Povestea acestei rachete începe odată cu Războiul de Iom Kipur (Războiul arabo-israelian din 1973). Atunci când sute de tancuri de infanterie mecanizate arabe au trecut granița israeliana, scrie site-ul NationalInterest.org.
Acest război a determinat Forțele de Apărare Israeliene (IDF) să se gândească la modalități de oprire a tancurilo. Și, în cele din urmă, cu ajutorul celor de la Rafael Advanced Defense Systems, au dezvoltat racheta Tamuz. Această rachetă este acum cunoscută în afara Israelului sub numele de Spike Non-Line-of-Sight (Spike-NLOS) și este considerată a fi primul „membru al familiei” de rachete Spike. De atunci, familia Spike a crescut. Dar cum funcționează Spike și de ce este considerată atât de bună?
Mai întâi, este o rachetă sol-sol tactică cu raza de 25 de kilometri, dedicată loviturilor de mare precizie în câmpul tactic asupra inamicului faţă de care nu exista contact vizual (NLOS – Non Line Of Sight). A fost prima rachetă sol-suprafață care a folosit ghidajul TV, transmisia informaţiilor despre ţintă reușind să fie asigurată de sateliţi sau vehicule aeriene fără pilot (UAV).
Lansatorul Spike-NLOS poate rămâne la cincisprezece până la treizeci de kilometri distanță de țintă (în funcție de generația de rachete) în timp ce lansează un atac precis. Ghidarea TV permite rachetei să se îndrepte în zbor. De asemenea, nu necesită o „blocare” pentru lansare, operatorul trebuie doar să cunoască coordonatele aspre ale țintei, permițând Spike-NLOS să acționeze cu precizie de artilerie. O dovadă a acest a acestui rol e faptul că unități de elită ale Corpului de Artilerie al IDF au fost dotate cu vehiculele echipate cu Spike-NLOS.
Rafael a continuat să dezvolte familia de rachete Spike. Versiunea Spike-LR reintroduce o parte din funcționalitatea Spike-NLOS în rachetele mai mici Spike, cu aceeași tehnologie de legătură de date cu fibră optică care permite operatorului să vadă ce vede racheta. Această versiune a intrat în serviciul IDF în același timp cu Spike-MR și a obținut, de asemenea, un succes semnificativ la export. Nemții și polonezii au vrut, printre primii, să le achiziționeze. Recent, armata indiană s-a dotat cu ele.
NI arată și de ce Spike se bucură de un succes atât de mare la export. O caracteristică mai aparte a rachetei este faptul că, lansată și ghidată prin fibra optică, poate executa cercetarea câmpului de luptă, prin transmiterea LIVE de imagini cu ajutorul camerei TV încorpoate.
Dar, menționează NI, poate că cel mai important lucru este disponibilitatea celor de la Rafael de a acorda licență producției Spike către țările care o adoptă. Când Polonia a adoptat Spike-LR, motoarele de rachetă, focoasele și tuburile de lansare ale rachetei Spike au fost realizate de ZM Mesko, o companie poloneză. La fel și în cazul Inidiei.
În concluzie, sistemul de rachete Spike e o dovadă a capacității israeliene de a găsi soluții noi la amenințări diverse.
