Rata inflatiei pe luna septembrie l-a cam scos din pepeni pe Mugur Isarescu. Cu un procent de 3,7%, obiectivul BNR de a „tine” inflatia in limita valorii de 45% pana la sfarsitul anului este cat se poate de nerealist. Si nu neaparat rata inflatiei pe septembrie este alarmanta, ci mai ales amenintarea care vine de la companiile de utilitati publice, ca isi vor lega lunar tarifele de evolutia cursului monedei nationale.
Experienta a aratat ca in lunile de iarna rata inflatiei inregistreaza cele mai ridicate valori. Motivul: cresterea consumului, sustinut in principal de importuri. Fapt care genereaza o depreciere mai accentuata a monedei nationale in aceasta perioada.
in aceste conditii, ajustarea lunara a tarifelor companiilor de servicii publice in functie de evolutia cursului monedei nationale nu inseamna altceva decat o rata a inflatiei mai mare, pentru ca preturile la servicii pentru populatie au contribuit cel mai mult cresterea indicelui general al preturilor. Din 1997 si pana acum, tarifele la servicii au crescut de aproximativ noua ori, in vreme ce preturile de consum au sporit de doar cinci ori. Actualizarea la inflatie, dar si eliminarea treptata a subventiei incrucisate, au plasat energia electrica pe primul loc in topul majorarilor de tarife pentru populatie. in acest domeniu, tarifele au crescut de aproape 20 de ori in trei ani.
Iar Isarescu a trecut la atac. Subtil, acesta a lovit in Executiv, care a dat dreptul companiilor de utilitati publice sa isi ajusteze tarifele. Companiile au replicat imediat ca evolutia cursului de schimb al monedei nationale le-a bagat in sapa de lemn. Iar de aceasta depreciere a leului este „vinovata”, in principal, Banca Nationala a Romaniei care, pe tot parcursul acestui an, a cumparat de pe piata interbancara peste 800 de milioane de dolari. Politica BNR este insa cat se poate de normala. Pe de-o parte, trebuie sa „duca” dolarul in sus pentru a descuraja importurile si a diminua deficitul balantei comerciale, iar pe de alta parte, trebuie sa isi asigure rezerve pentru ca anul viitor sa faca fata serviciului datoriei externe, de doua miliarde de dolari. Si mai este o problema: in 1997 si in 1998, deprecierea leului a fost mai mica decat rata inflatiei. De exemplu, in 1997 inflatia a fost de 154%, in vreme ce dolarul a crescut doar cu 98,8%. Or, unul dintre obiectivele BNR de anul acesta a fost o crestere a dolarului mai mare decat rata inflatiei.
Toate aceste obiective sunt date peste cap de ordonanta care da monopolurilor dreptul de a-si ajusta tarifele dupa cursul leu/euro sau leu/ dolar. Daca inflatia va depasi cota de 45%, prognoza lui Isarescu, conform careia dolarul va ajunge in decembrie la 17.300 de lei, devine optimista. Cresterea preturilor aduce in discutie si un alt subiect. Vor ramane dobanzile real pozitive la finele acestui an? Oficialii BNR se intreaba in ce masura inflatia (care este influentata de ajustarile periodice ale preturilor la servicii, in functie de cursul valutar) trebuie acoperita cu dobanzi real pozitive. Isarescu atragea atentia asupra pericolului reasezarii dobanzilor in functie de evolutia inflatiei. Asta pentru ca cresterea dobanzilor se va regasi in preturi si vor avea loc, din nou, reajustari ale preturilor. Cu alte cuvinte, tratarea inflatiei prin dobanzi real pozitive devine „samanta” pentru cresterea inflatiei.
Nu se poate iesi din acest cerc vicios decat prin restructurarea marilor monopoluri. Acestea ar trebui ca, in loc sa-si ajusteze tarifele in functie de evolutia cursului de schimb, sa treaca la o reducere a cheltuielilor. insa aici intram intr-o alta problema sensibila: aceasta masura presupune costuri sociale. Iar experienta ne-a aratat ca nici un executiv nu prea este dispus sa faca astfel de lucruri in prag de an electoral.    

Stefan Onica