Legendele comuniștilor demontate de arhivele Securității
Pentru a înțelege povestea acesti averi trebuie să ne întoarcem în urmă cu 71 de ani, le trecerea dintre anii 1947-1948. Pe data de 30 decembrie 1947 Regele Mihai a fost forțat de către comuniști să abdice, iar patru zile mai târziu au fost obligat să părăsească țara. În jurul acestei perioade aceeași comuniști au țesut legende care mai de care mai fantasmagorice despre averea Regelui.
Ideea generală era că Regele a plecat cu o comoară pe care doar în basme o mai găsești. Am crescut cu aceste legende, fără ca nimeni să ne spună că și dacă era adevărată povestea comorii regale, tot nu ar fi fost nimic incorect pentru că majoritatea proprietăților deținute de Casa Regală în România erau cumpărate din surse proprii, ale unei familii care acumulase acei bani în alte părți ale Europei, fiind stabilită în țara noastră de doar 80 de ani în momentul ianuarie 1948. Dar ce s-a întâmplat în acele momemte? Pentru a afla mergem la aceeași comuniști, la probabil cea mai performantă instituție a lor: Securitatea, cea care a păstrat documente și declarații cu o acuratețe mai degrabă germană.
Regele Mihai a fost monitorizat în cei peste 40 de ani de comunism în dosarul cu numărul 6096. Acest dosar-document este o bucată din istoria României, care cuprinde perioada de exil a Regelui Mihai, văzută prin ochii spionilor care l-au urmărit.
„Alegeți una, restul se confiscă”
Pe 3 ianuarie 1948, la 4 zile de la abdicarea forţată, Regele Mihai pleca în Elveţia. „Toate bagajele le-am dus eu la gară. N-a plecat cu nici un aur, cu nici un tablou, cu nimic. A venit de la Controlul Economic și i-a controlat fiecare bagaj. Fiecare geamantan era însemnat cu cretă. N-a avut voie să aibă nimic de valoare. Absolut nimic, decât lucruri personale. Așa i-a făcut și Reginei mamă Elena. I-a spus: „aveți voie să vă luați toate bijuteriile”. Și când le-a scos, i-a zis: „v-alegeți una din tot ce aveți. Restul se confiscă”, își amintește Nicolae Moldoveanu, fostul șofer al Regelui Mihai I al României.
Mimând legalitatea acestei percheziții comuniștii au notat pe niște bucățele de hârtie tot ce-au confiscat. Copii ale acestor bilete scrise de mână au fost păstrate în toți acești ani în dosarele Securității. Despre momentul plecării Regele Mihai scria mai târziu: „Ieșeam dintr-un infern al tuturor ca să intru în unul rezervat numai mie”. Astfel cursul istoriei României s-a schimbat iremediabil la fel ca și viața unei familii forțate să părăsească țara cu câteva valize. Securitatea comunistă a încercat să-l compromită prin diverse metode, răspândind informația că regele și-a abandonat țara, că nu face nimic în exil pentru poporul său.
Presa din România a scris luni întregi despre averile imense cu care ar fi plecat Regele Mihai din țară, despre sărăcia în care s-a zbătut poporul în timp ce el trăia în lux. Mai mult, comuniștii vânau orice informații în speranța că vor mai descoperi averi neștiute ale regelui.
Elveția și Franța nu i-au dat dreptul să se apere
Evident, apare o întrebare logică: de ce nu s-a apărat? Potrivit dosarului de urmărire a monarhului, ajuns în exil, Regele Mihai I încearcă să spună lumii întregi ce mare nedreptate i s-a făcut. Dar nu i s-a permis să facă declarații nici în Elveția, nici în Franța. Prima țară care l-a primit cu brațele deschise a fost Marea Britanie, dar declarația transmisă de BBC, nu a avut nici o reacție din partea liderilor statelor occidentale.
Momentul abdicării a fost cu siguranță un șoc pentru tânărul rege, dar nu eveniment care să îl dărâme. În anii care au urmat, de fapt perioada maturității Regelui Mihai, au urmat scene demne mai degrabă de un film. Imaginați-vă un fost rege, descendent al uneia dintre cele mai respectabile și înstărite familii ale Europei, crescând găini pentru a-și întreține familia.
Antreprenor în exil
Documentele arată că, după exil, familia regală a locuit în Elveția, într-o casă închiriată, dar în lipsa banilor, aceștia decid să se mute în Anglia.
În 1950 se mută la Bramshill House, în Hampshire, într-o casă nemobilată, aparținând atunci unui politician britanic conservator, Ronald Nall-Cain baron de Brocket. Aici au locuit, o perioadă, regele și regina Ana, care i-a devenit soție la puțin timp după abdicare, împreună cu primele lor 3 fiice, Margareta, Elena și Irina. Proprietatea avea o grădină mare, iar familia regală a amenajat o mică fermă.
Au început cu șase pui de găină dăruiți de mama Reginei Ana, iar într-un an au ajuns la 800 de păsări. Făceau totul singuri. Regina vindea ouă și legume din poartă-n poartă. Sunt documente care atestă că și regele a făcut același lucru. Cât a ținut ferma a vândut ouă, legume, trandafiri și crizanteme din grădină ca să-și întrețină familia. Primii clienți au fost vecinii, iar după ce producția a crescut, le-a dus în piețe și în magazinele din apropierea casei.
“Am grijă de copii și de găini, lucruri de genul acesta”
Într-un interviu pentru British Pathe, din 1953, regele și regina vorbesc, cu un optimism uimitor, despre mica lor fermă. „Marea Britanie este o țara foarte plăcută, e plăcut să trăiești aici” – spunea regele. „Nu știu exact ce voi face, dar vom vedea. Fac tot ce pot. Am grijă de copii și de găini, lucruri de genul acesta” – spunea, zâmbind, și Regina Ana, în engleză, cu accentul ei franțuzesc.
Proprietatea unde regele stătea cu chirie avea să fie cumpărată în 1953 de statul britanic și transformată, în 1960, în sediu al Colegiului Național de Poliție.
În 1959, în Elveția, la Geneva, Regele Mihai își deschide, împreună cu doi asociați, o firmă de electronică industrială, Metravel. Firma livra elemente de cale ferată, sisteme de alarmă și avioane second hand. În 1964, regele și asociații au vadut firma, sub presiunea concurenței tot mai mari din Germania și Japonia.
Regele a tranzacționat și pe Bursă de la New York, unde a fost broker tip de 9 ani. Pe Wall Street era cunoscut drept Michael King, însă numele căpătat în America republicană nu era deloc flatant pentru fostul suveran român, ale cărui rădăcini erau bine înfipte în marile case regale din Europa. „Munca de agent de bursă nu este plăcută. Trebuie să alergi după clienți, să le știi drumurile, să-i cauți toată ziua la telefon. Eu așa ceva nu puteam să fac”-marturisea regele, în volumul de convorbiri, realizat de Mircea Ciobanu (Ed. Humanitas 1991)
Cel mai sărac rege din exil
Agenții Securității scriu în rapoartele lor că: Mihai e cel mai sărac rege din exil. Regele avea parte de o mulțime de blocaje din partea Securității comuniste. Mai mult, acesta nu putea să participe la întâlniri oficiale, pentru că nu putea susține financiar protocolul.
