Istoricul a venit cu noi informații relevante despre situația din perioada interbelică. Având în vedere că Prințul Carol al II-lea a fost unul dintre personajele principale ale acelei perioade, expertul a povestit mai multe despre acțiunile care au dus la renunțarea sa la drepturile de succesor la tron, de la căsătorii nelegitime la infracțiuni și până la acte de lașitate.

Portretul lui Carol al II-lea

La începutul podcastului, istoricul a construit un portret a lui Carol al II-lea. Acesta a vorbit despre căsătoria sa cu Zizi Lambrino la Odessa, declarată ilegală, despre infracțiunile pe care le-a făcut, dar și despre actele de lașitate care i-au marcat imaginea în cărțile de istorie.

„Carol a fost înfăptuitorul unor infracțiuni grave: dezertarea din unitatea militară, infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei, infracțiunea de trecere ilegală pe teritoriul inamic, încercările sale de a se răni pentru a nu pleca pe frontul din vest la cucerirea Budapestei și eliberarea Transilvaniei.

Pentru a nu merge pe front, el s-a împușcat în picior. Acest lucru încălca prevederile legale. A fost acuzat de acte de lașitate. Generalul Averescu și I.C Brătianu au spus la un moment dat că „omul acesta nu poate domni”.

Prințul Carol a mai făcut un lucru grav: afacerile în care intrase pe ascuns, ilegal. Era vorba de afaceri cu armament, celebra afacere Armstrong, din care a tras bani, a tras comisioane, profitând și speculând funcțiile de inspector al armatei, al aviației”, a spus istoricul.

Specialistul a precizat că afacerile ilegale ale lui Carol cu statul ajunseseră la un punct critic. Acestea nu mai puteau fi controlate și afectau siguranța națională.

„La un moment dat, primul ministru Ionel Brătianu și cu ministrul de Finanțe Vintilă Brătianu i-au atras atenția. I-au spus că a mers prea departe, că a intrat într-o zonă ce nu putea fi tolerată. În afaceri era implicat statul, erau afaceri cu arme ale statului.

Carol decidea ce armament să luăm, ce avioane, care erau nefuncționale, era vorba de corupție. Așadar, blocarea afacerilor sale ilegale cu statul l-au determinat pe Carol, încă din 1919, să anunțe că renunță la prerogativele de prinț moștenitor”, a spus Stoenescu.

Anularea abuzivă a căsătoriei

Carol s-a născut prinț de Hohenzollern, dar printr-o hotărâre a Parlamentului a fost declarat Prinț moștenitor al României. Pe acea vreme, era monarhie constituțională. Astfel, Regele putea să aibă mai mulți moștenitori, dar primul născut trebuia să fie declarat moștenitor prin decretul Parlamentului.

„Atunci când murea un Rege și urma ca un prinț moștenitor să urce pe tron, tot Parlamentul îl urca, de abia după aceea depunea un jurământ. Erau niște decizii, nu puteai să devii nimic fără aprobarea Parlamentului”, a precizat istoricul.

Când vine vorba de moștenitori, situația în cazul Prințului Carol a fost dificilă. Acesta a fost căsătorit cu Zizi Lambrino, mariaj ce nu a fost recunoscut de legea din România în mod abuziv. Astfel, prințul a fost forțat să se căsătorească ilegal cu Principesa Elena.

Din prima căsătorie, acesta avea un băiat, Carol Mircea Lambrino, declarat nelegitim. Astfel, succesorul său a devenit Mihai I, copil provenit din căsătoria cu Principesa Elena, lucru care a avut loc la cererea Regelui Ferdinand.

„Situația în care ne aflam noi atunci era că Prințul Carol avea un copil, cel făcut cu Zizi, recunoscut ca fiind copilul lui dintr-o o căsătorie care fusese legală, se petrecuse la Odessa. Cei doi au avut o căsătorie religioasă. Prin legislația română, astfel de căsătorii erau recunoscute. Astfel, anularea căsătoriei a fost abuzivă, ilegală. Apoi, el a fost ilegal căsătorit cu Principesa Elena și s-a născut Mihai.

Parlamentul avea o problemă cu faptul că primul născut era Lambrino, Mihai era al doilea. Dar cum Parlamentul hotăra cine este prinț moștenitor, la cererea lui Ferdinand a fost pus Mihai I, fiind recunoscut ca legitim”, a spus Alex Mihai Stoenescu.

Stabilirea în străinătate

Prințul Carol a fost trimis în Marea Britanie pentru a participa la înmormântarea Reginei Mame Alexandra. De la Londra s-a dus la Paris unde s-a întâlnit cu amanta sa, Elena Lupescu, și apoi au plecat la Veneția împreună.

„Cu banii pe care îi aveau din afacerile ilegale pe care le desfășura Carol, s-au stabilit acolo. De acolo, Carol a trimis o scrisoare la București prin care anunța că renunță la calitatea de prinț moștenitor și la toate drepturile față de fiul său, Mihai I.

Guvernul a trimis reprezentanți la el să-l convingă să vină înapoi. A refuzat și atunci i-au pus în față o declarație oficială de renunțare,  pe care a semnat-o și care a fost prezentată în Parlament în decembrie 1925”, a povestit Stoenescu.

Legea Regenței

În urma unui Consiliu de Coroană, s-a cerut ca Guvernul si partidele politice să se întrunească la București pentru o Adunare de Reprezentanță Națională, la data de 4 ianuarie 1926. „Această Adunare Națională a votat legile, a primit mesajul Regelui Ferdinand de renunțare a lui Carol la toate drepturile.

Apoi, Ferdinand a cerut ca Mihai I să fie votat ca prinț moștenitor. Cu această ocazia, Regele Ferdinand a cerut să se instituie o lege a regenței. Adică o posibilitate de a se institui o regență în caz de moarte a Regelui.

Dacă regele moare și prințul Mihai este minor va trebui să se instituie o regență formată din trei persoane: un membru al Familiei Regale, patriarhul și președintele Curții de Casație și Justiție. Regele Ferdinand era bolnav și voia să se pregătească de o eventuală situație limită.

Legile votate în Adunarea Națională sunt decisive și nu pot fi schimbate. Nu se pot face modificări ale Constituției în perioada regenței. Carol și-a pierdut toate drepturile, iar la cererea lui a primit numele de Carol Caraiman. Regele Ferdinand moare în 1927. El a fost pentru noi întregitorul, regele României Mari”, a spus istoricul.