Noua Europă, ţările din Est, devine destinaţia preferată de investiţii. Două evenimente, aparent fără nicio legătură: în luna ianuarie a început producţia la fabrica Nokia din judeţul Cluj şi imediat firma finlandeză a închis capacităţile de producţie din Germania. Al doilea eveniment: DNA a început urmărirea penală împotriva unor nume grele din fotbalul românesc, acuzate de evaziune fiscală şi spălare de bani. Nu e nicio legătură între cele două ev
Noua Europă, ţările din Est, devine destinaţia preferată de investiţii.
Două evenimente, aparent fără nicio legătură: în luna ianuarie a început producţia la fabrica Nokia din judeţul Cluj şi imediat firma finlandeză a închis capacităţile de producţie din Germania. Al doilea eveniment: DNA a început urmărirea penală împotriva unor nume grele din fotbalul românesc, acuzate de evaziune fiscală şi spălare de bani.
Nu e nicio legătură între cele două evenimente.
În primul caz, vedem că România este mai interesantă decât Germania ca destinaţie de investiţii. Aşa consideră Nokia, una dintre cele mai dinamice companii din lume în ultimele două decenii. Fiscalitatea scăzută, forţa de muncă ieftină şi competitivă, plus colaborarea administraţiei locale, reprezintă magneţi pentru orice investitor.
Protestele europarlamentarilor germani împotriva deciziei companiei finlandeze de a renunţa la fabrica din Germania sunt hazlii. Pentru ei, piaţa liberă înseamnă că orice companie vrea să producă şi în Germania, nicidecum să plece într-o altă ţară, fie şi într-una în care impozitele sunt de 16%. Pentru germani, probabil, nu cele câteva mii de slujbe care dispar sunt importante, ci semnalul pe care îl transmite această mişcare: pentru companiile din domeniile de avangardă (IT&Comunicaţii), noua Europă, ţările din Est, devine destinaţia preferată de investiţii.
Reformele fiscale şi costurile scăzute au devenit argumente importante mai ales după ce aceste ţări s-au alăturat Uniunii Europene.
Altă ştire: cele mai răsunătoare nume din fotbalul românesc vor trebui să dea cu subsemnatul şi să explice unde sunt banii proveniţi din transferul jucătorilor. Până în 2005, fotbalul era un teritoriu autonom: nici nu se plăteau impozitele, nici nu le cerea nimeni. Oamenii implicaţi în fotbal, mulţi dintre ei aflaţi în Top 300, plângeau de le tremura cămaşa atunci când vorbeau despre sărăcia din fotbal şi despre câţi bani au investit ei. Ministerele, administraţia locală sau companiile naţionale făceau un troc cel puţin ciudat: acceptau să renunţe la bazele sportive sau doar să le acopere cheltuielile (fotbalul e, nu-i aşa, un fenomen social!), dar nu cereau niciun sfanţ din transferul fotbaliştilor care jucau pe acele stadioane puse gratuit la dispoziţie.
Ce au în comun cele două evenimente? Ele reprezintă partea plină a paharului. Investitorii mari şi serioşi încep să vină în România, iar procurorii au înţeles că nimeni nu-i mai poate suna pentru a uita un dosar în dulap. Şi asta se vede şi din faptul că opt foşti sau actuali miniştri ar urma să fie urmăriţi penal, după ce Meleşcanu, interimarul de la Justiţie, va epuiza tertipurile menite să blocheze ancheta. Adică România se mişcă!
Şi, oricât ar părea de ciudat, se mişcă în direcţia bună!