În 1973 securitatea făcea un raport complet al situației Casei Regale după 27 de ani de exil. „Este considerat ca fiind cel mai sărac dintre foștii regi, aflați în exil. Nu scrie și nu-și face nici un fel de publicitate. Iar presa străină îl prezintă ca fiind un element muncitor și modest cu evidente preocupări pentru mecanică, automobilism, turism și familie. Din ultimele date rezultă că nu se bucură de atenție din partea americanilor fapt pentru care organele specializate ale SUA îl supraveghează permanent, îi verifică toate relațiile și îi interceptează atât convorbirile telefonice cât și corespondența”, se arată în notele informative ale Securității.
Anii 90, al doilea asalt de tip comunist
Acestea au fost datele despre starea financiară a Regelui Mihai consemnate de fosta Securitate, și nu există niciun indiciu că structura de tristă amintiră ar fi avut vreun interes să romanțeze viața fostului monarh. Totuși, ceea ce le era transmis românilor imediat după Revoluție, prin presa apropiată puterii, era departe de notițele Securității. Așa a ajuns să fie încetățenită ideea vieții de nabab pe care dus-o în exil fostul rege. Vă prezentăm câteva pasaje relevante din presa anilor 90. Comentariile sunt de prisos.
Ziarul “Azi” vorbea despre tablorui furate
Astfel în ziarul „Azi” care a apărut sâmbătă, 9 mai 1992, se arată: „Ex-regele Mihai I, în 1946, călătoreşte cu Orient Express-ul, în drum spre Londra pentru a participa la cununia legală, a găsit de cuviinţă să ia cu sine 10 tablouri sustrase din castelul regal din Sinaia şi depuse la Zurich, în sarcina Băncii Naţionale din Elveţia. Guvernul român are datoria să întreprindă o acţiune imediată de audiere a fostului rege şi a funcţionarilor băncii elveţiene. Depunerea tablourilor s-a făcut în noiembrie 1946. Un număr de 40 de tablouri, incluzând numele unor mari pictori precum Corregio, Caravaggio, Giorgione, Tizian, Brueghel, Van Dyck, El Greco, Velasquez se află fie în posesia familiei regale, fie înstrăinate ilicit, toate fiind furate patrimoniului naţional al României. Cum am mai spus, pe piaţa tablourilor, preţul unor piese atât de rare creşte vertiginos. … Două celebre picturi de El Greco, San Sebastian (1599-1603) şi Giamoco Bosio (1610-1614) au fost vândute de Mihai de Hohenzollern firmei Wildenstein et Co. Cu un preţ total de 1.575.000 dolari. Acum aproape 3 ani”.
„Dimineaţa” supralicitează: Regele Mihai a făcut pactul cu Ceauşescu
Ziarul „Dimineaţa” de vineri, 27 aprilie 1990, merge mai departe şi susţine că Regele Mihai ar fi vândut tablourile unor pictori celebri la înţelegere cu familia Ceauşescu: „Reiese foarte clar că fostul rege a vândut tablourile unor vechi maeştri ai picturii universale, tablouri sustrase din patrimoniul naţional al României (cândva înainte de 1989). Români aflaţi în SUA, considerând ilicită acţiunea ex-regelui, au iniţiat un proces de recuzare a dreptului acestuia de a vinde, solicitând conducerii României, în repetate rânduri, să se constituie parte reclamantă, având toate atuurile câştigării procesului. Din ordinul expres al Elenei Ceauşescu s-a renunţat la participarea la acest proces, acţiunea fiind stinsă. Ce se poate înţelege din asta, decât că, probabil, între dictatorii României şi fostul rege a avut loc o înţelegere profitabilă de ambele părţi, dar devastatoare pentru tezaurul naţional?”
Comparații halucinante cu tributul plătit turcilor
Aceeaşi reţetă a folosit-o şi ziarul „Azi” care în 4 ianuarie 1991 înşiruia o succesiune de cifre şi date fără nicio acoperire: „Abia urcat pe tron, Carol a ajuns repede între cei mai mari moşieri ai ţării. (…) Cum a sosit la Bucureşti lui Carol i-a fost dat în dar Palatul din Calea Victoriei şi două prime proprietăţi însumând 46.000 ha teren arabil. Apoi, la 3 ani după încoronare, liberalii i-au mai acordat 12 proprietăţi, totalizând 118.286 ha pământ arabil, păşuni şi păduri, Domeniile Coroanei fiind scutite de orice impozite.
Iar lista civilă regală a tot sporit de la 2 milioane lei aur, la 3 milioane în 1881 şi la 5 milioane în 1884! Ziarul Adevărul calcula atunci că în timpul domniei sale, pentru Carol şi familia sa, statul român cheltuise 175 milioane lei aur, sumă mult superioară plătită turcilor de către România. (…) Pentru început, el n-a beneficiat (Ferdinand ca principe moştenitor) decât de 300.000 lei aur anual. Dar când s-a însurat cu Mary de Edinburgh (frivola regină Maria de mai târziu) a primit şi el 1 milion lei aur. (…) Iată, conform G.A. Ginsborg, lista civilă a Casei Regale [în vremea domniei lui Carol al II-lea – n.n.]. Până la venirea lui tată-său, Mihai şi regenţa lui cheltuiau anual 22 milioane lei. După restaurare: 40 milioane lei pentru regele Carol; 20 milioane lei pentru mamă-sa, regina Maria; pentru Mihai, proclamat la 9 ani (o, Doamne!), voievod de Alba Iulia, pe scaunul domnesc al lui Mihai Viteazul, încă 7 milioane lei, iar pentru mama lui, ex-regina Elena, alte 7 milioane lei! Grosul averii lui Carol (circa 600 milioane lei!) îl constituiau acţiunile deţinute la cele 40 de întreprinderi unde era acţionar. După abdicarea sa (a treia oară ca la moară!) o investigare a Băncii Naţionale (guvernator Mitiţă Constantinescu) scoate la iveală că numai prin evaziuni fiscale bugetul ţării a fost jecmănit de 737 milioane lei! Practic, în 10 ani de domnie (1930-1940), Carol al II-lea a sporit moştenirea primită de la regele Ferdinand cu 1 miliard lei, alt miliard fiind transferat în străinătate de membrii familiei regale înainte de 1940!…” .
