Istoricul Alex Mihai Stoenescu, despre înființarea PND: „Cuza voia doar o mișcare populară”
În perioada interbelică, scena politică românească era foarte dinamică și fragmentată. Nicolae Iorga și Alexandru C. Cuza, deși aveau viziuni diferite în multe privințe, au colaborat la înființarea Partidului Naționalist Democrat (PND) în 1910. Iorga, cu influența sa asupra studenților și tineretului, a jucat un rol crucial în convingerea lui Cuza să se alăture acestui demers.
Invitat al podcastului Evenimentului Istoric, difuzat exclusiv pe canalul de YouTube „HAI România!”, a fost și vineri Alex Mihai Stoenescu. Dezbaterea a fost pe tema de ce Nicolae Iorga a cerut înființarea și înregistrarea acestui partid politic. Pentru a asigura o structură organizată, pentru a avea legitimitate, și pentru a putea participa activ și influent la viața politică a României, promovându-și în același timp ideile și valorile.
Alexandru C. Cuza a preferat o mișcare populară pentru a răspândi ultranaționalismul și antisemitismul datorită capacității acestuia de a atrage masele, flexibilității sale, evitării formalităților legale, eficienței în propagandă și mobilizare și contextului politic și social favorabil. Această abordare i-ar fi permis să promoveze ideile sale într-un mod mai direct și mai eficient.
Iorga a fost, înainte de toate, un intelectual și un savant, cu o carieră impresionantă în domeniul istoriei și culturii. El credea cu tărie în importanța educației și culturii pentru formarea unei națiuni puternice și prospere.
Cu toate acestea, a considerat că implicarea directă în politică este necesară pentru a pune în practică ideile și valorile pe care le promova prin activitatea sa academică. Aceasta a creat o tensiune între rolul său de intelectual și cel de politician.
Iorga – democratul, Cuza – naționalistul
Episodul de astăzi este creionat și în jurul momentului constituirii Partidul Naționalist-Democrat. În aprilie 1910 a avut loc consfătuirea de la București, cum o numea Nicolae Iorga. Congresul de constituire al partidului, cum a numit-o Cuza. De la Iași au venit cu sutele, era nucleul lui Cuza. Iorga a ținut ca adunarea să aibă loc în Capitală pentru a contracara pornirile antisemite și ultranaționaliste ale lui A.C. Cuza.
„Din 1909, începe să se contureze o soluție politică, adică, efectiv, se hotărăsc să scoată acest partid. (…) Apariția acestui partid naționalist-democrat, titlul pare contradictoriu pentru că atâta timp cât se înțelege greșit cuvântul naționalist, ca fiind extremist, alăturat cuvântului democrat pare o contradicție în termeni. Insistența pentru cuvântul naționalist, îi aparține șui AC Cuza. Pentru că AC Cuza înțelegea în termenul naționalist, dincolo de idealul național. Înțelegea, de fapt, ultra-naționalismu, iar adăugarea cuvântului democrat îi aparține lui Iorga. (…)
Iorga povestește, la un moment dat, cum s-a ajuns în 1909 – 1910 să se ia decizia de a forma, totuși, un partid.(…) Citez: <<Așa pornim noi și o bucată de vreme am fost alături de domnul Cuza, care am spus că susținea să nu întemeiem partid.>> Foarte important, Cuza nu voia partid! <<Căci asta ar impune oamenilor anumite îndatoriri pe care unii n-au spinarea destul de rezistentă ca să le poată suporta toată viața și se scutură și pleacă.>> (…)
Deci, Iorga, a cerut să se facă partid politic, înregistrat la tribunal, un partid cu toate atributele unei organizații politice. (…) Cuza voia o mișcare populară, o mișcare de masă, care să răspândească ultra-naționalismul și antisemitismul, iar asta să-i aducă la momentul electoral al alegerilor.
Adică să fie aleși ca independenți (…) și în felul ăsta să ajungă chiar sub denumirea de independenți în Parlament. Cel mai mare eșec se va petrece în 1911-1912, la alegerile în care nu sunt aleși” a detaliat istoricul Alex Mihai Stoenescu.
Pasionații de istorie și mai ales de acest subiect în mod special pot afla mai multe din dezbaterea de pe canalul de YouTube „HAI România!”.
