Calendar Ortodox, 7 mai. În această zi, creștin ortodocșii de pretudindeni sărbătoresc Izvorul Tămăduirii. Astfel, există anumite tradiții și obiceiuri ce trebuie respectate cu sfințenie pentru a ne feri de boli.
Izvorul Tămăduirii, tradiții și superstiții! Ce nu avem voie să facem azi? Este strict interzis
Izvorul Tămăduirii este trecut în Calendarul Ortodox în vinerea din Săptămâna Luminată, adică prima zi de vineri care urmează după Paşti.
Această sărbătoare sfântă amintește de vindecarea unui orb după ce Fecioara Maria i-a spus împăratului bizantin Leon I să-l ducă pe acesta să se spele cu apa dintr-un izvor de lângă Constantinopol. Mai apoi, în locul respectiv, împăratul Leon a ridicat o biserică care a primit hramul „Izvorul Tămăduirii”.
Izvorul Tămăduirii, tradiții și superstiții! Ce nu avem voie să facem azi? Este strict interzis
Conform tradițiilor și obiceiurilor din popor, în această zi erau sfințite fântânile pentru ca acestea să nu sece în perioadele fără ploi. Totodată, credința populară spune că oricine lucra în această zi era lovit de o boală iremediabilă.
De asemenea, o altă tradiție este legată de femeile care lăsau în biserică, peste noapte, în joia din Săptămâna Luminată, un vas cu apă. Cele care îl recuperau după slujba de vineri puteau folosi vasul respectiv pentru a se spăla de diferite necazuri.
În unele zone ale țării, tinerii adolescenţi fac în această zi legământul juvenil. Conform obiceiului respectiv, acest lucru nu necesita martori și putea fi făcut în casă, cât și în grădini sau în jurul unui copac înflorit.
Izvorul Tămăduirii, tradiții și superstiții! Ce nu avem voie să facem azi? Este strict interzis
O rugăciune ce poate fi rostită de Izvorul Tămăduirii este următoarea:
„Pe Fântâna cea pururea nesecată și înviorătoare, pe Dumnezeiescul Izvor din care țâșnesc șuvoaie de apă, într-un glas să lăudăm! Cei ce îi cerem darul.
Că în fiecare zi curge. Și arată tămăduirile ca pe curgerile râurilor. Pentru aceasta, după datorie apropiindu-ne cu dragoste, să scoatem cu credință din Izvor putere neîmpuținată și cu adevărat fără de moarte. Care rourează arătat inimile celor binecredincioși. Și cu buzele să rostim: „Tu ești mângâierea credincioșilor.
Din izvorul tău cel nesecat, ceea ce ești de Dumnezeu dăruită, imi daruiesti mie, izvorand pururea, curgerile harului tau mai presus decuvant.
Caci ca ceea ce ai nascut mai presus de cuget pe Cuvantul, te rog sa ma rourezi cu darul tau, ca sa graiesc tie: Bucura-te, apa izbavitoare! Scoateti, bolnavilor, din izvor tamaduiri!
Ca Preacurata face sa curga, din izvorul cel dumnezeiesc, indulcirea cea adevarata, izvorand cu adevarat torentul desfatarii. Pentru aceasta sa ne adapam cu totii, cu credinta, din suvoaiele cele imbelsugate.
Din vapaia durerilor scoti pe cei ce alearga la tine, curata, rourandu-i cu ape din izvorul cel minu-nat; ca de ulcer se izbaveste omul si de pelagra, iar pe lepros il vindeci si carbunele l-ai stins. Dumnezeiasca si sfanta apa izvoraste izvorul tau, Fecioara. Caci curgerea idropicilor o opreste degrab cu dumnezeiasca chemare a harului”.