La București s-a schimbat puterea, dar nu s-a schimbat atitudinea
După Revoluția din 1989, Regele Mihai a dorit să se întoarcă în țară, dar ceea ce părea la început o simplă formalitate s-a dovedit a fi un drum lung și anevoios. La începutul lui 1990, Regele a anunţat că vrea să fie în ţară de Paşti, dar autorităţile au respins vehement ideea. „Un om nu poate fi un oaspete al propriei case, chiar dacă a lipsit multă vreme din ea. Un român scos din casa lui cu forţa nu încetează, numai prin aceasta, să fie român”, a declarat regele Mihai şi a reînnoit solicitarea. Autorităţile române erau în continuare glaciale.
În cele din urmă, regele Mihai a hotărât că nu mai este cazul să aştepte. Un decret al guvernului comunist din 1948 le retrăsese cetăţenia română regelui Mihai şi familiei sale. Dar cum regele nu a recunoscut niciodată legitimitatea regimului comunist, iar Revoluţia răsturnase, în decembrie 1989, dictatura comunistă, familia regală a sperat că îşi poate petrece în România Crăciunul. Regele Mihai, regina Ana, principesa Margareta au aterizat pe Aeroportul Otopeni în după-amiaza zilei de 25 decembrie 1990.
A dorit să viziteze mormintele înaintașilor, l-au oprit cu militarii
Informaţia se răspândeşte imediat. Preşedintele de atunci al Radiodifuziunii, Răzvan Theodorescu, află că regele Mihai e în ţară şi obţine 59 de secunde de filmare cu regele la Otopeni de la jurnaliştii străini care îl însoţeau.
„S-a aflat imediat că vreau să dau acest lucru, era ziua de Crăciun, nu uitaţi, am primit un telefon de la Ion Iliescu, care mi-a spus: „Am auzit că vrei să dai nişte imagini”. Am spus: „Da. De ce?”. Domnul Iliescu, extrem de urban, în relația cu mine, m-a întrebat: „Poți să-mi explici de ce?”. „Am să vă explic, ca istoric: pentru că s-a întâmplat”. Preşedintele a spus: „Te-aş ruga, totuşi, e Crăciunul, să nu îi tulburăm pe români”, a spus Răzvan Theodorescu.
În ciuda acestui start civilizat, evenimentele se precipită. Regele ajunge în centrul oraşului, trăieşte emoţia revederii Bucureştiului, cu vechea Fântână Mioriţa, dar şi cu Piaţa Victoriei, desfigurată de blocuri comuniste. Familia regală aşteaptă în casa unor apropiaţi paşapoartele, aşa cum li se promisese la aeroport. Şi cum ele nu sosesc, regele dă semnalul pornirii spre mănăstirea Curtea de Argeş, acolo unde sunt înmormântaţi străbunii săi.
Pe autostrada Bucureşti-Piteşti, maşinile familiei regale sunt oprite de militari. În ciuda parlamentărilor care au durat două ore, regele şi însoţitorii săi sunt întorşi la Otopeni, de unde sunt nevoiți să se intoarcă în Elveția.
În sfârșit, acasă
Regele este primit în România abia în primăvara anului 1992. La trei ani după Revoluție noul guvern român i-a permis regelui Mihai să revină în țară pentru a participa la prăznuirea Sfintelor Paști. Regele a fost întâmpinat de populație cu o simpatie deosebită. În București, peste un milion de persoane au ieșit în stradă pentru a-l vedea. Popularitatea regelui a îngrijorat guvernul președintelui Ion Iliescu, regelui interzicându-i-se accesul în România pentru următorii cinci ani.
În 1993, pe 9 noiembrie, Regele își anunță intenția de a reveni în țară, în vizită, dar Ministerul de Externe refuză să-i acorde viza de intrare, deoarece pe paşaportul Regelui Mihai şi pe cel al Reginei Ana scrie „Majestate Regală”. Trece un an și Regele riscă din nou. Pe 7 octombrie 1994, președintele Ion Iliescu refuză să permită Regelui Mihai I accesul pe teritoriul României, deși aceasta aterizează pe Aeroportul Otopeni. Regele s-a văzut nevoit să urce din nou în avion şi să se reîntoarcă la Paris. „Regele Mihai nu a fost lăsat să intre în ţară” – titra Evenimentul zilei, din care mai aflam că „negocierile” au durat 75 de minute. Dinu Patriciu, prezent la Otopeni, acuză autoritățile de abuz. „2.000 de oameni l-au aşteptat pe Rege la aeroport” – este un alt titlu. În zadar. A plecat la Paris cu același avion cu care sosise. Mai mult, o lună mai târziu, în noiembrie 1994, PDSR solicită, în plenul Camerei Deputaţilor, declararea Regelui Mihai „persona non grata” pe teritoriul României.
O întâlnire ciudată cu Atanasie Stănculescu
În timp ce în România circula, imediat după Revoluție, zvonul întoarcerii pe tron a Regelui Mihai I, cu sprijin extern, fostul Suveran l-a invitat la două noaptea, pe ministrul Apărării Naționale de la acea vreme, Victor Atanasie Stănculescu, în reședința familiei regale din localitatea Versoix (Elveția), unde Regele se afla în exil. Fostul general a povestit într-o carte ce a vrut Regele Mihai să afle.
Fost ministru al Apărării din 6 februarie 1990 până în 30 aprilie 1991, Stănculescu a fost unul dintre personajele-cheie ale evenimentelor sângeroase din 1989, fiind implicat în fuga și execuția Ceaușeștilor și participant în primele două Guverne postdecembriste.
Imediat după Revoluție, în timp ce se afla în Elveția, a fost abordat de Regele Mihai și întrebat despre situația politică din România proaspăt ieșită din comunism. Stănculescu povestește că se afla în Elveția pentru o întâlnire cu ministrul Apărării din Marea Britanie, când a fost abordat de un trimis al Regelul pentru a stabili o întrevedere. Iată ce povestește fostul ministru român despre întâlnire: „La două noaptea am intrat în curte la Versoix. M-a întâmpinat un tip, nu ştiu ce era, şambelan, valet, ne-a deschis uşile şi m-a poftit să intru într-un hol, care avea două uşi şi pe uşa din stânga m-a întâmpinat Mihai. Era îmbrăcat de oraş. „Vă mulţumesc că aţi venit”, mi-a spus, iar eu i-am răspuns: „Şi eu vă mulţumesc pentru invitaţie, nu ştiu dacă o să avem prea mult timp de discuţii, dar la ora patru trebuie să plec înapoi”. „Bine, avem două ore la dispoziţie”. Am ocolit pe cât am putut să-i spun rege sau maiestate, dar cred că m-am adresat cu sire. În primul rând, care este situaţia politică în România. I-am spus că este pluralitate de partide şi i-am prezentat cam care este situaţia fiecărui partid. Evident, nu i-a convenit adevărul despre slăbiciunile PNŢ-cd-ului, care erau mult mai mari decât imaginea publică. În al doilea rând, regele m-a întrebat care este situaţia economică. I-am răspuns că suntem într-o fază de tranziţie, dar că direcţia este cea spre economia de piaţă, chiar i-am subliniat că fiecare ţară are calea ei, şi că vrem să facem liberalizarea monedei. În al treilea rând, regele m-a întrebat care este situaţia în Armată. I-am spus că avem vreo 250 000 de oameni în Armată, facem instrucţie, este o anomalie în structura gradelor, şi din cauza lui Ceauşescu, şi din cauza lui Militaru, şi că avem cam atâţia generali. Am băut câte o cafea, apoi, aproape de ora patru, l-am rugat să mă scuze pentru că trebuie să plec. Asta a fost întâlnirea, nimic deosebit. Sigur, după aia s-a speculat, iar unii s-au speriat tare că nu ştiu ce aranjamente de răsturnare am făcut eu cu regele. Nu a fost vorba de aşa ceva. Această întâlnire a fost o pierdere de timp, regele fiind scos din joc de ăştia de la Securitate de mult. Dar, ulterior, am aflat că regele a declarat că generalul Stănculescu este un tip alunecos. După vizita de la Versoix i-am raportat direct lui Iliescu cele discutate, nu i-am ascuns nimic”.
