Banca Columna, care a primit autorizatia de functionare i 1994, avea sa fie temelia acestei afaceri. Ea se constituia sub o umbrela numai buna pentru a „lua ochii rominilor”. Manel Finanz AG, firma iregistrata i cantonul Zug, din Elvetia, cu o participare covirsitoare la capitalul social al bancii (92,95%), a fost gaselnita acestei grupari care-i avea i centru pe Marius L?irlea – ginerele lui Ion Ceausescu (fratele lui Nicolae Ceausescu), Matilda Raiciu – fosta angajata la biroul de documente secrete al intreprinderii de Comert Exterior pentru produse chimice, Romferchim, Alexandru Ienciu – ruda a Ilenei Ceausescu, fosta sotie a lui L?irlea – Dumitru Badila, din Scornicesti, Ion Anghel, cumnatul fostului sef al SRI, Virgil Magureanu, Nica Babalic Petre, reprezentantul actionarului elevetian. Cu o participare covirsitoare a investitorului elvetian la capitalul social, succesul noii societati bancare parea sa fie garantat i Rominia, iar schema gindita pentru atragerea de resurse si mai apoi redistribuirea acestora parea sa fie perfecta. De asemenea, trecerea pe care reprezentantii grupului de oameni transformati, peste noapte, din fosti activisti i autentici capitalisti, o aveau la fostul presedinte al Fondului Proprietatii de Stat (FSP), Emil Dima, asigura o ascensiune lina catre tinta propusa: achizitii de societati de la statul romin, pentru obtinerea de profituri ce aveau sa fie transferate i strainatate. Fie pentru ca se bucurau de simpatia unor reprezentanti de seama din rindul PDSR, fie ca era vorba numai de o itelegere itre artizanii grupului de firme EuroColumna si fostul presedinte al FPS, un lucru aparea ca cert: industria de igrasaminte chimice din Rominia avea sa fie atribuita, fara nici o idoiala, celor ce gravitau i jurul persoanelor mai sus mentionate. Supozitiile potrivit carora i umbra afacerii ar fi stat Virgil Magureanu, neconfirmate niciodata, direct, de fostul sef al SRI, itareau convingerea ca, deja, cartile fusesera jucate.
Banca Columna a fost doar primul dintr-o serie de obiective catre care tinteau noii sositi pe scena afacerilor din Rominia. Ea trebuia sa constituie, practic, izvorul resurselor financiare si poarta spre tranzactii dovedite ulterior a se fi aflat sub incidenta legii penale. Iar rolul principal avea sa fie atribuit unei societati comerciale ifiintate de persoane provenite din acelasi grup – Matilda Raiciu, Nica Babalic Petre, Aledo Commerce A.G. (i care era prezent acelasi Nica Babalic Petre, alaturi de Manel Finanz, care detinea 99,85% din capitalul social). Este vorba despre firma Eurotrading Chemicals SRL, iregistrata i Rominia i ultima decada a lunii decembrie 1994. Aceasta era societatea care urma sa efectueze achizitiile de la stat si tot ea avea sa se bucure, ulterior, de contracte de exclusivitate pentru cumpararea produselor fabricate de itreprinderile preluate de la FPS.
Declinul a iceput o data cu schimbarea politica
in 1996, Eurotrading a preluat de la FPS 41% din actiunile combinatului de igrasaminte chimice Turnu, i urma unui aranjament icheiat cu salariatii care erau si actionari (PAS). Tot i 1996, FPS vinde 51% din actiunile combinatului chimic Amonil SA, aceluiasi grup reprezentat de Eurotrading Chemicals, asociat, de aceasta data, cu Romferchim SA. Banii necesari cumpararii actiunilor au fost virati de Banca Columna.
Intentia de a-si adjudeca pachetul majoritar al combinatului Azomures a fost primul esec al grupului de firme EuroColumna, dintr-o serie ce avea sa urmeze. O data cu schimbarea puterii politice i Rominia, drumul acestuia avea sa cunoasca o itorsatura nefasta. Acumularea de datorii, prapastia care se deschidea i fata combinatului de la Turnu, imposibilitatea efectuarii platii actiunilor combinatului Azomures, coroborate cu pierderea puterii de catre cei ce le-au deschis calea, aveau sa configureze i fata grupului EuroColumna un abis fara puncte de sustinere. Prima pierdere: combinatul Azomures. Au urmat, apoi, presiunile pe care noul presedinte al FPS, Sorin Dimitriu, le-a facut asupra Bancii Columna pentru a-si recupera banii din depozitele constituite. Urma declinul, fara nici o sansa de echilibrare. Fondului Proprietatii de Stat (care avea depozite de peste 100 miliarde lei si 10 milioane de dolari) i s-a alaturat CEC (care avea i conturile Bancii Columna peste 50 miliarde lei), i actiunea intentata i instanta i toamna anului 1997, i vederea recuperarii sumelor devenite indisponibile. Acesta a fost iceputul sfirsitului pentru imperiul de carton al fostilor activisti, apropiati, pe rind, de oameni ai puterii politice de dinainte de 1996 si apoi de tabara care a pus pe picioare Partidul Socialist, condus de Teodor Mohora (cu radacini bine ifipte i structurile FPS din acea vreme). Tot esafodajul construit avea sa se spulbere. Resursele atrase de la deponentii romini folosind tactica acordarii de dobinzi exorbitante se epuizasera prin cheltuieli efectuate pentru achizitiile de actiuni de la stat, prin imprumuturi acordate societatilor preluate de la FPS si institutiilor statului. intr-un program agresiv de atragere a resurselor de la populatie, Banca Columna a absorbit, numai i perioada martie-aprilie 1997, peste 100 miliarde de dolari de la persoane fizice. A