Vanzarea Combinatului Siderurgic Sidex Galati catre grupul indiano-britanic LNM-Ispat a iritat grupul francez Usinor, care pe ultima suta de metri a incercat sa amane semnarea contractului dintre APAPS si LNM. Daca Usinor, dupa fuziunea cu alte doua grupuri siderurgice europene Arbed – Luxemburg si Aceralia – Spania, este cel mai mare producator mondial, cu o productie anuala de 46 milioane tone otel si vanzari de 46 miliarde USD, LNM – Ispat va fi al doilea, cu o productie de 27,9 milioane tone pe an si o cifra de afaceri de peste 8 miliarde USD. Pe plan mondial, siderurgia a ramas o afacere nationala, consumul de otel intern fiind acoperit din productia proprie, doar 5% din cantitatea totala de otel facand obiectul operatiunilor de import-export. Productia mondiala de otel se situeaza intre 700 si 750 milioane de tone. Usinor, care va fi numarul unu mondial dupa finalizarea celor doua fuziuni in curs, va detine astfel numai 6% din productia mondiala, companiile transnationale fiind inca intr-o faza incipienta.
Dar si in acest domeniu, procesul de globalizare a demarat, Lakshmi Mittal, presedintele LNM – Ispat, fiind unul dintre pionieri. La sfarsitul anilor ‘80, Mittal si-a inceput strategia globala, cumparand companii detinute de stat, aflate in pierdere in Trinidad, Mexic, Germania, Irlanda, Canada si Kazakstan, deseori la preturi situate la 15 – 20% din cat l-ar fi costat constructia unui combinat metalurgic nou. Pe langa Sidex, in estul Europei, combinatul siderurgic Huta Katovice, din Polonia, aflat in pragul falimentului, este un alt obiectiv vizat de Ispat. Aceasta ar insemna inca un supliment de productie de 5 milioane tone de otel pe an si o prezenta deosebit de activa pe piata europeana.
Avantajul celor de la Ispat pentru preluarea Sidex consta in experienta pe care au dobandit-o in Kazahstan unde, din 1995, detin combinatul siderurgic Karmet. Situatia in momentul cumpararii combinatului din Kazahstan nu era mult diferita de cea a Sidex. Datorii mari, firme capusa, sistemul de plati prin compensare, un numar excedentar de angajati, revendicari sindicale sunt lucruri comune spatiului fost socialist. De exemplu, si in Kazahstan datoriile preluate de catre cumparator au fost mai mici decat cele reale, doar o parte dintre ele putand fi regasite in evidentele contabile.
Karmet, capitala „regatului” Ispat
In Termitau, Kazahstan, Ispat a reusit sa aduca la parametrii normali de functionare combinatul Karmet. Imediat dupa privatizarea acestuia a preluat 15 mine de carbune, sase de minereu de fier si o termocentrala. Practic, pe plan local este stapan absolut peste doua orase, care insumeaza aproape un milion de locuitori, construite aidoma coloniilor muncitoresti. Tramvaiele care circula in Termitau, energia electrica si termica, compania de cablu TV etc. sunt in administrarea Ispat.
Tabloul este completat cu baze de tratament, centru de perfectionare a angajatilor, cluburi sportive si tabere pentru copii, care creeaza impresia unui mic regat amplasat in mijlocul stepei, la mii de kilometri distanta de alte zone locuite. Soselele dau impresia de autostrazi, nu prin calitatea asfaltului, foarte prost de altfel, ci prin faptul ca nu traverseaza asezari omenesti pe distante de sute de kilometri. In 1995, Ispat a fost solutia salvatoare, toata economia zonei fiind construita pentru satisfacerea nevoilor de consum ale combinatului siderurgic. Principalul dezavantaj pentru Karmet este amplasarea sa la mare distanta de orice port maritim, inconvenient compensat de pretul scazut de productie datorat minereului, carbunelui, energiei electrice foarte ieftine si, nu in ultimul rand, mainii de lucru. Astfel se face ca 90% din productie este in prezent destinata exportului, fata de numai 10%, in urma cu cinci ani. Rentabilizarea combinatului Karmet a necesitat investitii de 400 milioane USD, care au fost orientate spre cresterea capacitatilor de productie pentru produse cu o valoare adaugata mare.