Recăpătarea cetățeniei și a averii familiei
Punctul de cotitură în relația Regelui cu propria patrie apare în 1997, când regimul CDR îi oferă Regelui paşaport românesc. După înfrângerea lui Ion Iliescu la alegerile prezidenţiale, președintele Emil Constantinescu i-a reactivat regelui Mihai cetățenia română și i-a permis să își reviziteze țara când dorește el.
Pe 3 februarie 1997, PNŢCD consideră că Regele poate reveni fără condiţii prealabile. Pe 1 martie, Regele Mihai revine în țară și ziua următoare primește un nou pașaport românesc pe care scrie „Mihai I – cetățean român”. Pe 4 martie, Regele Mihai şi preşedintele Emil Constantinescu ajung la un acord privind promovarea de către fostul suveran a intereselor Romaniei pe lângă ţările membre NATO.
După redobândirea cetățeniei, Casa Regală a intrat în linie dreaptă pentru a recăpăta de la statul român și proprietățile. Aici trebuie făcută o direferență: Regele Mihai a cerut de la stat doar averile care au aparținut familiei sale, nu și cele care au aparținut Coroanei.
Bunurile familiei, nu ale Coroanei
De la bun început trebuie făcută distincția clară între bunurile care au aparținut Domeniului Coroanei, înainte de 1948, și avuția personală a Regelui Mihai. Puțină lume știe că predecesorul Regelui Mihai – Carol I -, descendent al familiei princiare de Hohenzollern, a venit cu propria avere în nouă să țară. În plus, Casa Regală a beneficiat de numeroase donații din partea marilor proprietari de pământ, a unor instituții sau a industriașilor care ofereau acțiuni. Asa se face că, de la venirea lui Carol I, în 1866, și până la îndepărtarea lui Mihai, pe 30 decembrie 1947, Domeniul Coroanei a ajuns să dețină proprietăți cu adevărat impresionante. În 1948, imediat după alungarea Regelui, comuniștii au evaluat bunurile la o suma echivalentă, astăzi, cu 860 de milioane de dolari. Totul a fost confiscat.
Documentele publicate de comuniști în Monitorul Oficial, imediat după abdicarea forțată a Regelui, vorbesc despre 29 de palate și castele, aproape patru milioane de acțiuni, zeci de clădiri și cabane în toată România, cinci fabrici și peste 15 mii de hectare de teren arabil. Două yahturi, aproape 137 de mii de hectare de pădure și 708 medalii jubiliare și monede de aur în greutate totală de circa 15 kg, se adaugă bunurilor luate de comuniști. Comuniştii și-au însușit bunurile personale ale regelui dar și clădiri, două fabrici și aproape 20 de mii de hectare de pădure.
Un subiect despre care Casa Regală nu a vorbit
Averea Regelui Mihai a constituit subiectul multor dezbateri și speculații, însă bunurile Casei Regale au rămas până astăzui un subiect tabu iar Casa Regală nu a făcut niciodată declarații publice despre bani și avere. După 2000, regelui Mihai i s-au restituit multe dintre proprietăţile confiscate de comunişti.
Astfel, în 2002, Regele Mihai a intrat în posesia Domeniului de la Săvârșin, din județul Arad, iar în următorii ani i-au fost înapoiate mai multe imobile și terenuri în București și la Sinaia. De asemenea, i-au fost înapoiate de-a lungul ultimilor ani, 20.000 de hectare de pădure, trei imobile și un teren în București, un imobil și terenuri în Poiana Țapului, câteva cabane și cantoane în Azuga-Predeal.
Perla Coroanei, Castelul Peleș, a fost redobândit abia în 2007, în același timp cu Castelul Pelișor. Peleşul a rămas în circuitul public. Guvernul României a dorit să cumpere proprietarea de la Sinaia și a evaluat-o la 30 de milioane de euro. Negocierile au eșuat, însă, dar regele a fost de acord că Domeniul să rămână în administrarea statului și să poată fi vizitat, în continuare. Despre valoarea de piaţă a Pelesului s-a vorbim mult, specialiștii vorbind despre sume care pot pleca de la 150 de milioane de euro. Nu s-a pus însă în discuție, niciun moment, vânzarea Castelului.
Palatul Elisabeta, reședința oficială a Casei Regale, a fost oferit ca reşedinţă oficială permanentă a Regelui Mihai, în calitate de fost şef de stat, dar nu s-a aflat în proprietatea sa, în acest moment fiind închiriat de urmașii fostului monarh.
Palatele familiei regale
Domeniul Regal Sinaia
„Castelul Peleş este un simbol al independenţei şi puterii ţării noastre.Cea mai frumoasă coroană regală este încrederea şi dragostea românilor, iar valoarea ei stă în propriile merite ale României.”, a spus Majestatea Sa Regele Mihai.
Reşedinţa de vară a regilor României a fost construită la dorinţa regelui Carol l şi a fost plătită în integralitate de acesta. Castelul Peleş a fost primul castel elctrificat în totalitate din Europa şi chiar din 1883, castelul are încălzire centrală.
Din punct de vedere arhitectural Castelul Peleş este o capodoperă a stilului neo-renascentist german. După decesul lui Carol I Castelul a fost transmis Regelui Ferdinand, care l-a lăsat moştenire directă Regelui Mihai, potrivit site-ului Familiei Regale. După Castelul Bran, Peleşul este considerat al doilea muzeu din ţară căutat de turişti. Anual îi trec pragul peste 250.000 de vizitatori din ţară dar şi din SUA, Australia, Japonia şi Noua Zeelandă.
Castelul a rămas reşedinţă a familiei regale până în 1948, când a fost confiscat de regimul comunist. Memorandumul privind retrocedarea Castelelor Peleş şi Pelişor către Regele Mihai a fost aprobat în 2007 de Guvernul României.
