Numărul votanților dependenți de redistribuire care efectiv votează a devenit mai mare decât numărul celorlalți votanți. Ei îi votează pe politicienii care promit conservarea redistribuirii sau creșterea ei, și nu pe cei care încearcă să reducă excesele. Astfel, redistribuirea excesivă pune bazele pentru “tirania majorității”.
Tot mai mulți oameni dependenți de redistribuire ajung să se considere nu atât proprietarii drepturilor de redistribuire stabilite prin lege, cât mai ales proprietarii valorilor acelor drepturi. Din această cauză, mecanismele de corecție a exceselor nu se pot utiliza sau se utilizează prea târziu, deoarece par nelegitime.

În studiu se arată caracteristicile publicului votanților dependenți de redistribuire și mecanismul prin care acesta poate ajunge să accepte, chiar dacă fără să aplaude, reducerea libertăților politice dacă aceasta este soluția pentru evitarea reducerii venituilor din redistribuire. Deoarece nu există compromis între veniturile din redistribuire și libertatea politică, pe termen mediu-lung veniturile din redistribuire vor scădea, astfel că dependenții de redistribuire se vor întoarce, în cele din urmă, împotriva politicienilor care susțin redistribuirea excesivă.

Fără creșterea libertății economice prin îmbunătățirea drepturilor de proprietate, prin reducerea corupției și prin reducerea dependenței de redistribuiri, nu este decât o chestiune de timp până când libertatea politică se va deteriora.

Apariția semnelor că libertatea politică în Ungaria și România, ambele țări membre ale Uniunii Europene, ar putea să se deterioreze semnificativ continuă să îngrijoreze publicul din țările democratice.

În România, semnele au apărut sub forma unor acțiuni sub a căror incidență directă au intrat, în mod regretabil, câteva instituții. A existat tentativa de a afecta grav instituția referendumului, parte a celei mai importante instituții ale unei democrații—alegerile libere. Avocatul Poporului și președinții Camerei Deputaților și Senatului au fost înlocuiți cu o viteză care a pus în discuție constituționalitatea procedurilor. De asemenea, Parlamentul a decis reducerea atribuțiilor Curții Constituționale, hotărâre pe care Curtea Constituțională a invalidat-o ulterior.

În particular, pentru România, cei mai mulți analiști au comentat aceste acțiuni din perspectivă politică. În esență, ei au pus accentul pe ceea ce Comisia Europeană (2012) a caracterizat în raportul său pe MCV ca fiind „un sistem politic excesiv polarizat unde neîncrederea între entitățile politice și acuzațiile sunt un model comun”. În mod corect, Comisia Europeana notează însă că „acest context politic nu poate explica natura sistematică a mai multor acțiuni”, și că masurile adoptate recent de Guvernul Romaniei ridică ”indoieli serioase privind angajamentul față de respectarea statului de drept sau privind modul in care este ințeles statul de drept într-un sistem democratic pluralist”.

Cei care au comentat din perspectivă economică s-au referit la criza actuală, care a mărit permisivitatea publicului la astfel de deviații. Opinia mea este că apariția semnelor reflectă o cauză mult mai profundă, și anume un deficit considerabil de libertate economică, atât cantitativ cât și calitativ. Existența acestui deficit, mai ales prin dimensiunea sa calitativă, garantează posibilitatea deteriorării libertăților non-economice la orice moment și reversibilitatea procesului de reformă.

1.    Deficitul de libertate economică

În România, deficitul de libertate economică a apărut în urma unui jaf  “subtil” de mari proporții, la care toată lumea a asistat după 1989, dar pe care foarte puțini l-au observat. Obiectul jafului a fost libertatea economică, adică “libertatea de a prospera în interiorul unei țări fără intervenția guvernului sau a unei autorități economice” Astfel s-a redus libertatea în ansamblu, cea mai de preț valoare a omului și baza prosperității și civilizației occidentale. Jefuitorii sunt moștenitorii politici ai Partidului Comunist Român (PCR), partid care, prin cvasieliminarea proprietății private a confiscat, pentru aproape 45 de ani, toate libertățile (economică, de exprimare, politică).

Click pentru studiul complet