Spectrul unei Europe care ar putea deveni, în numai câteva decenii, o „Eurabie“ sperie deja, în aceeaşi măsură în care politicile de integrare ale guvernelor vest-europene par să eşueze sistematic. O carte excelentă priveşte o problemă sensibilă, dintr-o perspectivă radicală.
Dacă ar fi să enumerăm marile provocări cu care se confruntă umanitatea în acest moment, printre primele de pe listă ar trebui să se afle, cu siguranţă, imigraţia şi problema integrării influxului de populaţie provenit din ţările Lumii a Treia, care ajunge, în fiecare an, în statele din Occident. Doar în ultimii trei-patru ani, state europene, prin tradiţie tolerante faţă de imigranţi, s-au confruntat cu serioase probleme legate de dificultatea integrării populaţiei venite din ţări musulmane – fie că a fost vorba de asasinarea unor politicieni de către extremişti islamişti (cazul Pim Fortuyn, în Olanda), fie de revolte de stradă (în Franţa), fie de ameninţări cu moartea la adresa ziariştilor (ca în celebrul scandal al caricaturilor, din Danemarca).
Aşadar, ce e de făcut? Giovanni Sartori, un strălucit profesor italian de ştiinţe politice, fost profesor emerit la Columbia University şi autor a multe lucrări esenţiale în domeniu, încearcă să schiţeze situaţia actuală a problemei, în cea mai recentă carte a sa tradusă la noi, „Ce facem cu străinii? Pluralism vs multiculturalism“. Nu vă lăsaţi înşelaţi de subţirimea volumului; acesta este, fără îndoială, cea mai bună apariţie recentă din domeniu, excelent şi clar scrisă, densă, dar nu aridă, şi, cum veţi vedea, foarte provocatoare.
Cartea a fost scrisă în 1999, iar ediţia italiană a fost publicată în 2000, ceea ce explică faptul că tema principală a volumului nu este problema islamului, ci dezbaterea intelectuală din jurul aşa-numitului „multiculturalism“, un set destul de vag conturat de curente de gândire care contestă primatul civilizaţiei occidentale, acordând o importanţă egală tuturor culturilor şi minorităţilor. Astfel că pentru cititorii români partea cea mai interesantă nu este aceasta (căci e vorba în mare măsură de o dispută academică), ci analizele aplicate asupra unor contexte concrete.
Ca formaţie intelectuală şi opţiune politică, Sartori aparţine liberalismului clasic – de unde şi critica sa împotriva multiculturalismului. Pentru savantul italian, ceea ce defineşte democraţiile liberale occidentale este capacitatea lor de a fi pluraliste, în sensul că acceptă (şi, uneori, chiar încurajează diferenţele dintre etniile conlocuitoare), dar între anumite limite. De pildă, spune Sartori, nu poate exista toleranţă faţă de intoleranţi, căci trebuie respectat un principiu de reciprocitate în relaţiile dintre oameni. Mai mult: „adevăratul rasism“, spune el, „aparţine celui care îl provoacă“ şi provine, în esenţă, din refuzul de a accepta normele de convieţuire din ţările de destinaţie a imigranţilor.
Textul lui Sartori pare să se refere, în acest punct, mai ales la imigranţii musulmani, proveniţi dintr-o cultură în care Constituţia şi Coranul sunt două feţe ale aceleiaşi monede; problema este, deci, cum să integrezi grupuri masive de oameni pentru care autoritatea nu aparţine statului, fie el şi adoptiv, ci preceptelor coranice? Iar capitolul despre Islam, pe care Sartori îl califică sec drept o „«credinţă universală» înarmată şi războinică“, trezeşte realmente fiori. Imaginea nu e nouă, desigur; de la declaraţiile belicoase venite de la Teheran până la jocul dublu al familiei conducătoare saudite, care preferă să îşi asigure stabilitatea propriului regim corupt finanţându-i pe fundamentalişti, le-am cam văzut pe toate. Însă, din perspectiva lui Sartori, nu se întrevăd prea multe soluţii. Iar apelul la raţiune din finalul cărţii ar trebui ascultat de liderii lumii civilizate, căci s-ar putea să ne aştepte dezastrul.
Editura Humanitas 176 pagini
PREŢ: 18 LEI
Bestseller
BUDDHA DIN SUBURBIE, primul roman al britanicului Hanif Kureishi, a fost distins cu premiul Whitbread pentru debut. Povestea lui Karim, adolescent care îşi duce viaţa în Londra anilor ‘70, a fost tradusă în 20 de limbi şi a cunoscut o ecranizare produsă de BBC.
Editura Humanitas 376 pagini
PREŢ: 32 LEI
Margaret Atwood, probabil cea mai cunoscută scriitoare canadiană în viaţă, a câştigat cu ASASINUL ORB prestigiosul premiu Booker, în anul 2000. Cartea e un tur de forţă: conţine de fapt trei poveşti separate, una cuprinsă în alta, ca păpuşile Matrioşka, şi e excelent scrisă.
Editura Leda 696 pagini
PREŢ: 44,90 LEI
Corespondenţa dintre filosoful german Martin Heidegger şi Hannah Arendt, un nume de prim rang al filosofiei politice a secolului XX, este un document extraordinar. Aceste SCRISORI vorbesc despre relaţia de dragoste dintre cei doi, dar şi despre climatul intelectual al epocii.
Editura Humanitas 504 pagini
PREŢ: 39 LEI