Domeniul Regal Sinaia are valoare de patrimoniu şi nu se supune „preţului pieţei”. O valoare estimativă a Peleşului vehiculată a fost de 150 de milioane de euro, în condiţiile în care Castelul Bran a fost estimat la 140 de milioane de dolari. Atât Castelul Peleş cât şi reşedinţele Pelişor şi Foişor, au fost construite din banii personali ai Regelui Carol I, acesta evitând să folosească bani din lista civilă.
Castelul Pelişor.
Din 1903, Pelişor a fost reşedinţa de vară a principilor moştenitori ai României. Construit din dorinţa lui Carol l, ca reşedinţă a principilor moştenitori Ferdinand şi Maria, Pelişor mai este numit şi „Casa de vis“. Castelul îmbină elemente germane cu unele româneşti şi ilustrează gusturile Reginei Maria.
Pelişor are doar 99 de încăperi, faţă de Castelul Peleş cu 160 de încăperi. Întreaga casă a fost decorată pentru a fi o reşedinţă princiară: Holul de onoare este lambrisat cu lemn de stejar, iar Dormitorul de aur este decorat după planurile şi desenele reginei cu mobilă sculptată în lemn de tei aurit. Tot după planurile reginei a fost decorat şi biroul ei, iar pereţii Camerei de aur sunt decorate cu frunze de ciulini, motiv drag reginei întrucât era emblema Scoţiei, locul natal al ei.
După anul 1948, castelul Pelişor este preluat de către statul român, devenind Casa de creaţie a scriitorilor, compozitorilor şi artiştilor plastici din România. După anul 1990, specialiştii au reuşit să reconstituie un spaţiu princiar şi regal, respectând în bună măsură şi inventarul acestuia. Muzeul a fost inaugurat în luna februarie 1993.
Castelul Foişor
Foişorul a fost folosit de cuplul regal Carol I-Elisabeta până când s-au mutat în Castelul Peleş. După moartea reginei Elisabeta, Foişorul a rămas un timp nelocuit, fiind luat în folosinţă de principele moştenitor Carol şi de soţia sa, Elena. Aici s-a născut la 25 octombrie 1921, viitorul rege Mihai.
În timpul domniei lui Carol al II-lea, Foişorul a fost folosit de acesta şi de principele moştenitor Mihai. A fost locuit şi de regele Mihai şi mama sa regina mamă, Elena, până în decembrie 1947, aici petrecându-şi familia regală sărbătorile de iarnă când Petru Groza i-a chemat la Bucureşti pentru a discuta o „chestiune de familie”, abdicarea regelui Mihai.
La fel ca toate proprietăţile familiei regale, Foişorul a fost naţionalizat în 1948. Din cele trei palate de pe domeniul Peleş, Foişorul este singurul care nu a fost deschis vizitării de către publicul larg niciodată.
Domeniul Regal Săvârşin
„Castelul de la Săvârşin este locul cel mai apropiat sufletului meu pentru că, de fiecare dată, trăiesc sentimentul prezenţei Reginei Elena, care l-a amenajat, l-a îngrijit şi l-a iubit atât de mult.”, spune Alteţa Sa Regală Principesa moştenitoare Margareta.
Situat în Arad, acest castel a fost construit între anii 1650-1680, iar în 1943, Regele Mihai l cumpără acest domeniu. Castelul este înconjurat de un parc prevăzut cu lac şi debarcader. După ce a fost confiscate de comunişti în 1948, la fel ca toate celelalte prorientăţi regale, castelul a revenit în posesia Casei Regale la 1 iunie 2001. Principesa Margareta conduce acţiunile de restaurare a parcului şi a casei în acelasi stil creat în 1943 de Regina-mamă Elena.
Săvârşinul este locul în care Familia Regală în care îşi petrece sărbătorile.
Palatul Elisabeta
„Învăţ să trăiesc în Palatul Elisabeta, învăţ să-l preţuiesc şi să-l înţeleg şi ştiu că pot, alături de părinţii mei şi de soţul meu să punem o amprentă a noastră între zidurile lui, ca o continuitate a tradiţiei româneşti”, a spus Alteţa Sa Regală Principesa Margareta.
Foto ROMPRES/Alex TUDOR
Situat pe şoseaua Kiseleff din Bucureşti, Palatul Elisabeta este reşedinţa oficială a Familiei Regale a României. Este locul în care se desfăşoară majoritatea evenimentelor şi întâlnirilor publice ale membrilor Familiei Regale.
Arhitectura Palatului Elisabeta îmbină stilul maur cu cel brâncovenesc făcându-l unic între palatele Bucureştiului. Tânărul arhitect Corneliu Marcu a reuşit să ridice Palatul în doar un an, pe un teren al Parcului Herăstrău.
Într-unul dintre saloanele aflate la etaj, Regele Mihai a fost forţat să semneze un act nelegal de abdicare. Palatul s-a aflat în proprietatea Principesei Elisabeta până la naţionalizarea lui în 1948. În prezent, palatul se află în proprietatea statului. După revenirea definitivă în ţară a Familiei Regale a României, petrecută în 1997, Palatul este folosit ca singura reşedinţă oficială şi locuinţă a Familiei Regale din Bucureşti.
Cine sunt moștenitoarele Regelui Mihai
Regele Mihai I şi Regina Ana au fost cel mai longeviv cuplu regal din istoria României. Căsătoria lor a durat aproape șapte decenii. Regele Mihai și Regina Ana au avut cinci fiice, din care patru compun în acest moment Casa Regală a României. Fiicele Regelui Mihai sunt ASR Principesa Moștenitoare Margareta a României, ASR Principesa Elena a României, Irina Walker, ASR Principesa Sofia a României și ASR Principesa Maria a României.
Regele şi Regina s-au cunoscut pentru prima oară în Londra în 1947, cu ocazia căsătoriei principesei Elizabeth a II-a a Marii Britanii cu principele Philip, duce de Edinburgh. Regele Mihai I i-a cerut mâna principesei Ana de Bourbon-Parma la numai o săptămână de la prima lor întâlnire. Devotamentul faţă de ţară, simţul datoriei şi sprijinul logodnicei sale l-au determinat pe rege să se întoarcă în România după încoronarea reginei Elisabeta. A urmat abdicarea forţată din 30 decembrie 1947. Căsătoria Regelui Mihai I şi a Reginei Ana a marcat şi începutul unui exil de 44 de ani. Nunta a avut loc pe 10 iunie 1948, în Grecia, la invitaţia regelui Pavlov şi a reginei Frederica ai Greciei. La ceremonie au fost prezenţi, printre alţii, regina-mamă Elena a României, principele Erik al Danemarcei, unchiul reginei Ana, şi rude din partea familiilor de Hanovra şi Hesse. Regina Sofia a Spaniei şi regele Constantin al elenilor, prezenţi la nunta de diamant din 10 iunie 2008, au fost paji la nunta regelui şi reginei, la Atena.
