Burse care trec în doar câteva minute de pe roşu pe verde şi invers, ratinguri scăzute, criza datoriilor, vacanţe întrerupte de mai marii şefi ai lumii şi revolte de stradă în Marea Britanie, asta vedem de dimineaţa până seara pe TV. Cine e de vină, ce trebuie făcut, vine criza 2.0 sau nu? Vom avea parte de o criză în V sau W?
Am ales să scriu despre o cu totul altă problemă. Plecând de la evenimentele din Marea Britanie mi-am adus aminte de Iron Lady (d-na de fier). Margaret Thatcher a dat dovadă în anii 80 că este o femeie cu un caracter puternic şi a dat dovadă că îşi poate duce planurile până la capăt.
Promovând libera iniţiativă privată, a reuşit să stopeze veşnicele intervenţii ale guvernelor în economie, a privatizat o parte din întreprinderile de stat şi a vândut serviciile şi micile întreprinderi arendaşilor. Asta, în ciuda criticiilor aduse de adversarii politici, care vedeau măsurile ei ca fiind nepopulare, mai ales reducerea cheltuielilor statului cu serviciile sociale, cu sănătatea şi cu educaţia.
Este adevărat şi faptul că pe termen scurt şomajul în Regatul Unit s-a dublat, însă, pe termen mediu şi lung, acţiunile d-nei Thatcher au dus la scăderea inflaţiei şi o creştere a randamentului.
Anul de glorie al primului premier din rândul sexului slab a fost 1984, atunci când Iron Lady a dat dovadă de forţă şi nu a negociat cu minerii care au stat în grevă pe o perioadă de câteva luni, ceea ce a făcut o gaură mare în bugetul Angliei. Astfel Margaret Thatcher a rămas în istorie ca emblema unor reforme care au dat roade pe termen mediu şi lung, chiar dacă au fost contestate în perioada implementării.
Revenind însă la titlul articolului, mă gândeam dacă în România avem o Margaret Thatcher sau nu.
Cel mai probabil că nu, dar după rezultatele obţinute în ultimele luni de Anca Boagiu, care nu demult (iunie 2011) se compara cu vrăjitoarea Samantha şi spunea că a făcut mai mult decât aceasta în cele nouă luni de mandat, cred că este cel mai demn ministru din ultimii 10 ani pentru a încerca măcar să creionez o paralelă cu adevărata Iron Lady.
Niciodată nu am crezut că voi ajunge să scriu de bine despre un ministru al transporturilor în situaţia în care suntem repetenţi la capitalolul infrastructură. Dar iată că Anca Boagiu dă dovadă că este cel mai bun ministru al transporturilor din ultimii 10 ani. De ce spun acest lucru?
1.La prima întâlnire informală cu presa din postura de ministru al transporturilor, Anca Boagiu mi-a lăsat impresia că vrea să arate că este o femeie dură, că promite mult, dar nu va face mare lucru. Nu m-am înşelat în prima privinţă, întrucât a arătat-o în doar câteva luni, atunci când i-a trimis pe francezii de la Colas să facă autostrăzi în altă parte, nu în România. A demonstrat-o din nou când i-a înfruntat pe "regii asfaltului" şi i-a convins să renunţe la cererile aberante dacă vor să continue lucrările la autostrada Moara Vlăsiei-Ploieşti. Cei care au habar ştiu că regii asfaltului fac legea în domeniul infrastructurii de transport din România.
2.A reuşit să introducă standarde de cost la lucrările de infrastructură, lucru pe care predecesorii ei l-au ignorat cu desăvârşire, chiar dacă unii încep să "latre" că Anca Boagiu doar taie panglici la proiectele începute de ei.
3.I-a presat pe cei de la Astaldi să termine cel puţin jumătate din lucrările la tronsonul de autostradă de la Medgidia la Constanţa pentru a putea circula pe o singură bandă pe sens până pe litoralul românesc. Mulţi au criticat şi o să continue să o facă arătând că Autostrada Soarelui trebuia să fie gata de câţiva ani buni. Este adevărat, dar de promisiuni şi de critici românii sunt sătui, vor şi fapte, iar asta într-adevăr se vede.
3’.Să aduc şi unele clarificări. Am ales să-i dau o bilă albă, în stilul lui Robert Turcescu, pentru Autostrada Soarelui nu pentru faptul că a dat în folosinţă jumătate de autostradă şi centura Constanţei ci pentru că înainte cu o zi de inagurare, mai exact joi, 28 iulie, Anca Boagiu a făcut un tur de forţă. După ce la prima oră a dimineţii a plecat să verifice lucrările la Autostrada de la Arad la Timişoara a avut forţa să efectueze o vizită şi la Constanţa pentru a vedea cum decurg lucrările la centura Constanţei pentru inagurarea ce urma să fie făcută a doua zi. Este de apreciat acest lucru în situaţia în care tot acest parcurs l-a făcut cu maşina şi nu cu elicopterul, cum făcea predecesorul ei, dl Radu Berceanu.
4.Profesionalismul Ancăi Boagiu a fost recunoscut chiar şi de Adrian Năstase, care într-o emisiune televizată a spus, referitor la formarea unui nou guvern, că "La un moment dat, aş fi spus Anca Boagiu dar, în ultima vreme, a evoluat foarte mult pe o linie antagonică şi super politizată, mergând mai des să taie panglicile cu Emil Boc, probabil că s-a contaminat. Altfel, mi se pare, dincolo de unele declaraţii care m-au deranjat profund, un om serios care ar putea să lucreze pe o anumită zonă".
5. Ceea ce l-a deranjat pe fostul premier pesedist este contractul cu Bechtel, pentru că nu are de ales şi trebuie să-şi încaseze castanele pentru deserviciul făcut românilor. Mai nou acesta încearcă să arunce cu gunoi în PDL pentru contractul păgubos pe care PSD l-a putut încheia cu americanii de la Bechtel.
Aşa că, d-na ministru, ar trebui să ne oferiţi mai multe date negru pe alb în ceea ce priveşte renegocierea contractului cu Bechtel şi obţinerea acelei economii de 6 miliarde de euro pentru a dormi liniştiţi în cazul în care peste câţiva ani în fotoliu de ministru la Transporturi va ajunge din nou Mitrea, Orban sau, de ce nu, chiar Băsescu, pentru că istoria ne arată că un mandat nu este destul pentru un ministru al transporturilor.