrutare şi plasare în industria îngrijirii personale, sub pretextul oferirii unor servicii de formare profesională. Legislaţia britanică permite cetăţenilor români care urmează cursuri de formare profesională organizate de furnizorii autorizaţi din Marea Britanie să lucreze în regim full-time pe durata cursurilor.
Trebuie ştiut faptul că plasarea la angajatori are loc în patru-cinci săptămâni de la data începerii cursurilor, întrucât termenul mediu de procesare a cererilor pentru obţinerea certificatului de înregistrare de către Agenţia pentru Imigraţie şi Frontiere este de 20 de zile lucrătoare. Neluând în calcul aceşti factori şi neîncheindu-se contracte de mediere, cei mai mulţi români se văd nevoiţi să accepte condiţiile impuse de angajatori atât în ceea ce priveşte timpul de aşteptare, cât şi tipul locului de muncă oferit. Se ajunge astfel ca unele persoane să fie respinse de mai multe ori şi să fie nevoite să aştepte obţinerea unui loc de muncă, deşi au trecut procedurile de selecţie organizate în România.
Capital – Editia nr.12, data 26 martie 2008
