În opinie guvernatorului Mugur Isărescu, diferenţa între depozitele şi împrumuturile în valută reprezintă cea mai mare vulnerabilităte ale economiei. El consideră că aici stă „principalul canal prin care eventuala stopare a finanţării externe se transferă în deprecierea cursului de schimb”.
„Băncile au devenit dependente de finanţarea externă şi dezechilibrele dintre activele în valută ale companiilor şi gospodăriilor şi pasivele lor în valută au crescut. În 2004, în sectorul companiilor, diferenţa dintre depozitele în valută şi împrumuturile în valută era de aproximativ -5 miliarde lei, iar în martie 2009 această diferenţă era de şapte ori mai mare (-34 miliarde lei). În sectorul gospodăriilor, diferenţele erau de +5 miliarde lei şi, respectiv, -28 miliarde lei. Aceste dezechilibre reprezintă una dintre cele mai mari vulnerabilităţi ale economiei româneşti, fiind principalele canale prin care eventuala stopare a finanţării externe se transferă în deprecierea cursului de schimb”, se arată în dizertaţia prezentată, marţi, de Isărescu cu ocazia primirii titlului de membru corespondent al Academiei Regale a Doctorilor din Spania.
Guvernatorul BNR notează că, în perioada 2004 – 2008, intrările de capitaluri străine în România au crescut, deficitul de cont curent a urcat de la 8,4% din PIB în 2004 la 12,3% din PIB, iar datoria externă pe termen mediu şi lung a sectorului privat a avansat de două ori, de la 12,9% din PIB la 25,6%.
El a arătat că intrările mari de capitaluri au exercitat o constrâgere suficient de puternică pentru a determina BNR să-şi menţină opţiunea pentru regimul de flotare controlată a leului, care a intervenit, în perioada 2005 – 2008, discret pe piaţa valutară prin cumpărări importante de valută pentru prevenirea aprecierii substanţiale şi mult prea rapide a leului, care era de natură să erodeze periculos competitivitatea externă a economiei româneşti şi să conducă la scăderea inflaţiei, dar într-o manieră nesustenabilă.
Isărescu a menţionat că în 2008 criza financiară mondială a generalizat un sentiment de neîncredere şi a crescut aversiunea la risc a investitorilor în mod semnificativ, iar economia României a devenit o destinaţie riscantă pentru investitori, din cauza deficitului de cont curent, dependenţei băncilor de finanţarea externă, necesarului relativ mare de finanţare externă şi raportului ridicat între creditele în valută şi depozitele în valută.
„Calculele au arătat că pentru anul 2009 România ar fi putut avea un deficit de finanţare estimat între 7,5 şi 16 miliarde de euro, depinzând de sentimentul investitorilor străini şi de dorinţa lor de a reînnoi liniile de finanţare ale băncilor şi ale companiilor private. Acest sentiment negativ s-a reflectat în deprecierea leului în perioada octombrie 2008 – februarie 2009”, a afirmat guvernatorul BNR.
El notează că reducerea finanţării externe şi incertitudinea au tins să determine deprecieri nejustificate ale leului şi că provocările au fost cu atât mai mari cu cât, în pofida cumpărărilor
mari de valută efectuate în perioada 2005-2007, BNR a reuşit doar să atenueze aprecierea nesustenabilă a leului şi nu să o evite în totalitate.
„Mai mult, creditele în valută au avut o dinamică susţinută şi o eventuală depreciere rapidă şi excesivă a leului ar fi creat efecte negative în lanţ la nivelul sistemului bancar. În consecinţă, în acest context nou, politica băncii centrale privind intervenţiile pe piaţa valutară a fost ghidată de filozofia conform căreia o volatilitate înaltă a cursului de schimb este dăunătoare atât pentru obiectivul
privind inflaţia, cât şi pentru sănătatea sectorului real şi a celui financiar”, a spus guvernatorul băncii centrale.
El precizează că intervenţiile valutare au avut în vedere, în primul rând, că o depreciere excesivă a monedei naţionale să fie evitată, iar nivelul deprecierii şi pasul acesteia să fie corelate cu progresele înregistrate în ajustarea contului curent, în al doilea rând, calibrarea în funcţie de evoluţia rezervelor valutare şi, în al treilea rând, controlul lichidităţii pe piaţa monetară.
SURSA: Mediafax