Alteţa Sa Regală Principesa Moștenitoare Margareta
Principesa Margareta este cea mai mare dintre cele cinci fiice ale Regelui Mihai I. S-a născut pe 26 martie 1949, la Lausanne. În anul 1997, prin abrogarea Legii salice și adoptarea Legii primogeniturii cognatice de către rege, Principesa Margareta este numită succesoare la conducerea Casei Regale. 10 ani mai târziu, la sfârșitul anului 2007, este desemnată moștenitoare a tronului, primind titlurile de „Principesă Moștenitoare a României” și de „Custode al Coroanei României“.
Principesa Margareta a studiat la Universitatea din Edinburgh, în timpul studenției având o relație cu Gordon Brown, la acea vreme liderul Partidului Laburist Britanic.
În 1996, se căsătorește, la Lausanne, cu Radu Duda, care, în 1999, primește titulatura de “Principe de Hohenzollern-Veringen”, iar în 2007 devine ASR Principe al României. Cei doi nu au moștenitori.
Alteța Sa Regală Principesa Elena a României
Principesa Elena a României este cea de-a doua fiică a Majestății Sale Regele Mihai I. S-a născut pe 15 noiembrie 1950, la Lausanne, și a fost căsătorită de două ori. Primul său soț a fost medicul Leslie Medforth-Mills, cu care are are doi copii, pe fostul Principe Nicolae și pe Elisabeta Karina de Roumanie. Cel de-al doilea soț al Principesei Elena a fost Excelența Sa Alexander Nixon.
În anul 2010, Medforth-Mills primește titlul de Alteță Regală, titlu ce i-a fost retras de Regele Mihai în anul 2015 din motive încă incerte.
Irina Walker, exclusă din Casa regală după ce a provocat un scandal de proporții
Irina Walker a văzut lumina zilei pe 28 februarie 1953, tot la Lausanne. Inițial, era a cincea pe linia succesiunii la tronul României, însă, în 2013, în urma unui scandal de proporții în care a fost implicată împreună cu soțul său, şi-a pierdut toate titlurile şi privilegiile.
În 2013, Irina și cel de-al doilea soț al său, John Walker, au fost condamnaţi la trei ani de închisoare cu suspendare, judecătorii găsindu-i vinovați de faptul că au organizat lupte ilegale de cocoşi pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, la ferma lor din Oregon. În plus, au fost obligați să-și vândă ferma și să plătească o amendă de 200.000 de dolari.
Irina Walker a fost căsătorită și cu John Kreuger, cu care are doi copii: Michael și Angelica. În urma scandalului ai căror protagoniști au fost mama și tatăl lor vitreg, și cei doi copii au fost excluşi din linia succesiunii.
Alteța Sa Regală Principesa Sofia
Principesa Sofia s-a născut în Grecia, pe 29 octombrie 1957. A fost pasionată încă din copilărie de fotografie și de pictură. A urmat cursurile Colegiului pentru Arte vizuale din New York, apoi pe cele de Arte Frumoase din cadrul Universității North Carolina şi, în final, cursuri de design grafic şi fotografie la Corcoran College of Art and Design din Washington.
În 1998, Sofia s-a căsătorit cu Alain Biarneix, care își inventase un titlu nobiliar și se autotintitulase Michel de Laufenburg. Regele Mihai nu a fost de acord ca fiica sa să se căsătorească cu un impostor, astfel încât, în același an o decade din drepturi. În 2002, mariajul lor se încheie. În 2007, însă, anul în care Casa Regală și-a adoptat noul statut, Principesa Sofia este repusă în drepturi și este inclusă pe poziția a opta a liniei de succesiune la tronul României. Din căsătoria ASR Principesa Sofia cu Alain Biarneix a rezultat un singur copil, Elisabeta-Maria.
Alteța Sa Regală Principesa Maria
ASR Principesa Maria este cea mai mică dintre cele cinci fiice ale Regelui Mihai I. S-a născut pe 13 iulie 1964, la Copenhaga. Și-a făcut studiile în Elveția, dar în cea mai mare parte a timpului a locuit în Statele Unite ale Americii.
Între 1995 și 2003, a fost căsătorită cu Casimir Mystkowski, un polonez romano-catolic. Religia soțului său a fost motivul pentru care Principesa Maria a fost decăzută din drepturi și scoasă din linia de succesiune la tron. Cei doi nu au avut copii.
Printr-un comunicat al Casei Regale a României din ianuarie 2015, s-a anunțat mutarea definitivă în România a Principesei Maria. Aceasta era, astfel, cel de-al treilea membru al Familiei Regale care se muta în România, după Principesa Moștenitoare Margareta și fostul Principe Nicolae. Principesa Maria a preluat ulterior o parte din sarcinile Casei Regale.
Familia regală pune umărul la integrarea României în NATO
Imediat după redobândirea cetățeniei române, la începutului lunii martie 1997, Regele Mihai și Casa Regală s-au implicat în promovarea intereselor statului român pe lângă cancelariile marilor puteri.
Astfel, după numai trei săptămâni de la recuperarea pașaportului românesc, Regele a început un turneu extern prin care a pus umărul la promovarea candidaturii României la integrarea în NATO. Prima vizită în numele noii Românii a făcut-o în data de 21 martie 1997, când Regele Mihai, însoțit de Regina Ana, de Principesa Moștenitoare Margareta și de Principele Radu au ajuns în Marea Britanie, prima țară a “Turneul regal NATO”. Regele și Regina au continuat cu alte șase vizite externe în 1997, în Belgia, Olanda, Luxemburg, Norvegia, Danemarca și Spania. România nu a fost primită în NATO în acel an, în cadrul summit-ului de la Madrid, dar proiectul a continuat.
Cifră impresionantă a șefilor de stat cu care s-a întâlnit
Regele Mihai a continuat cu vizite în Statele Unite ale Americii (mai 2000 și octombrie 2000), alte șapte vizite NATO și UE (martie-septembrie 2002), în Franța (2007), precum și în alte țări occidentale. Regele Mihai a reprezentat România la Cetatea Vaticanului (1999, 2005, 2012), în Federația Rusă (2005 și 2010), în Ungaria, Slovacia, Cehia, Serbia, Spania, Suedia, Bulgaria și a vizitat românii din Ucraina (2000) și Republica Moldova (2006). Practic de la vârsta de 75 de ani la cea de 84, Regele Mihai a avut cea mai prolifică activitate externă în numele țării lui.
