Mai mari chiar decat au fost cele investite in presedintia elena, al. carei mandat s-a incheiat foarte recent. Atunci invocam afinitati istorice si religioase. Acum invocam legaturi istorice speciale, radacini comune, dar mai ales precedentul. Italia a fost un suporter convins al intrarii Romaniei in NATO si are aceeasi atitudine favorabila noua in ceea ce priveste aderarea la Uniunea Europeana.
O relatie amicala cu o tara sau alta a Uniunii Europene, ajunsa sa prezideze Consiliul, este importanta pentru statul candidat, deci si pentru Romania. Consiliul UE este principala institutie cu putere de decizie a Uniunii. Din el fac parte ministrii fiecarui stat membru, abilitati sa negocieze si sa ia hotarari ce angajeaza guvernele respective. Problemele agricole sunt dezbatute de ministrii agriculturii, cele de mediu de ministrii mediului etc. Presedintia Consiliului este asigurata prin rotatie, timp de sase luni de cate un stat membru. Cand Romania trimite Comisiei Europene documentul de pozitie pentru un anumit capitol de negociere, Agricultura sa zicem, acesta ajunge spre dezbatere la Consiliu. Fiecare ministru al agriculturii din tarile membre isi formuleaza parerea. Presedintiei Consiliului ii revine rolul de a media pozitiile, de a stabili agenda prioritatilor si de a pune o vorba buna pentru inchiderea sau deschiderea unui capitol de negociere sau al altuia.
Imediat dupa preluarea presedintiei Consiliului de catre Italia, Comisia Europeana a facut schimbari importante, anuntate inca din decembrie anul trecut. Directoratul pentru Extindere a pierdut din anvergura. La Bruxelles se considera ca marele val al aderarii a trecut, intreaga atentie fiind acum deviata catre inglobarea celor zece state care au incheiat negocierile de aderare. In urmatoarele trei decenii, extinderea catre est ii costa pe actualii membrii ai Uniunii circa 543 de miliarde de euro. Romania si Bulgaria ar putea creste acest efort financiar cu inca 900 de miliarde de euro. ,,Negocierile de aderare nu vor avea de suferit,,, linisteste negociatorul-sef al Romaniei temerile ca intram intr-un con de umbra. Ministrul Vasile Puscas spune ca ,,Semnalele politice transmise Romaniei la Copenhaga si la Salonic sunt ferme. Uniunea Europeana s-a angajat sa finalizeze extinderea, Romania angajandu-se la randul ei sa finalizeze reformele,,.
Presedintia daneza – tur de forta (1 iulie 2002 – 31 decembrie 2002)
O data cu preluarea de catre Danemarca a presedintiei semestriale a Consiliului UE, realizarea ambitioaselor planuri de extindere a Uniunii Europene au intrat in linie dreapta. Finalizarea negocierilor de extindere cu cele zece tari din centrul si estul Europei a reprezentat una dintre prioritati, iar summitul de la Copenhaga, din decembrie 2002, a insemnat realizarea visului premierului danez Anders Fogh Rasmussen. ,,De la Copenhaga la Copenhaga,, a fost deviza acestuia, procesul istoric al extinderii catre est fiind lansat in 1993, tot la Copenhaga.
Pentru Romania, au fost sase luni bogate in evenimente. Desi tara a avut un parcurs incurajator, Raportul de tara al Comisiei Europene a sanctionat lipsa economiei de piata functionale si coruptia din administratie si justitie. Ralierea autoritatilor de la Bucuresti la punctul de vedere al SUA privind Curtea Penala Internationala de la Haga a atras critici dure din partea comisarului european pentru extindere, Gunter Verheugen. Cu toate acestea, in decembrie la Copenhaga, Romania a primit un calendar clar de aderare, suplimentarea asistentei financiare si stabilirea anului 2007 ca data a acceptarii sale in clubul european.
Presedintia elena – ,,oboseala,, extinderii (1 ianuarie 2003-30 iunie 2003)
Pentru presedintia elena a Consiliului UE, zona Balcanilor a reprezentat principala provocare. Declarandu-se adept a sprijinirii aderarii statelor din zona la UE, premierul grec, Georgios Papandreu, a transmis si un mesaj politic mai putin placut urechilor Romaniei si Bulgariei. El a adus in discutie ,,oboseala extinderii,,. Excedate de efortul de inglobare in Uniune a statelor din primul val, membrele UE ar dori o incetinire a largirii Uniunii. Interventia sa a avut loc in luna mai si tot in mai presa elena a declansat o campanie sustinuta impotriva Romaniei si Bulgariei. Tema, larg dezbatuta de cotidianul Katimerini, era ,,sprijinul extrem de ofensiv si pro-militar,, acordat SUA in razboiul din Irak.
Finalul mandatului elen, marcat in iunie prin summitul de la Salonic, a fost totusi satisfacator pentru autoritatile de la Bucuresti. Romania a obtinut decuplarea pachetului financiar pe care il va primi de negocierile asupra perspectivelor financiare ale Uniunii pentru perioada 2007-2013 si statutul de observator la lucrarile Conferintei Interguvernamentale pe tema Constitutiei Europei. Alaturi de Bulgaria a fost nominalizata ca ,,parte a procesului ireversibil de extindere,,, obiectivul UE fiind ,,salutarea lor ca membrii ai Uniunii in 2007,,.
Presedintia italiana – ambitii mari (1 iulie 2003 – 31 decembrie 2003)
Schitarea unui itinerariu pana in 2004, anul finalizarii negocierilor de aderare pentru Romania si Bulgaria este un obiectiv important pe agenda presedintiei italiene a Consiliului UE. si partea cealalta are planuri mari. In urmatoarele sase luni, Guvernul de la Bucuresti vrea sa convinga ca Romania are economie de piata functionala, ca reformarea sistemului judiciar nu este vorba goala si ca legile europene nu sunt doar adoptate, ci se aplica efectiv. In paralel, negocierile de aderare trebuie sa finalizeze capitolele privind libera circulatie a persoanelor si serviciilor si sa progreseze cu capitolele Agricultura, Concurenta, Protectia Mediului, Dezvoltare Regionala.
Ca evenimente importante sunt demne de mentionat Conferinta Interguvernamentala privind viitorul Europei (octombrie), la care Romania este invitata cu statut de observator, publicarea Raportului de tara si Consiliul European (decembrie). Acesta ar trebui sa clarifice in linii mari cadrul financiar, subventiile si fondurile structurale, de care vom beneficia, precum si contributia noastra la bugetul UE.
