"Sunt de acord cu această secvenţialitate, că de la ancora programului cu FMI va trebui să trecem spre alte ancore. Programul cu Fondul a fost mai întâi de tip stand-by, adică o tragere de bani ca o compensare pentru ieşirile de capital. S-a mutat apoi către un acord de tip preventiv în care banii nu sunt traşi Ancora devine mai degrabă mentală şi de credibilitate. Rămâne suma de bani pentru dezvoltări exterioare României, care nu au putut să fie prevăzute şi, probabil, că va trebui să ieşim şi din acest acord cu FMI.
Să mai facem unul de acelaşi tip? Cel mai bine ar fi să ieşim din acest lucru, pentru că asta ar însemna că lucrurile merg bine şi nu mai avem nevoie de un profesor mai mult sau mai puţin exigent. Aceasta ar fi o direcţie absolut normală. Dacă te mai lungeşti într-un asemenea acord cu FMI nu va mai fi un mesaj bun. Chiar când s-a semnat acordul se vorbea despre un mesaj cu două tăişuri cum că România are mari slăbiciuni’, a spus Isărescu în cadrul unei conferinţe.
Acordul stand-by dintre România şi FMI a început la 31 martie 2011 şi este unul de tip preventiv, ridicându-se la 3,1 miliarde DST, respectiv 3,6 miliarde de euro, reprezentând aproximativ 300% din cota pe care România o are la FMI.
Acordul va dura 24 de luni, urmând să se deruleze concomitent cu un nou acord preventiv cu Uniunea Europeană, în valoare de 1,4 miliarde de euro, precum şi cu un împrumut de 0,4 miliarde de euro de la Banca Mondială.
Fiind vorba despre un acord de tip preventiv, banii de la FMI pot fi traşi numai în cazul unei situaţii excepţionale, cum ar fi un atac speculativ asupra leului, declanşat de o criză în regiune, concretizat printr-o pierdere masivă de rezerve şi de încredere, sau în cazul în care Trezoreria eşuează, în două – trei rânduri, să se finanţeze la costuri acceptabile.