Din 1997 până astăzi, Familia Regală a susținut peste 10 000 de angajamente publice în interiorul țării și a efectuat 315 de vizite oficiale în străinătate (sprijinite de Guvernul României și coordonate de Ministerul de Externe, cu concursul Ministerului Apărării Naționale). Întâlnirile au fost legate de economie, apărare, educație, credință, cooperare locală sau regională, cultură, știință, proiecte sociale, diplomație și sport. Palmaresul acestor peste două decenii arată astfel: Familia Regală s-a întâlnit de 110 ori cu șefi de stat în țările vizitate și a fost vizitată, la rândul ei, de 42 de șefi de stat străini, președinți sau suverani, veniți în țara noastră. Pe parcursul celor douăzeci de ani, România a cunoscut zece guvernări diferite.
Principele Radu, reprezentant special al Guvernului
În anul 2002, Guvernul Năstase a hotărât ca principele Radu de Hohenzollern -Veringen să fie desemnat drept reprezentant special al executivului pentru integrare, cooperare și dezvoltare durabilă. Cabinetul Năstase a explicat măsura adoptată, spunând că această inițiativă este necesară în eforturile României de integrare în structurile euro-atlantice, precum și în continuarea activităților fostului suveran Mihai I, „de participare la conectarea țării la valorile occidentale”. Principele Radu Duda a ocupat funcția de reprezentant special al Guvernului României pe probleme de integrare, cooperare și dezvoltare durabilă până în septembrie 2008, când a demisionat.
În cei șase ani de activitate Principele a primit în fiecare an diverse sume de bani de la bugetul statului. Potrivit rapoartelor de activitate depuse de principe, banii primiți de la bugetul de stat au fost destinați activităților de lobby pentru integrarea României în UE și apoi pentru diverse activități de promovare a țării pe plan internațional. În cei șase ani de activitate, statul român a finanțat activitatea principelui Radu cu peste 4,2 de milioane de lei noi și un salariu de 4.300 de lei. Au existat ani în care principele n-a cheltuit toți banii iar sumele rămase au fost returnate Guvernului. E vorba de câteva miliarde de lei vechi.
Case regale înrudite cu urmașii Regelui Mihai
Casa Regală a României are legături de sânge cu mai multe familii princiare din Europa. Sunt legături strânse de sânge între familia regală din România şi cea din Marea Britanie. Regele Mihai era văr de gradul al treilea cu Regina Elisabeta a II- a Marii Britanii. De-a lungul timpului, cei doi s-au afişat împreună în public ori de câte ori au avut ocazia. De partea cealaltă, căsătoria Regelui Mihai cu Regina Ana, născută Prinţesă de Bourbon – Parma, a legat de România şi mai multe familii nobiliare.
“Când eram mică, am învăţat de la bunicii şi părinţii mei că aparţin unei largi familii, răspândită în toate colţurile Europei, de la vestul Portugaliei, până la estul Rusiei şi de la nordul Norvegiei până la sudul Italiei. Tot de la ei am aflat, la o fragedă vârstă, că mulţi dintre unchii şi verii noştri au avut pe umeri soarta popoarelor, iar unii dintre ei au devenit sfinţi sau martiri”, povestea Regina Ana.
Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii este cel mai cunoscut monarh contemporan care se înrudește cu Regele Mihai. Nu mulţi sunt cei care ştiu că există o legatură de sânge între Majestatea Sa şi Regele Mihai. Cei doi sunt veri de gradul al III-lea. De altfel, la sărbătorirea a 60 de ani de domnie a Reginei Elisabeta a II-a, Regele Mihai a fost invitat de onoare şi, în semn de respect, la poza de grup a fost aşezat chiar lângă Regină.
Familia Regală a Greciei, cea mai stânsă relație
Totul începe cu mai bine de un veac şi jumătate în urmă, în timpul domniei Reginei Victoria a Angliei. Unul dintre fiii acesteia, prinţul Alfred, se căsătoreşte cu unica fiică a ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei, Maria Aleksandrovna Romanova. Din această căsătorie rezultă cinci copii printre care şi Maria. Nimeni alta decât cea care avea să devină Regina a României după căsătoria cu Regele Ferdinand I în 1892.
Poate cele mai strânse relaţii pe care le-a avut Familia Regală din România au fost cu Familia Regală a Greciei. De altfel, când alţii le întorceau spatele, Regele Mihai şi Regina Ana erau primiţi cu braţele deschise la Atena unde s-au şi căsătorit.
Relaţiile de rudenie dintre cele două Case Regale au început odată cu căsătoria dintre Regele Carol al II-lea şi Regina Elena, mama regelui Mihai. Aceasta s-a născut la Atena ca principesă a Greciei şi Danemarcei. Părinţii săi au fost Regele Constantin I al elenilor şi Regina Sofia, născută principesă a Prusiei.
Pentru cine a fost regele „vărul meu preferat”
Legături strânse există şi între Casa Regală a României şi Casa Regală a Spaniei. Se ştie că Regele Mihai avea o relaţie specială cu Regina Sofia a Spaniei, care îl numea „vărul meu preferat”. Sofia s-a născut la Atena şi este fiica regelui Paul, fratele Reginei Elena a României. În 1948, Sofia, pe atunci doar un copil, i-a fost domnişoară de onoare regelui Mihai la căsătoria cu Ana. În anii exilului Regina Sofia a păstrat o relaţie foarte apropiată cu familia regală română. De altfel, Regina Sofia a fost prezentă la Bucureşti în 2011 la evenimentele prilejuite de împlinirea de către Regele Mihai a vârstei de 90 de ani.
„Deşi ne vedem foarte puţin, ne apropie nu numai gradul de rudenie, ci şi destinul istoric. Şi Regina Sofia ştie ce este exilul’”, spunea Regele Mihai într-un interviu acordat în anul 2011.
Practic, nu există Casă Regală în Europa cu care Familia Regală a României să nu aibă relaţii de rudenie, oricât de îndepărtate, iar Regina Ana completează acest tablou. S-a născut la Paris în 1925 ca Principesă de Bourbon-Parma. Înaintaşii săi sunt capete încoronate importante. Regina Ana este nepoata Împărătesei Zitta a Austriei, strănepoata Regelui Cristian al XI-lea al Danemarcei şi strănepoata Regelui Miguel I al Portugaliei.
Margareta, moștenitoarea care i-a fost mereu alături
Prima fiică a fostului Rege Mihai s-a născut la Lausanne, în Elveţia, pe 26 martie 1949. În 1997 a fost desemnată Principesă Moștenitoare, iar în 2007 Custodele Coroanei române. În 2017, după moartea tatălui său, a preluat conducerea Casei regale a României și este pretendentă la tronul desființat al României (cu titlul de „Custodele Coroanei Române” și calificativul de „Majestate”).
Născută în exil, după abdicarea forțată a tatălui ei, și-a petrecut prima parte a vieții în Marea Britanie și în Elveția. La fel ca și cele patru surori mai mici ale sale, Margareta a fost botezată creștin-ortodoxă și nu a învățat în copilărie limba română. A studiat la Universitatea din Edinburgh și a profesat în cadrul mai multor organisme ale ONU. Ulterior a renunțat la această carieră pentru a se dedica activității caritabile în România, unde a putut intra imediat după Revoluția Română din 1989.
Prima vizită în România, imediat după Revoluție
Pe 18 ianuarie 1990 Custodele Coroanei, însoțită de Principesa Sofia, ajung la București, punând pentru prima dată piciorul pe pământ românesc, după mai bine de 40 de ani de exil. În cele 8 zile cât au stat în România Custodele Coroanei si principesa au vizitat spitale, orfelinate, case de bătrâni, sate distruse și monumente în ruină și află de drama zecilor de mii de copii închiși în cele 600 de orfelinate ce trăiau în condiții mizere și fiind infestați cu virusul HIV.
După vizita din ianuarie 1990 Majestatea Sa Margareta, șocată de atrocitățile comise de regimul comunist, lansează numeroase apeluri internaționale prin care cere ajutorarea României. În România au ajuns trei transporturi de câte 40 de tone fiecare, ce sunt direcționate la căminele de copii, spitale, și casele de bătrâni din București (și zonele din jur), Oradea, Brașov, Sighișoara, Huedin, Timișoara și Ploiești.
În 1990, pe 9 august la Versoix, împreună cu regele Mihai, Custodele Coroanei Margareta pune bazele Fundației Principesa Margareta a României. Vizitele Majestății Sale Margareta devenind din ce în ce mai frecvente fac ca la 23 aprilie 1991 să se înființeze prima filială cu sediul la București, pentru a coordona mai ușor proiectele desfășurate exclusiv în România.
Personalitățile care au susținut-o de-a lungul vremurilor
De remarcat că din comitetul de onoare făceau parte personalități ca Eugen Ionescu, Yehudi Menuhin, Ileana, Principesă a României, Principesa Irene a Greciei, având-o pe Principesa Sofia ca vicepreședinte. De-a lungul timpului personalități de renume s-au alăturat Fundației acordând înaltul lor patronaj, printre care Ilie Năstase, Fanny Ardant, Nelly Miricioiu, Frédéric Mitterrand, Stanley Fink și alții.
Fundația Principesa Margareta a României este o organizație neguvernamentală, apolitică și non profit. În prezent activă în 6 țări (România, Marea Britanie, Elveția, Franța, Belgia și SUA), Fundația dezvoltă și susține programe care îmbunătățesc condițiile de viață ale copiilor, tinerilor, familiilor și vârstnicilor aflați în dificultate, stimulează solidaritatea între generații și creează o punte de comunicare între copii, tineri și vârstnici, contribuie la creșterea capacității instituționale a organizațiilor și instituțiilor care lucrează cu copii și vârstnici și cultivă creativitatea și talentul local.
Câți bani a atras fundația
Toate cele 6 birouri ale Fundației – independente din punct de vedere legal – își coordonează activitatea și colaborează cu scopul de a mobiliza cât mai multe resurse în sprijinul beneficiarilor din România.
Activitatea principală a birourilor din Geneva, Londra, Paris, Bruxelles și New York constă în crearea de parteneriate locale și atragerea de fonduri pentru proiectele implementate în România, prin intermediul cererilor de finanțare și a evenimentelor de fundraising.
Până în 2006, Fundația Principesa Margareta a României atrăsese peste 5 milioane de euro, bani prin care a contribuit la dezvoltarea societății civile din România.
La nivelul anului 2012 peste 11 milioane de euro au fost investiți pentru oamenii în nevoie din România prin intermediul fundației, beneficiind de aceștia aproximativ 174.000 de vârstnici, 25.ooo de copii și tineri, și 2.800 de familii aflate în situații dificile.
Începând cu anul 2013, Majestatea Sa Margareta este patron al organizației The Duke of Edinburgh’s International Award România, debutul programului fiind marcat de o gală regală la care au participat, alături de Majestatea Sa Custodele Coroanei, fiul cel mic al reginei Elisabeta a II-a, prințul Edward, Conte de Wessex și soția acestuia Sophie, Contesă de Wessex.
Relația cu Radu Duda
În 1994 Margareta l-a întâlnit, în timp ce vizita un orfelinat din România, pe actorul Radu Duda, care coordona la aceea vreme un program de terapie prin artă, proiect desfășurat de Ion Caramitru prin intermediul fundației patronată de Majestatea Sa.
S-a căsătorit pe 21 septembrie 1996 la Lausanne cu Radu Duda, cunoscut din 2007 ca „ASR Principe al României”, iar din 1999 și ca „principe de Hohenzollern-Veringen“, viitor „principe Consort al României“, și care, începând din 1999, o reprezintă în public pe Majestatea Sa și pe întreg restul familiei regale de Hohenzollern, cel mai adesea singur[6]. În tinerețea ei la Universitatea din Edinburgh, Majestatea Sa Margareta a avut o relație cu Gordon Brown, liderul Partidului Laburist britanic, pe care nu a încetat să-l iubească, deși l-a părăsit: „A fost o poveste de iubire puternică. N-am încetat niciodată să-l iubesc, însă într-o zi nu mi s-a mai părut potrivită, era politică, politică, politică, iar eu aveam nevoie de grijă“.
Preotul care participat la nunta părinților a oficiat căsătoria Principesei Margareta
Slujba religioasă a fost oficiată de mitropolitul ortodox Damaskinos al Elveției, care participase și la nunta Reginei Ana și a Regelui Mihai din 1948, când era un tânăr diacon. Mitropolitul a participat la toate evenimentele speciale din viața familiei regale precum botezul Majestății Sale Margareta și a surorilor ei, Elena și Irina, care au avut loc tot în Biserica Ortodoxă Grecească din Lausanne. Acesta este și locul unde a avut loc înmormântarea Reginei-Mamă Elena a României.
În cadrul slujbei religioase Margareta a fost însoțită de regele Mihai, care i-a fost și naș în prima parte a ceremoniei verighetelor, alături de regele Constantin al II-lea al Greciei, care i-a fost naș in cadrul ceremoniei coroanelor de aur, potrivit ritualului regal.
La ceremonia religioasă și la petrecerea ce a urmat au participat peste 250 de invitați, membrii ai familiilor regale din întreaga lume printre care s-au numărat Regina Sofía a Spaniei, Infanta Elena a Spaniei, ducesă de Lugo, Henric, Marele Duce de Luxembourg alături de Maria Teresa, Principele Alexandru și Principesa Catherine ai Serbiei, Împărăteasa Farah a Iranului, Regele Constantin al II-lea al Greciei si Regina Anne-Marie, Prințesa Irene a Greciei și Danemarcei, Principele Hassan și Principesa Sarvath ai Iordaniei, Maximilian, Mare duce de Baden, Principesa Chantal a Franței, alături de români veniți cu autocarele din toată Europa. Luna de miere și-au petrecut-o în Iordania la Amman, dar și la Aqaba, pe malul Mării Roșii și Mării Moarte, timp de 18 zile, la invitația Familiei Regale Iordaniene.
